Bucuriile şi umilinţele concediilor pentru săraci

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu ştiu ce să cred despre campania asta, ”Litoralul pentru toţi”. Un zgomotos act de milostivire, care fascinează multe suflete naive. Le creează acces la mare celor care au mâncat un an de zile macaroane cu sos de roşii, ca să strângă 235 de lei de persoană – atât costă şase nopţi la un hotel de două stele, în extrasezon, în cadrul campaniei susamintite. Ieftin ca braga, ce-i drept.

Pensionarii, prost-remuneraţii, studenţii şi alte categorii de turişti cu buzunarele întoarse pe dos lăcrimează de emoţie că, uite, statul s-a gândit la ei.  

Doar că, în acest caz, imensa generozitate guvernamentală are tot felul de găunoşenii. În primul rând, preţul înseamnă numai cazarea, nicio masă nu e inclusă. Hotelurile de două stele – cu câteva excepţii fericite – sunt nişte dărăpănături. Totul e jumulit, prăfuit, sărăcăcios. Eşti, într-adevăr, întâmpinat cu maximă politeţe de către gândacii din cameră,.

Mai departe. De multe ori, în septembrie, vremea e mofluză. Vii cu copiii, ăştia răcesc imediat, cară-i la dispensar, constată că acolo au numai asistentă (doctorul tocmai a plecat la masă, ”că e şi el om”), ascultă sfaturi practice, fugi la farmacie, cumpără medicamente. Apa e rece ca o banchiză, intri ca să ai de unde ieşi ţipând de groază.

Apoi, începe circul cu masa. Tu, ca adult, poţi să trăieşti o săptămână cu covrigi, hamsii dubitabile şi pepene. Dar dacă ţi-ai adus odraslele cu tine, situaţia se schimbă radical. Ăştia fac pântecăraie imediat, dacă se umflă de gogoşi prăjite într-un ulei care a fost prezent şi la inaugurarea staţiunii. Şi iar dispensar, iar asistentă, iar medicamente.

La final de sejur, constaţi că ai cheltuit mai mult decât dacă te-ai fi încumetat să vii în buricul sezonului. Asta dacă totuşi ai avut aceşti bani. Dacă nu, se cheamă că ai petrecut un concediu de vis, ticsit de frustrări. Pentru că, orice mi-aţi spune, nu e un paradis să faci plajă pe cearşaf, printre şezlongurile altora, pentru că nu-ţi permiţi să închiriezi şi tu unul. Să vezi cum copilul tău vrea să mănânce la restaurantul ăla mare şi plin de luminiţe, iar tu să nu ştii cum să-l mai păcăleşti că e un local infect, dă-l încolo, că au mâncare proastă şi n-au niciodată desert. Şi că n-ar fi mai bine să-i cumperi pufuleţi?      

Sunt şi oameni care s-au mulţumit toată viaţa cu puţin şi care pot savura o vacanţă chiar şi în condiţii de maximă austeritate financiară. Dar asta nu ne opreşte pe noi, ceilalţi, să ne gândim foarte serios cât de triste sunt discriminările generate de un sistem social debil.

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite