Binefăcătorul năpăstuiţilor din Haiti

Valentin Tocuţ (31 de ani) este tehnician ortoped şi de câţiva ani merge în Haiti şi realizează proteze ortopedice pentru victime ale cutremurelor. El a petrecut în primăvara acestui an şase săptămâni în localitatea Leogan, una dintre cele mai afectate comunităţi. Acum se pregăteşte pentru cea de-a doua misiune.

Ştiri pe aceeaşi temă

Tânărul de 31 de ani şi-a dedicat viaţa oamenilor încă de la absolvirea facultăţii, în anul 1997.

Mai citeşte şi:

Haiti. După seism, devastată de holeră

„Am absolvit Facultatea de Electronică din Oradea, dar nu am profesat în domeniu. M-am angajat la Fundaţia Casa Minunată, ca asistent al cadrelor didactice. Acolo am întâlnit prima dată copii bolnavi, o parte dintre ei având handicap fizic. M-am ocupat de ei timp de patru ani şi am realizat că-mi plac copiii şi că lucrez cu ei cu uşurinţă", îşi aminteşte orădeanul.

În anul 2001, Valentin a aflat că la Fundaţia Theranova se caută oameni care vor să devină tehnicieni ortopezi şi a decis să-şi încerce norocul. „Nu ştiam nimic despre domeniu în sine, dar ştiam că fundaţia sprijină tinerii care au suferit accidente. În prima etapă am fost trimis la cursuri de specializare", îşi aminteşte Valentin.

Aşa s-a transformat viaţa orădeanului într-o succesiune de călătorii şi experienţe inedite, în care a cunoscut oameni şi culturi noi, la care înainte nici nu visa. „Înainte de a ajunge în America nu călătorisem niciodată cu avionul şi nu vizitasem nicio ţară mai îndepărtată decât Austria", spune Valentin. Cele şapte luni de pregătire au fost decisive.

„Am fost găzduit de o familie din Indiana şi am avut ocazia de a cunoaşte astfel îndeaproape obiceiurile americane. Cursurile s-au ţinut la o clinică din Kentucky". Deşi viaţa în ţara tuturor posibilităţilor i s-a părut frumoasă, orădeanul s-a întors în România. „Posibilitatea de a mă stabili acolo mi s-a părut tentantă, dar nu am visat niciodată să-mi fac viitorul departe de casă", spune tehnicianul.

Chiar dacă bazele meseriei au fost puse peste ocean, Valentin nu a ratat nicio ocazie de a se perfecţiona. „În fiecare an am fost la cel puţin două cursuri de specialitate în Germania, Cehia, sau Ungaria. În fiecare ţară petreceam cel puţin patru săptămâni", explică acesta.

Spre Haiti cu finanţări proprii

Cutremurul din Haiti a fost prima ocazie pe care Valentin a avut-o de a se implica într-o misiune internaţională. „Există o organizaţie germană, organizaţia Johanniter, parteneră cu Theranova, care a montat în Haiti un atelier mobil cu toată aparatura necesară pentru obţinerea protezelor.

Le lipseau în schimb tehnicienii care să le creeze şi au cerut un om al organizaţiei noastre", explică orădeanul. Înainte de a porni la drum, orădeanul a încercat să-şi dea seama ce-l aşteaptă  la faţa locului. A petrecut ore în şir în faţa calculatorului citind ştiri şi urmărind imagini cu dezastrul.

„Am plecat pregătit să văd ruine. Ştiam că  voi dormi în cort şi că există pericolul de a ne îmbolnăvi de malarie. Imunizarea a costat 1.500 de lei, dar a fost plătită de Theranova".

Adevăratele informaţii despre ce îl aşteaptă le-a aflat în Berlin. „În capitala Germaniei am avut parte de ultima zi de pregătire. În momentul în care mi-au spus ce proceduri trebuie respectate în cazul în care voi fi răpit, am înţeles pentru prima oară în ce mă bag. Am simţit un fior, mai ales că ştiam că am lasat-o acasă pe soţia mea, însărcinată în şapte luni. Totuşi mi-am spus că nu e cazul să dau înapoi tocmai acum", povesteşte specialistul.

Din Germania, Valentin a zburat în Republica Dominicană, cu escală la Madrid. Din Republica Dominicană am fost transportat în Haiti, cu avionul Naţiunilor Unite, un avion de pasageri cu nouă locuri, care  transportă numai membrii fundaţiilor.

În mijlocul dezastrului

Valentin îi probează o proteză unuia dintre pacienţi



După o oră de zbor, Valentin a ajuns la graniţa dintre Haiti şi Republica Dominicană. De acolo ar fi trebuit să meargă cu avionul mai departe, dar a aflat că trebuie transportat un generator de curent şi a decis să meargă cu maşina", povesteşte tehnicianul. 

„Între Republica Dominicană şi Haiti există doar un gard. Odată ce ai trecut de el, păşeşti de pe asfalt pe pămînt şi pietriş. Prima imagine care mi-a rămas adânc întipărită în memorie este a zecilor de copiii care se ţineau de gard şi priveau peste graniţă maşinile de ajutoare", rememorează tânărul.

„Primele localităţi pe care le-am întâlnit nu erau foarte afectate de cutremur, dar se citea sărăcia la fiecare pas. Erau case puţine, făcute din cărămizi de beton, dar fără structură de rezistenţă", povesteşte Valentin. În Haiti, Valentin a înţeles ce înseamnă o atitudine pozitivă în faţa necazului.

„Am îngrijit sute de oameni care au ieşit fără membre de sub ruine. Aveau nevoie de proteze pentru glezne, pentru şolduri, coapse sau coloană. Am avut copii de un an şi trei luni fără o mână, până la tineri care nu puteau să meargă. Comunicam cu ei prin ajutorul unor localnici care vroiau să înveţe tehnica de protezare. Oamenii erau demni şi ascultători", spune Valentin.

Programul lui începea la cinci dimineaţa, când se făcea lumină, şi se termina la şase după-amiaza. Seara, de la ora 22.00, generatoarele se opreau şi nu mai exista strop de lumină în oraşe. În tot acest timp, tehnicianul consulta pacienţi şi executa proteze, de la A la Z. Şi-a făcut însă timp să viziteze şi orfelinatele din zonă.

„M-a impresionat un orfelinat, amenajat într-un cort de 16 mp, în care trăiau 28 de copii. Mulţi din ei îşi pierduseră părinţii în cutremur. Nu aveau apă potabilă îşi cărau apa de la rezervoare în găleţi pe o distanţă de 200 de metri. Din banii primiţi pentru şederea mea acolo am cumpărat un rezervor de 500 de litri de apă pentru ei. Apoi am cerut de la organizaţii două corturi pentru a nu mai sta înghesuiţi. De bucurie că are spaţiu mai mare, educatoarea a mai luat în grija ei 10 copii noi", povesteşte Valentin.

„Ştiu că fiecare om pe care noi l-am ajutat cu proteze vrea să-şi clădeasca viaţa din nou. În şase săptămâni nu am văzut pe nimeni cerşind. În schimb ne întrebau mereu dacă nu avem să le dăm ceva de lucru. Fundaţiile îi angajează şoferi, bucătărese, paznici la corturi pe timp de noapte şi ei se bucură că pot primi un ban cinstit", explică specialistul.

"Din banii primiţi pentru şederea mea acolo am cumpărat un rezervor de 500 de litri de apă pentru copii. "

Dezastrul în cifre

Cutremurul din Haiti s-a produs pe 12 ianuarie 2010. A avut magnitudinea de 7 grade pe scara Richter, iar epicentrul s-a aflat în apropiere de capitala Port-au-Prince.

Numărul total de victime a fost estimat la 230.000 de morţi, 300.000 de răniţi şi 1.000.000 de oameni rămaşi fără adăpost. Cele mai mari pagube s-au înregistrat în centrul capitalei. După cutremur au mai avut loc cel puţin 52 de replici, până la 4,5 grade Richter iar 250.000 de case şi 30.000 de clădiri comerciale s-au prăbuşit sau au fost grav avariate.

Pregătiri pentru o nouă plecare

Tânărul le explică haitienilor elemente de teorie ortopedică



Pentru climatul de disperare şi ruine din Haiti nu avea să fie pregătit de nici un reportaj de televiziune. „Am văzut sărăcie şi disperare la tot pasul. Clădirile erau la pămînt. Copiii alergau printre dărâmături îmbrăcaţi doar în maieuri." Când a ajuns în Leogane, localitatea unde avea să îşi petreacă şase săptămâni, a găsit-o distrusă în proporţie de 95 la sută. Oamenii trăiau numai în corturi. Singurul avantaj pe care străinii îl aveau faţă de localnici era că aveau duşuri amenajate în camping.

„Patul de campanie este foarte incomod, duşurile erau reci şi în ciuda cremelor şi spray-urilor pe  care le-am adus cu mine, am avut probleme cu ţânţarii. Dar nu am îndrăznit să mă plâng nicio secundă în faţa victimelor care, în ciuda greutăţilor,  erau foarte demne", susţine orădeanul.

Întors în ţară, alături de familia sa, Valentin şi-a dat seama ce înseamnă să trăieşti o viaţă normală. „Nu mi-a fost milă de oamenii de acolo, îmi este milă de românii care se plâng mereu, şi nu-şi dau seama de valoarea lucrurilor pe care le au." Acasă, specialistul şi-a reluat activitatea la fundaţie. „Deşi programul meu începe la ora 8.00, vin de la ora 6.00 să lucrez, pentru că este mai multă linişte. Am zilnic cinci-şase pacienţi noi de consultat", explică tânărul.

Mâine, luni, 8 noiembrie, Valentin va zbura pentru a doua oară în Haiti. „Mă întorc acolo pentru alte şase săptămâni pentru că încă mai sunt mii de oameni care au nevoie de proteze. De această dată costurile sunt acoperite de fundaţia Theranova", susţine tehnicianul.

„În această misiune mă voi ocupa de şapte tineri care vor să înveţe să facă proteze. Ei şi-au început ucenicia încă de la prima mea deplasare şi au fost aleşi din peste 140 de doritori. Este foarte important să-i pregătim pentru ca haitienii să aibă specialiştii lor alături, 24 de ore din 24", a specificat orădeanul.

Valentin va fi cazat tot în Leogane, la corturi, şi va sta în Haiti până pe 17 decembrie. Orădeanul e fericit că familia sa îl înţelege şi-l susţine şi este mândru de băiatul său cel mare, Patrick care, deşi are doar cinci ani şi jumătate, pune deoparte jucării pentru micuţii din Haiti.

citeste totul despre: