Bărbatul, între patul fătucii şi fusta mămucii

Unele cordoane ombilicale (culmea coincidenţei, numai ale băieţeilor) nu se dau tăiate nici cu traforajul. O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, tu faci ce faci acolo, la fusta ta mă chemi. Tata şi mama se cunosc într-un cadru romantic, poanta e că şi taţii lor, şi mamele lor au mame şi taţi, deci soacre şi socri.

Am întâlnit în viaţa mea bărbatul perfect de câteva ori, doar că el avea şi mama perfectă – cel puţin în accepţia-i delirantă. Eşti fericită dacă te declară a doua femeie ca importanţă în viaţa lui, după maică-sa. Ia-o ca pe un compliment, nu mai comenta.

Flori în păr, de flori de măr

Mamele care au (doar) băieţi – să mă ierte excepţiile – sunt la limita nebuniei. Sunt minunate, îşi adoră iezii, dar se manifestă adesea la un mod care alungă orice pretendentă la mâna lui Făt-Frumos. Probabil ăsta e şi scopul.

O verişoară de-a mea s-a supărat pe soacră-sa (ăsta e un eufemism, deoarece era s-o omoare - şi nu din culpă, ci cu o pitorească premeditare) pentru că mămuca logodnicului încă îi tăia lui fiu-său friptura din farfurie în bucăţici, cu o zi înainte de nuntă. Mă uitam la el cu atenţie, avea în dotare cele două mâini, soacră-sa îi dăduse o furculiţă şi – cu orice risc – un cuţit, dar printr-o uriaşă vicisitudine, operaţiunea părea de neînfăptuit. Mami a sărit ca arsă, când a văzut că puiul ei a mâncat deja doi dumicaţi de salată fără carne, deoarece nu izbutise să se apuce să hărtănească vreun cotlet. Nu-mi era groază decât că or să anuleze cununia şi îmi mutasem fundul în acel judeţ degeaba. Bine, nu degeaba, fiindcă o iubesc pe vară-mea şi voiam să bârfesc cu ea, numai că aspiram s-o văd cu un guguloi de flori în cap, să-mi iau de-o grijă, mai ales că urmam să fiu domnişoară (bătrână) de onoare. 

A fost o cină superbă, plină de mai multe sincerităţi decât mi-aş fi dorit. Ginerică a păpat toate pătrăţicile de cărniţă tăiate de mami, iar mireasa a ridicat ochii în tavan de-atâtea ori, încât a doua zi s-a repezit la oftalmolog, avea dureri. Doctorul i-a spus că n-are nevoie de alţi ochelari, cel mult de alt soţ, dar asta nu era la fel de urgent, din punct de vedere medical. Psihiatrul care avea cabinet perete-n perete cu el a fost de altă părere, a bătut cu parafa-n uşă, ca o aluzie subtilă. Doar că mireasa era grăbită, şi-a luat diazepamul din mers şi i-a spus că se vor revedea curând, deoarece are o vagă bănuială că viaţa le va da curând ocazii speciale.

Prin urmare, aşa deci, nu e vorba despre greci

Mi-am pierdut câţiva iubiţi din cauza relaţiei lor du(b)ioase cu mamele lor. Soacrele mă adoră, nimic de zis. Ştiu să le pup în orgoliu. Ştiu şi ce vor să audă că le spun puiuţului lor drag şi scump, mânca-l-ar mama pe el. Am un tact peste media pe economie. Doar că ei sunt dependenţi de mami şi eu n-am cum să intervin în această minunată relaţie.

Am fost odată cu un bărbat în vacanţă, în Grecia, şi nici chelnerul n-apuca să vorbească cu el, cu atât mai puţin eu, iubita lui cu paşapoarte-n regulă. Eu pocneam degetele şi-i arătam ăluia pe meniu: uzo, ţaţiki, kalamata, încă un uzo. Adoratul meu o suna pe adorata de maică-sa de opt ori pe zi, trăncănea câte-o jumătate de oră pe roaming, îi raporta tot ce făceam noi acolo. I-am spus odată să-i povestească şi ce săvârşiserăm cu o noapte în urmă, pe plaja din Atena (ceva interzis în vreo opt state americane), dar n-a gustat nici gluma, nici sugestia. Nu voia să afle mamiţa că-şi strămutase nădragii cam prea jos de dragul unei femei, mai ales în nisip, ce oroare! Dacă i se inflamează ceva?

Odată, am fost vulgară şi sadică şi-mi pare rău acum, am remuşcări. Am chinuit o mămucă de-a unui iubit, dintr-asta atotştiutoare şi atotcârtitoare. I-am spus că, dacă nu-l pedepseşte ea pe fiu-său fiindcă are o atitudine moale ca o moluscă gripată, îl pedepsesc eu, îl bat la poponeţul gol. Lui i-au strălucit ochii, plin de speranţă, dar maică-sa s-a uitat la mine ca la ciuma bubonică. Am dedus că-l va pedepsi ea, deci mi-a mai luat o grijă din agendă, a fost o femeie cumsecade, ce să zic.

”Mi-a spus mama că, dacă nu fac curat în casă, nu stai cu mine”, a măcănit un om care mă iubea, în felul lui ciudat. I-am răspuns, politicoasă, că putea s-o scutească pe mă-sa de dialogul ăsta, eram capabilă să-i raportez şi eu acelaşi lucru. Mătură (dracului), du gunoiul, schimbă nisipul pisicii şi mai discutăm, pe bune. Avem viaţa şi motanul înainte!

Mânca-l-ar şi cocoloşi-l-ar mama

Eu îi ador pe cei cărora le spun mămicile ce vor iubitele de la ei. Este absolut înduioşător. Mi-ar curge lacrimile în fiecare seară, dar nu au cum,  săracele, pentru că eu plâng preferenţial la serialele de pe Internet, deci este oarecum dificil să-mi împart secreţiile sărate între mai multe capitole din viaţa mea.   

Amica mea, Cami, era logodită cu iubirea ei, Costi. Doamne, aveam decolteul plin de lacrimi. Urmau să se căsătorească, iar eu aveam să conchid că n-o să mă căsătoresc niciodată, aşa cum conchideam la fiecare nuntă, normal. Cu trei seri înainte de minunatul eveniment,  mama lui Costi a luat o vişinată (mă rog, cinci) la bord şi a început să-l pieptene pe fiu-său (la propriu) şi s-o prevină pe noră-sa. Greşeală fatală.

A ţinut un discurs al cărui final nu l-am auzit, deoarece aţipisem o secundă – sau o oră, nu mai ştiu - cu fruntea-n coşul cu pâine (e foarte bine, să ştiţi, e pufos, miroase mişto, încercaţi aşa ceva acasă). Dar din relatările martorilor, am înţeles că în conferinţa lui mami era vorba de cât de bun şi inegalabil e fiu-său şi cât de sinistră e lumea în general, în afară de băiatul ei.    

Cami a luat celularul şi-a sunat popa – noroc că era în reţea, că nu mai avea minute naţionale. L-a întrebat, sfioasă, dacă va ajunge în iad în caz că nu-l mai ia pe dobitoc de bărbat şi pe maică-sa de soacră. Popa a gâjâit un pic, să câştige timp, apoi, ca să nu existe probe la dosar, a zis ”Greşeală” şi-a închis. Asta n-a împiedicat-o pe Cami să-l mai sune de nouă ori, dar pe distinsul preot nu l-a deranjat, căci n-a răspuns decât de două ori. Odată a zis: ”Bine aţi venit la Romtelecom, cu ce vă pot ajuta?”, iar data următoare a zis ”Abonatul Vodafone e în afara ariei de nervi, vă rugăm nu reveniţi”.

Nu muri, că te omor!

Mi-am adus aminte de un caz pe care-l ştiu ca pe factura mea la întreţinere. Un tip se lupta să dea admitere la Medicină, fiindcă aşa voia mămica. Leşina cînd vedea o broască nervoasă, dar voia să devină chirurg. Mămuca îi cumpărase trusă de doctor cu vreo şase ani înainte ca el să izbutească să intre la facultate.

Într-un târziu, a intrat cum-necum şi a căzut lat pe gresie de vreo patru ori, la prima disecţie, a bătut recordul mondial la lipotimii pe cap de cadavru. Cap vorba vine, că-l hăcuiseră de mult, îi scoseseră ochii, îl scalpaseră, mă rog, amănunte de-astea clinice. Odorul mamii a dorit să renunţe la măreaţa facultate, aşa i-a sugerat şi logodnica lui, după ziua când i-a relatat că el nu poate asista la transfuzii, că e de-a dreptul inuman. Dar mami a sărit ca arsă, i-a pus în vedere că, dacă nu face Medicină, n-are voie nici să se însoare, nici să-şi ia în posesie eventuala moştenire.

Găbiţă a ajuns doctor, dar nu vă recomand să vă duceţi la el. Încă mai ţipă-n somn când visează că un pacient se sufocă pe masa de operaţie, iar el, chirurgul, nu poate face nimic, fiindcă maică-sa îi porunceşte să stea naibii calm, că altfel o încasează de nu se vede.      

Familia mea a distrus familia noastră

Aveam odată un iubit de 38 de ani care locuia cu mămica lui – asta e, nimeni nu-i perfect. Mă împăcasem cu situaţia şi cu miorlăielile zilnice ale mă-sii. Într-o seară, târziu, pe când ne giugiuleam noi în camera noastră (în cealaltă stătea mami, normal), el mi-a susurat la urechea mea - care voia şi altceva decât reţete de plăcintă, de la cât p-aci soacră-mea: ”Hai să luăm maşina şi să tragem o fugă la Herculane, într-o oră suntem acolo”. Nimeni, în 15 ani de relaţii tâmpite, nu mai avusese o idee atât de frumoasă şi romantică. Iu-huu!

Eu eram în pijamaua cu elefănţei, deci mi-am luat catrafusele şi m-am dus în baie, să mă schimb în ceva compatibil cu maşina. Încă nu ajunsesem în acel stadiu mirific al relaţiei noastre, în care să mă dezbrac şi să mă reîmbrac în faţa lui. De emoţie, mi-am pus sutienul pe dos de trei ori. În cele din urmă, am biruit, moşul şi baba s-au încheiat corect. Mă spălam, mă pieptănam, fundă roşie-mi puneam, vorba cântecului cu pisica. M-am parfumat ca o zambilă şi, când am isprăvit dichiseala, am ieşit tiptil din baie, emoţionată.

Era să fac apoplexie. În hol, mă aştepta el, dragostea vieţii mele, îmbrăcat ca un tovarăş şi pretin, cu căciulă de nutrie (singura concesie pe care am făcut-o iubirii noastre, cu mare drag, i-am acceptat blănurile dubioase). Lângă el, la fel de înfofoliţi şi coafaţi, stăteau mă-sa, frac-su, cumnatu-său, cumnată-sa, soră-sa, cealaltă soră-sa. Cu toţii urmau să ne însoţească la Băile Herculane.

Am rămas împăiată, nu ştiam ce să spun – slavă Domnului că n-am ştiut ce să spun, fiindcă dacă ştiam, n-ar fi fost ceva prea drăguţ. Stăteam cu ghetele-n mâini şi mă uitam la ei de parcă văzusem un urs citind un manual de limba şi literatura bulgară. Ei mă aşteptau să mă încalţ odată, că doar nu era să-i ţin atâta cu astrahanu-n spinare, să crape de căldură.

Mi-am legat şireturile de zici că eram la cules de plante medicinale, îmi mergeau mâinile ca la campania agricolă cu şoimii patriei, nu voiam să supăr familionul unit al iubitului meu. Şi nici să-i deteriorez dânsului indubitabila placentă rămasă intactă atâta amar de ani.     

Ne-am aburcat în două maşini, claie peste grămadă. Am ajuns la Herculane, iar acolo am fost fericita doamnă care s-a plimbat atârnată de braţul stâng al iubitului, în timp ce de braţul drept atârna mă-sa. Bineînţeles, m-am prefăcut că am şi eu un reumatism precoce, ca să nu se simtă femeia marginalizată. Mergea ca un Quasimodo mai mic, gemea la fiecare talpă proptită-n asfalt, ca să se simtă fiu-său vinovat că umblă cu mine, în timp ce mami suferă cumplit, o doare rotula - şi cred c-o durea şi într-un cot. Dar cum mă durea şi pe mine tot în cot, am redus termenii asemenea şi-am ajuns la un numitor şi-un bărbat comun.