Ana, fata care salvează maidanezi pe Facebook

Mulţi dintre voi ştiţi bucuria de a avea animale de companie. Dragostea necondiţionată, sinceritatea şi ataşamentul, inteligenţa surprinzătoare, toate acestea sunt „daruri” cu care aceşti membri speciali ai familiei voastre vă fac fericiţi. Dar, cel puţin iniţial, câinii pe care îi salvează Ana nu dau din coadă recunoscători.

Teama animalului face parte din ecuaţie şi, chiar dacă Ana spune că niciodată nu s-a simţit în pericol din cauza câinilor maidanezi, situaţia poate escalada oricând. Iar agresivitatea unui câine speriat este şi greu de gestionat şi îngrozitor de periculoasă, mai ales când vorbim despre „maidanezi” nevaccinaţi, purtători de boli şi microbi şi, de partea cealaltă, despre o fată în vârstă de numai 13 ani.
 
Cu un pas înaintea hingherilor
 
Dintotdeauna, Ana a avut câini în curte. A crescut iubind animalele şi îşi aminteşte cum găsea întotdeauna câte un căţel maidanez căruia să-i dea „cornul şi laptele”. Dragostea ei pentru animale nu a lăsat-o indiferentă la suferinţele câinilor părăsiţi, iar în 2013, când a auzit că toţi maidanezii vor fi eutanasiaţi, s-a decis să facă ceva. Mai exact, să ia acasă câinii abdandonati în oraş, sau pe maidane, înainte să-i prindă hinghierii. Ana şi mama ei au prins, singure, 36 de câini. Nu este deloc uşor, dar în niciun caz nu este traumatic pentru animale, aşa cum se întâmplă când maidanezii sunt hăituiţi de hinghieri cu laţul. Echipamentul folosit de Ana când pleacă în căutarea maidanezilor: o cuşcă, o lesă, conserve cu carne umedă, folosite drept momeală, un gel comestibil scump, care induce somnolenţă cateilor şi, pentru protecţia proprie, mănuşi de schi. 

În timp, „echipa de salvare” fiică-mamă a câştigat experienţă. Trucurile pe care le folosesc să prindă câinii sunt în aparentă banale, dar lucrurile sunt simple doar privite din exterior: „Cumpărăm hrană umedă pe care o punem în cuşcă, să ademenim câinele. Când este pe jumătate în cuşcă, mamă îl împinge în interior, iar eu închid portiţa”, povesteşte Ana. Dar această metodă funcţionează doar dacă maidanezul nu este foarte fricos sau agresiv. Când au de-a face cu un câine speriat, gelul comestibil, cu efect tranchilizant ajută cât de cât. Însă durează enorm până când îşi face efectul şi câinele poate fi prins, povesteşte Ana. Sigur, lucrurile nu se opresc aici. Urmează transportul cu maşina familiei, acasă, unde Ana le oferă căţeilor prinşi hrană şi apă. După ce-i înzdrăveneşte, din lipsă de spaţiu, îi duce la un adăpost privat, unde stau în „regim foster”, până când reuşeşte să le găsească un stăpân. Pentru acest lucru, profită la maximum de potenţialul reţelelor sociale. „95% din colegii mei de clasă râd de Facebook-ul meu plin de căţei”, recunoaşte Ana, dar această reţea socială este o modalitate foarte eficientă de a găsi familii câinilor, şi cifrele o dovedesc. Aşa a găsit stăpâni pentru peste 70 de căţei lunile ascestea.
 
Germanii iubesc maidanezii noştri
 
Încrederea Anei că poate oferi câinilor părăsiţi o familie a depăşit, la propriu, graniţa României. Pentru că ştie limbă germană, a convins o asociaţie de protecţia animalelor din Germania să colaboreze pentru salvarea maidanezilor din România. De asemenea, colaborează cu un adăpost din Austria şi cu un adăpost privat din Bucureşti, cel care ţine căţeii în foster până când sunt gata să plece către stăpânii pe care îi găseşte Ana. În adăpostul din Bucureşti, căţeii sunt vaccinaţi şi „cipaţi”. Mai nou, Ana poate vorbi despre adopţii internaţionale fiindcă a găsit stăpâni pentru căţei şi în Germania, nu doar în România. Cu tristeţe, Ana spune că sunt mai mulţi străini care adoptă câini. Acest lucru se poate explică prin faptul că mulţi români trăiesc la bloc, însă fata precizează şi faptul că mai multe persoane au vrut să adopte câini, apoi s-au răzgândit, chiar şi cu o zi înainte să ia căţelul rezervat. Acest lucru nu s-a întâmplat, încă, în cazul niciunei adopţii în străinătate.
 
Câini cu poveşti emoţionante
 
Câinii pot fi bătrâni, bolnavi, prea mici şi prea slăbi să supravieţuiască. Iar Ana nu a fost ferită de situaţii dramatice. În vară anului 2012, Ana a găsit un cuib cu 8 căţeluşi în apropierea casei. Dintre aceştia, au supravieţuit 3. Unul dintre ei, pe care l-a botezat Sparky, avea o gaură imensă în esofag apărută în urmă unui traumatism. Ana l-a dus la doctor, a fost operat de urgenţă, a avut nevoie de perfuzii, zilnic, timp de 3 săptămâni, perioadă în care nu avea voie să mănânce sau să bea apa. Tot timpul Ana i-a fost alături, iar când a putut mânca, l-a hrănit cu lichide şi hrană semilichidă cu linguriţă. „A fost greu, dar a reuşit să supravieţuiască şi este foarte fericit acum”, spune Ana. Dar cele mai dramatic caz a fost al unor căţei părăsiţi pe câmp, în apropierea casei Anei pe10 septembrie, 2013. Erau şase sufleţele care aveau o zi sau două. Când căţelul Anei, Snoopy, i-a găsit, sufereau deja de foame, sete şi frig, iar o armată de viermi de cadavu le invadase trupurile, îi mâncau de vii. „Muştele de cadavru depuseseră ouă pe trupurile lor, aveau viermi în ochi, în urechi, în funduleţ, în colţurile gurii, între perniţele lăbuţelor. Lupta cu viermii a fost crâncenă. Am folosit eterul iodoformat, o soluţie care omorâ viermii şi, cu o pensetă, am cules viermii rând pe rând din fiecare orificiu. Au fost 4 zile de groază. În fiecare zi eclozau alte ouă, în alte locuri”, povesteşte Ana despre suferinţa caţeilor pe care a trăit-o şi ea, în egală măsură. „Dupa 4 zile am făcut un bilanţ: un pui a murit, unul a fost mâncat pe o suprafaţa destul de mare, în cazul tuturor exista riscul să rămână orbi, pentru că au avut viermi în ochi”, îşi aminteşte Ana. Luptă a continuat, i-a hrănit din 3 în 3 ore cu seringa, apoi, când au mai crescut, cu biberonul. „Au fost nişte luptători, acum toţi sunt mari, sănătoşi şi voinici. Trei sunt la casele lor, doi sunt încă la mine, dar le-am găsit deja stăpâni în Germania”, ne spune Ana.

Oameni inimoşi o ajută pe Ana
 
Oficial, Ana are 2 câini, amândoi de rasă. Un Shi Tzu şi un Golden Retriever. Dar, prin curtea familiei ei, zilnic, trec alţi câini salvaţi de pe străzi sau de pe câmp. „€œPe lângă cei 2 de rasă mai am un câine maidanez pe care sigur îl păstrez, 2 maidanezi pe care-i păstrez doar dacă nu le găsesc stăpâni, cei pe care îi culeg de pe străzi zilnic, deci am peste 10 câini doar acasă. Mai am 8 câini într-un foster, 6 într-un ţarc pe care l-a construit patroană clubului de echitaţie unde îmi ţin calul, 23 de câini la adăpostul unei asociaţii din Bucureşti, trei pui într-un foster plătit, adică 50 de lei taxa pe o luna, la care se adaugă mâncarea şi banii pentru vaccinuri, deparazitări, cipuri”, explică Ana. În concluzie, salvarea câinilor nu este gratis, dar au fost şi persoane inimoase care au ajutat-o pe fată să cumpere mâncare, sau care au donat perne şi jucării pentru căţei. Mai sunt însă multe de făcut, iar cei care doresc să o ajute pe Ana, o pot face folosind pagina ei de Facebook.
  
Nume: Ana-Maria Ciulcu
Vârsta: 13 ani Elevă la Colegiul German Goethe, Bucureşti
Vrea să fie medic uman, ca părinţii ei, sau poate, veterinar
  
Sper că v-aţi bucurat să o cunoaşteţi pe Ana. Pentru că fata aceasta, în vârstă de 13 ani, totodată şi „hingher” şi salvator este dovada că problema câinilor fără stăpân este, de fapt, o problemă de mentalitate. Printre altele, ce ne învaţă Ana? Că pagină de Facebook a unei adolescente poate fi o unealtă salvatoare, nu un portofoiu de selfie-uri cu prietenele. Că poţi fi un om şi jumătate, dacă alegi să faci lucruri în care crezi. Că există soluţii chiar şi când eşti depăşit de situaţie. Că nu este suficient să fii tu bun şi pasionat, trebuie să ai puterea să mai găseşti câţiva ca tine pentru a reuşi. Că binele se face, uneori, cu forţa.