8 martie, Ziua Mamei: cele mai frumoase poezii şi cântece închinate femeilor care ne-au dat viaţă VIDEO
0Ziua de 8 martie, recunoscută la nivel internaţional ca Ziua Femeii, este, pentru unii dintre români, momentul perfect pentru a le aduce un omagiu celor care le-au dat viaţă, fiind cunoscută, de unii dintre noi, şi ca Ziua Mamei. În întâmpinarea dorinţei de a închina o odă celei care ne-a purtat în pântec, vă prezentăm o selecţie cu cele mai frumoase şi înduioşătoare poezii şi cântece despre mamă.
Ziua Internaţională a Femeii, sărbătorită pe data de 8 martie în 60 de state ale lumii, este ocazia aşteptată, an de an, de mulţi dintre noi pentru a ne exprima admiraţia pentru femeile din vieţile noastră. Cele care se bucură de cea mai mare atenţie în această zi sunt mamele, mai ales că, pentru majoritatea românilor, Ziua Femeii este cunoscută drept Ziua Mamei.
Deşi, în mod oficial, Ziua Mamei a fost declarată sărbătoare publică în 2010, fiind sărbătorită în prima duminică a lunii mai, românii au păstrat obiceiul „tras” din comunism, când copiii le făceau cadouri femeilor care le-au dat viaţă, dar şi bunicilor, învăţătoarelor şi profesoarelor pe data de 8 martie.
Cum importanţa rolului de părinte este nemărginită, iar sarcina de a fi adus un copil pe lume şi de a-l fi crescut cu dragoste este la fel de importantă, vă invităm să le dedicaţi femeilor din viaţa voastră cele mai frumoase cântece sau poezii româneşti care vorbesc despre eternul feminin:
Mi-e dor de tine, mamă
Grigore Vieru
Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.
Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cântec fără moarte!
Vânt hulpav pom cuprinde
Şi frunză o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.
Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.
O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.
Mâinile mamei
Grigore Vieru
Când m-am născut, pe frunte eu
Aveam coroană-mpărătească:
A mamei mână părintească,
A mamei mână părintească.
Duios, o, mâna ei întâi
Cu mâna dragei mele feţe
S-au întâlnit la mine-n plete,
S-au întâlnit la mine-n plete.
Copii am. Dar şi-acuma când
Vin zorii noaptea s-o destrame,
Găsesc pe frunte mâna mamei,
Găsesc pe frunte mâna mamei.
O, mâna ei, o, mâna ei,
O, mâna ei, ca ramul veşted,
A-mbătrânit la mine-n creştet,
A-mbătrânit la mine-n creştet.
Cuvântul mama
Grigore Vieru
Pruncii îl zuruie.
Bătrânii îl visează.
Bolnavii îl şoptesc.
Muţii îl gândesc.
Fricoşii îl strigă.
Orfanii îl lacrimă.
Răniţii îl cheamă.
Iar ceilalţi îl uită.
O, Mamă! O, Mamă!
Mama
Nicolae Labis
N-am mai trecut de mult prin sat şi-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Şi c-ai albit, mămucă, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.
Eu nu ştiu cum să cred atâtea veşti,
Când din scrisori eu vad precum matale
Din zi în zi mereu întinereşti.
Se încarcă comentariile...
