Oscar de la Renta a murit. Povestea designerului „din două lumi”

Oscar de la Renta a murit luni, la 82 de ani. Celebrul designer era „genul de om care poate lua cina cu soţii Clinton şi, după cină, va intra în bucătărie şi va juca domino cu personalul care a pregătit masa", îl descria Anna Wintour, redactorul-şef al revistei „Vogue US". Genul de om care-i are ca prienteni apropiaţi pe soţii Kissinger şi Clinton, pe Sarah Jessica Parker, pe Gore Vidal şi pe portarul de la hotelul Ritz.

Oscar de la Renta a murit, luni, la doar două săptămâni după ce alesese personal un nou designer care să-i preia atribuţiile în fruntea imperiului de modă pe care l-a ridicat în ultimii 60 de ani.

Considerat de unii cel mai greu nume din moda americană, surclasându-l chiar pe favoritul Tom Ford, Oscar de la Renta este unul dintre cei mai emblematici creatori americani de modă, aducând rochiile de prinţesă atât pe covorul roşu, cât şi în dulapurile doamnelor care au întâlniri la prânz. Preferat deopotrivă de staruri de cinema şi prime doamne, Oscar de la Renta a îmbrăcat-o în septembrie pe Amal Alamuddin atunci când aceasta a devenit doamna George Clooney. 

De şase decenii, numele lui Oscar de la Renta este unul dintre cele mai importante din modă. Înainte să-şi deschidă propriul atelier, a lucrat pentru „greii" Balenciaga, Lanvin, Balmain, Elisabeth Arden şi a fost ofertat de cei de la Dior - pe care i-a refuzat de două ori. Era genul de bărbat care se ridică ori de câte ori intră în cameră o femeie. Oscar nici măcar nu înţelegea ce este prostul gust. 

Personalitate bipolară 

„Este genul de om care poate lua cina cu soţii Clinton şi să fie cea mai vioaie gazdă. Apoi, după cină, va intra în bucătărie şi va juca domino cu personalul care a pregătit masa", descrie Anna Wintour, redactorul-şef al revistei „Vogue US", personalitatea aproape bipolară a creatorului de modă. Genul de om care-i avea ca prienteni apropiaţi pe soţii Kissinger şi Clinton, pe Sarah Jessica Parker, pe Gore Vidal şi pe portarul de la hotelul Ritz. Ceea ce se vedea şi în felul în care făcea afaceri. 

Oscar de la Renta era ultima dovadă vie a unor vremuri apuse, când femeile încă purtau mânuşi ori de câte ori ieşeau din casă. Amintea de o eră opulentă, de un fabulos-conservativ care probabil că a existat cu adevărat doar pe covorul roşu şi atunci doar pentru scurt timp. Un deux-pieces creat de el se vinde şi cu 10.000 de dolari. Însă asta nu l-a oprit să aibă o colecţie (O Oscar) din care orice piesă are preţuri mai mici de 100 de dolari. 

Oscar Aristides Ortiz Renta Fiallo s-a născut la Santo Domingo în 1932, în Republica Dominicană. 

La 7 ani, Oscar ştia deja ce vrea să facă. Se trezea dimineaţa, mai devreme decât toţi ceilalţi, pentru a colecta roua de pe florile din curtea casei.

„Credeam că, dacă am răbdare şi strâng cât mai multă, o să pot face parfum. Apoi am realizat că roua n-are nimic de-a face cu parfumul, ceea ce m-a bulversat foarte tare. Atunci, cum ieşea lichidul parfumat din flori?"

Şase mame şi ocupaţia americană

Singurul băiat într-o familie cu şase surori, cu un tată prea protectiv şi cu o mamă bolnavă de scleroză multiplă, Oscar nu se juca fotbal în stradă. Cele şase „mame" nu-l lăsau. Cum a împlinit 18 ani, a plecat din Republica Dominicană, pe atunci aflată sub ocupaţie americană, căutând libertate - de toate felurile - un regim democrat, fără cele şase surori. Mama sa l-a încurajat să plece - deşi ştia că nu-l va mai vedea. Aşa că, în 1951, pleacă la Madrid pentru a studia pictura la Real Academia de Bellas Artes de San Fernando. Hotărât să devină pictor, dar şi să-i demonstreze tatălui său că poate trăi din artă, s-a angajat în presă, ca ilustrator. La scurt timp, a fost angajat de Balenciaga, întâi ca ilustrator, apoi ca designer.

A fost remarcat de Christian Dior şi Lanvin atunci când se afla în vacanţă, la Paris. S-a mutat apoi la Paris, unde a lucrat pentru Lanvin. Aflat într-o vizită la New York, este aşezat lângă Elisabeth Arden la un dineu. Aceasta îi oferă un post la casa sa de modă. În paralel, primeşte o ofertă şi de la filiala din New York a casei Christian Dior. A luat decizia cu ajutorul Dianei Vreeland, pe atunci redactor-şef al „Vogue US", care i-a spus să meargă la Arden pentru că „ea nu este designer, aşa că te va promova pe tine şi-ţi vei clădi o reputaţie mult mai repede. În cealaltă parte, vei fi mereu eclipsat de numele Dior".

Preferatul primelor doamne

În 1963, simţind că viitorul modei se mută dinspre haute-couture spre prêt-à-porter, De la Renta a plecat la New York. Aici i-a întâlnit pe Alex Liberman, directorul editorial al publicaţiilor Condé Nast, pe John Fairchild, editor al „Women's Wear Daily" şi pe Diana Vreeland. Doi ani mai târziu, îşi lansa prima colecţie proprie. Presa îl numea „o cometă pe scena modei americane". În 1971, era deja unul dinte cele mai cunoscute nume din domeniu. Primele doamne din SUA au o afinitate pentru el: de la Jackie Kennedy şi Nancy Reagan la Hillary Clinton şi Laura Bush.

Brandul Oscar de la Renta a rămas unul dintre puţinii din „garda veche" care nu au fost „înghiţiţi" de vreun conglomerat de lux precum LVMH Moët Hennessy Louis Vuitton sau Pinault Printemps Redoute - asta pentru că se teme că, odată ce predă controlul companiei unor investitori privaţi, încetează să mai fie 

stăpânul destinului său.

Afacere de familie

Pentru că nici nu concepea ca afacerea să ajungă pe mâini străine, familia a jucat şi joacă un rol esenţial în companie. Eliza Bolen, cea mai mică fiică a celei de-a doua soţii a lui De la Renta, este vicepreşedinte al departamentului de licenţe (care are o cifră de afaceri de peste 250 de milioane de dolari) de mai bine de 15 ani.  Soţul ei, Alex Bolen, este directorul executiv al companiei. Numirea acestuia a ridicat câteva sprâncene - nu avea nicio legătură cu moda, era un finanţist ambiţios. Nepotism? Aşa s-au temut mulţi. Însă, datorită lui, Oscar de la Renta începe să se bucure de expunerea pe care o merită, spune Wintour. Relaţia dintre cei doi este bizară, dar eficientă.  

„Într-o bună zi, mă va concedia", spune designerul. „Eşti în siguranţă pentru alte câteva zile", îi dă replica ginerele, care niciodată nu se află mai departe de cinci metri de Oscar şi nu se poate abţine să nu dea sugestii de design. „Alex, şcoala de modă este chiar la colţ. Cred că au cursuri la seral", îi spune de fiecare dată De la Renta. Asemănări? Ambii poartă cravate - unul pentru că este un om de afaceri, corporatist până-n măduva oaselor şi „şef", celălalt pentru că „este unul dintre foarte puţinele complexe pe care le are". Aşa că personalitatea directă, intimidantă, a lui Bolen este mai mult decât necesară pentru a promova un designer care, din politeţe, rămâne uneori nemâncat până seara - pe la biroul său trec zilnic zeci de „prieteni apropiaţi" care-l felicită sau care-l întreabă de te miri ce.

Fiul său îi calcă pe urme

Atunci când am început să fac haine, femeia mergea la magazin să cumpere o rochie. Vedea acelaşi model pe roz şi pe roşu. Apoi îşi amintea că soţul ei, care probabil că urma să plătească rochia, adoră cum îi stă în roz. Aşa că alege această culoare. Astăzi, aceeaşi femeie merge la magazin şi-şi aminteşte că soţului ei îi place rozul, aşa că nu stă deloc pe gânduri şi cumpără rochia roşie.  

Fiul său adoptiv, Moises, s-a hotărât să-i calce pe urme. S-a lăsat de şcoală, în ciuda obiecţiilor lui De la Renta. Aparent dintr-un moft, s-a hotărât să fie designer. I-a cerut tatălui său un post la casa de modă - dar nu oricare. A vrut cea mai joasă poziţie din companie, aşa că a mers la camera de modele textile. Însă şi umilitatea are limitele ei.

În aceeaşi toamnă, Oscar de la Renta a prezentat un tricou creat de Moises. Aşa că Moises a decis că, de atunci, este şi el designer cu acte-n regulă şi, în ianuarie 2005, a avut prima prezentare de modă proprie, fără nicio legătură cu brandul ridicat de tatăl său. Astăzi, la cei 80 de ani, Oscar rămâne la fel de implicat în orice pas al casei şi nici nu concepe să se retragă de la cârma imperiului. 1965 este anul în care Oscar de la Renta şi-a înfiinţat propria casă de modă. 

Text publicat original în ediţia 31 aprilie - 1 martie 2012 a „Weekend Adevărul”