Adevărul din spatele industriei modei, povestit chiar de Kirstie Clements, fost editor al revistei „Vogue”

Un model care se îngraşă câteva kilograme nu poate intra în hainele de la casting şi este înlăturat de agenţia pe care o reprezintă FOTO AFP

Industria modei nu este o afacere tocmai frumoasă având în vedere ceea ce spune Kirstie Clements, fost editor al „Vogue Australia“. Ea susţine că totul se rezumă la o cultură obsesivă, care are în centru modele foarte slabe ce se înfometează sau recurg la operaţii atunci când dietele nu mai funcţionează.

Unul dintre cele mai controversate aspecte ale revistelor de modă, dar şi ale industriei modei, îl reprezintă modelele, iar accentul este mereu pus pe cât de tinere sau cât de slabe sunt, scrie „The Guardian“.

„Ca editor al «Vogue Australia», opinia mea era constant solicitată cu privire la acest fapt, iar imaginile care apăreau în revistă erau atent studiate. Este un subiect delicat şi există multe adevăruri neplăcute care nu sunt discutate sau care nu sunt recunoscute public“, susţine fostul editor.

Clements spune că atunci când a început să intre în contact cu diferite modele, fetele proveneau din mediul local, erau în mod natural slabe şi delicate, aveau pielea frumoasă, părul strălucitor şi foarte multă energie. Ele mâncau cu moderaţie, dar mâncau şi sub nicio formă nu erau doar oase şi piele.

Prima dată când şi-a dat seama că unele modele ţineau diete drastice a fost atunci când se ocupa de un model din Statele Unite. Clements spune că a fata respectivă avea vânătăi şi răni pe genunchi.

„Când am întrebat-o de unde are semnele respective, ea mi-a răspuns cu nonşalanţă: «A, da. Pentru că mereu îmi este atât de foame, leşin mai tot timpul». I se părea absolut normal să i se facă rău în fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi“, îşi aminteşte fostul editor.

Cu o altă ocazie, la ora prânzului, Clements discuta cu un alt model australian de top care abia se mutase la Paris şi care împărţea un apartament micuţ cu o altă colegă. Fostul editor a întrebat-o cum se descurcă, iar modelul a spus că totul este foarte bine, mai ales că cealaltă fată, un „model slab“, este în spital.

„Un «model slab» este termenul folosit în atelierele de croitorie şi reprezintă corpul după care sunt create hainele. Ideea că forma corpului după care sunt făcute toate hainele aparţine unui model spitalizat, din cauza înfometării, este înfricoşătoare“, explică Clements.

Ţigările şi Cola dietetică reprezintă singurele alimente pe care unele modele le consumă

„Cu cât lucram mai mult cu modelele, cu atât era mai mai evidentă lipsa hranei. Ţigările şi Cola dietetică reprezentau metode de slăbit, aşa ţineau ele dietă. Uneori puteai oberva semnele anorexiei, cum ar fi pilozitatea excesivă de pe faţă şi braţe, deoarece organismul încearca să se menţină cald. Niciodată, în toată cariera mea, nu am auzit un model care să spună că îi este cald, chiar dacă se afla la o şedinţă foto în deşert şi purta o haină de blană“, îşi aminteşte ea.

De la începutul anilor ’90, hainele au început să fie din ce în ce mai mici. La fel şi formele modelelor.

Deşi cei mai mulţi membri ai societăţii dau vina pe editorii revistelor de modă pentru promovarea unor imagini cu femei extrem de slabe, problema este mult mai serioasă şi mult mai complexă. Hainele sunt create pe formele unor modele slabe, iar designerii, la rândul lor, cer pentru prezentările de modă tot modele foarte slabe, care încap în hainele respective. De asemenea, ei angajează stilişti şi directori care care le împărtăşesc viziunea asupra tipului de femeie care trebuie să poarte astfel de haine.

„Dintr-un motiv necunoscut, ei preferă ca această femeie să fie foarte tânără, timidă, să aibă peste 180 de centimetri înălţime şi să fie construită precum un băiat aflat la pubertate“, spune Clements.

Nimeni nu le spune modelelor că este timpul să se oprească din slăbit

Un model care se îngraşă câteva kilograme nu poate intra în hainele de la casting şi este înlăturată de agenţia pe care o reprezintă. Ea ţine o dietă, slăbeşte şi apoi este lăudată pentru cât de bine arată. Dar, în loc să rămână la greutatea respectivă şi să încerce să se menţină subţire cu ajutorul unei alimentaţii corecte şi al sportului, unele fete consideră că vor fi şi mai căutate de creatori dacă pierd şi mai multe kilograme. Şi nimeni nu le spune când trebuie să se oprească din slăbit.

Clements susţine că modelele care nu reuşesc să îşi micşoreze sânii prin intermediul unei diete recurg la operaţii chirurgicale de micşorare a bustului.

Totul doar pentru a intra într-o creaţie Balenciaga?

„Atunci când un model care făcea treabă foarte bună în Australia se înfometa pentru a slăbi două numere, numai ca să câştige un contract afară, acesta fiind primul pas spre o carieră internaţională, noi spuneam că a ajuns să fie de «o subţirime pariziană. Acest câştig îndoielnic era în general acompaniat de schimbări de stare, oboseală excesivă, mâncat în exces şi crize în care se răneau pe ele însele. Toate acestea numai pentru a intra într-o creaţie Balenciaga“, explică ea.

În 2004, la o prezentare de modă la care toată lumea se aştepta ca modelele să fie piele şi os, Clements se afla la New York şi lua prânzul cu un agent de top. Deşi nu a dorit să fie cea care deconspiră tot ceea ce se întâmplă în industrie, ea şi-a manifestat îngrijorarea faţă de fostul editor.

„Situaţia ia proporţii. Directorii de la castinguri cer ca fetele să fie din ce în ce mai slabe. Am patru fete care deja sunt în spital. Iar altele două au recurs la mâncatul de şerveţele. Aparent se umflă şi îţi umplu stomacul“, i-a spus agentul lui Clements.

„Am fost îngrozită de faptul că industria ascunde totul şi m-am simţit ca o complice. Toţi eram complici. Dar, din experienţa mea, este imposibil să faci un fotograf sau un editor de modă, femeie sau bărbat, să înţeleagă care sunt repercusiunile folosirii unor fete atât de slabe. Pur şi simplu nu vor. Pentru ei, totul ţine de drama fotografiei. Se conving pe ei înşişi că fetele sunt genetic binecuvântate sau arată astfel pentru că practică yoga sau mănâncă fructe de pădure“, explică Clements.

Limită de vârstă

La începutul carierei ei la „Vogue“, în industrie erau folosite şi modele care aveau sub 16 ani. Astfel, în revistă a apărut un modelul Katie Braatvedt care avea 15 ani şi era din Noua Zeelandă. Însă, în 2007, în urma unor fotografii apărute cu tânărul model, cititorii şi mass media au protestat în privinţa vârstei acesteia şi ipostazelor în care a fost fotografiată.

Astfel, „Vogue” a iniţiat pe, plan internaţional, un proiect numit „Health Initiative“ care îşi propunea ca niciun model, care are sub 16 ani, să mai fie folosit în revistă. De asemenea, ei susţineau că fetelor care suferă de probleme cu alimentaţia să le fie refuzată colaborarea.

„Prima parte a fost respectată. Însă, al doilea punct al proiectului este lipsit de sens deoarece, dacă nu monitorizează o altă persoană 24 de ore din 24 şi sapte zile din şapte, niciodată nu poţi fi sigur de adevăr“, a conchis ea.