Femeia frumoasă, ingredientul secret al căsniciei fericite

Femeia frumoasă, ingredientul secret al căsniciei fericite

În cazul persoanelor dependente de admiraţia celorlalţi, partenerul-trofeu asigură succesul unei relaţii

Un studiu recent spune că bărbaţii căsătoriţi cu femei frumoase au mariaje mai fericite. Ce se întâmplă, totuşi, în celelalte situaţii? Persoanele mai puţin atrăgătoare sunt condamnate la nefericire?

„M-am căsătorit cu cea mai frumoasă femeie“, afirmă Mircea (75 de ani, din Bucureşti). „Am cunoscut-o pe Eliza când aveam 18 ani, la un ceai dansant. Petrecerea fusese organizată de fratele Elizei, la ei acasă, şi participau obligatoriu şi părinţii lor. Aşa era pe atunci. Ea avea 16 ani şi mi s-a părut cea mai frumoasă fată pe care o văzusem. Cu toate acestea, sau poate tocmai de aceea, nu am avut curaj să-i vorbesc. De altfel, cu Gelu – fratele ei, m-am împrietenit tocmai pentru a avea ocazia să o cunosc“, povesteşte Mircea.

Din păcate pentru tânărul amorez, familia Elizei s-a mutat la Ploieşti şi o vreme n-au mai avut ocazia să se întâlnească. În această perioadă, Mircea s-a mai întâlnit cu diverse fete, dar niciuna n-a reuşit să-i ajungă la inimă. Astfel că atunci când a descoperit că Eliza s-a întors în oraş, a fost disponibil. Ea, nu.

„Când am împlinit 24 de ani, am hotărât să-mi cinstesc prietenii cu o bere. Unul dintre aceştia a venit însoţit de Gelu, fratele Elizei. Întotdeauna am considerat că întoarcerea ei în Bucureşti a fost un cadou de ziua mea. La acel moment, ea era logodită cu un băiat din Ploieşti, dar, din fericire pentru mine, logodna fusese făcută la presiunea părinţilor şi nu pentru că l-ar fi iubit pe băiat“, continuă Mircea.

Acesta a reluat prietenia cu Gelu şi, curând, vizitele la el au devenit vizite la Eliza, iar după jumătate de an s-au logodit. De data aceasta fără aprobarea părinţilor fetei, pentru că aceştia se temeau ce-o să spună lumea despre o fată care renunţă la logodna cu un băiat, de dragul altuia.

„Cu toată împotrivirea părinţilor am fixat data nunţii la sfârşitul lunii mai, cu puţin înaintea zilei mele de naştere, aşa că la 25 de ani eram căsătorit. Am avut o nuntă ca în poveşti, lume multă, vreme frumoasă, iar mireasa cum alta n-am mai văzut“, povesteşte Mircea. De atunci au trecut 50 de ani, au crescut împreună trei copii şi tot atâţia nepoţi.

Bărbaţii „simt că au făcut o afacere bună“

Andrea Meltzer, profesor de psihologie la o universitate din Texas, a descoperit că bărbaţii căsătoriţi cu femei frumoase au căsnicii mai fericite, iar nivelul de satisfacţie maritală se menţine în timp la un nivel înalt. Nu acelaşi lucru se poate spune însă şi în cazul femeilor. Potrivit aceluiaşi studiu, gradul de atractivitate al soţului nu influenţează nivelul de fericire şi de satisfacţie al soţiilor.

Pentru realizarea studiului au fost intervievaţi peste 450 de tineri căsătoriţi, pe parcursul unei perioade de patru ani. Înainte de începerea studiului, fiecare participant a primit un scor de atractivitate din partea unui comitet independent de cercetători. Pe parcursul celor patru ani, fiecare soţ şi fiecare soţie au fost invitaţi, separat, de până la opt ori, să-şi declare nivelul de satisfacţie din vieţa de cuplu.

Noua analiză confirmă concluziile formulate de profesorul Benjamin Karney care a coordonat un studiu similar în 2008. Potrivit acestuia, bărbaţii cu soţii frumoase „simt că au făcut o afacere bună" şi sunt dedicaţi relaţiei lor, întrucât simt că au avut noroc să se căsătorească cu femei frumoase, cu alte cuvinte, ei nu vor să-şi pună relaţia în pericol. Acest lucru face ca soţiile să fie mai fericite şi căsniciile mai fericite, de asemenea.

Soţie frumoasă, soţ invidiat

Pentru a explica atitudinea oamenilor faţă de persoanele frumoase, psihologul Virgil Rîcu – colaborator al Centrului de tratare a depresiei Bellanima din Bucureşti – aminteşte de un documentar, difuzat în urmă cu câţiva ani de Discovery Channel, în care cercetările demonstrau că frumuseţea ajută în toate. Astfel, oamenii frumoşi obţin slujbe mai uşor, promovează mai repede, primesc salarii mai mari, se bucură de mai multă popularitate în rândul colegilor şi cunosc o ascensiune mult mai spectaculoasă şi mai rapidă în carieră.

Se spune că «ceea ce este frumos şi lui Dumnezeu îi place». Asumându-mi un mod de gândire reducţionist, eu cred că persoanele care fac oamenilor frumoşi favoruri, o fac în speranţa (inconştientă) de a primi în schimb favoruri romantice şi senzuale. Spun speranţă inconştientă pentru că fantezia senzuală nu este sesizată pe moment, gândul nu este gândit până la capăt,

spune Rîcu.

Prin simpla sa existenţă, femeia frumoasă devine pentru soţul ei un catalizator al evoluţiei lui sociale. „Bărbatul care are alături o femeie frumoasă se bucură de admiraţia (cu certe nuanţe de invidie) a celorlalţi bărbaţi. Altfel spus, prin femeia frumoasă de lângă el, bărbatul se poziţionează superior, creşte în ochii celorlalţi şi în proprii ochi. Femeia devine în acest caz o femeie trofeu“, spune psihologul.

Şi totuşi, cât de mult contează aprobarea celor din jur pentru buna funcţionare a mariajului? În viziunea psihologului Virgil Rîcu, „ceilalţi funcţionează ca o oglindă pentru cuplu şi oricui i-ar plăcea să vadă o imagine plăcută în această oglindă (reprezentată de ochii celorlalţi)“.

Pe de altă parte, psihologul Oana Tudor, de la clinica Psyevolution, din Bucureşti, este de părere că „ţine de personalitatea fiecăruia dacă pune sau nu accent pe aprobarea celorlalţi. Oamenii care sunt cu o stimă de sine mai scăzută, vor cere întotdeauna confirmarea din partea celor din jur, cei care au încredere în ei, vor face aşa cum consideră, fără să le pese de cei din jur.“

Când bărbatul este trofeu

În urma studiului amintit mai sus, cercetătoarea americancă Andrea Meltzer a ajuns la concluzia că, pentru femei, frumuseţea bărbatului nu este importantă.

„Frumuseţea a fost mereu adresată femeilor. Ele sunt cele care se îngrijesc, se fac frumoase, face parte din feminitate. Femeile doresc de la bărbaţii lor să le confere siguranţă şi stabilitate, astea sunt cele două aspecte importante“, crede psihologul Oana Tudor.

Pe de altă parte, psihoterapeutul Virgil Rîcu este de părere că frumuseţea contează şi pentru femei. „Am întâlnit multe femei spunând despre partenerul lor frumos «îmi plăcea cum ne stătea împreună în public». Un bărbat bine, un bărbat frumos, este şi el pentru femeie un bărbat-trofeu, un bărbat cu care ea se poate mândri în faţa celorlalte femei, savurând în secret satisfacţia de a le vedea pe acestea «moarte de invidie»“, spune Rîcu.

Specialistul atrage atenţia că şi în cazul unui partener „potent financiar“, tot despre un trofeu este vorba, dar în acest caz trofeul nu constă în frumuseţea acestuia, ci în puterea lui financiară.

Tipuri de frumuseţe

Dacă bărbaţii pun accent atât de mare pe frumuseţe, ce poate face în acest caz o femeie mai puţin frumoasă sau care, din cauza stimei de sine scăzută, nu se simte frumoasă? Cum poate avea un mariaj fericit, altfel spus cum suplineşte frumuseţea în ochii partenerului?

Virgil Rîcu este de părere că există două feluri de frumuseţe. Una statică (asemănătoare „naturii moarte“ folosite de pictori) şi o frumuseţe care apare din mişcările stărilor afective.

Mulţi bărbaţi mi-au mărturisit că nu au simţit mai nimic într-o relaţie cu un model, dar au fost puşi pe jar de femei care «nici măcar nu erau frumoase». De asemenea, am stat de vorbă cu femei care au apelat la chirurgie estetică fără ca aceasta să conducă la efecte deosebite în ochii bărbaţilor,

spune psihologul.

Oana Tudor le reaminteşte acestor femei că „frumuseţea vine din interior. Soţia, poate lucra mai mult cu ea, să fie atentă la nevoile ei, să-şi satisfacă propriile dorinţe. Acest lucru o va ajuta să îi crească stima de sine şi după aceea se va simţi frumoasă şi prin ochii soţului“.

Frumoasa şi bestia

Sunt multe femei care povestesc că atunci când şi-au întâlnit partenerii li s-au părut urâţi, în schimb, după ce s-au îndrăgostit de ei, au început să-i vadă frumoşi. Psihologii au o explicaţie pentru această situaţie şi, mai mult, spun că este valabilă în cazul ambelor sexe.

Din fericire, nu trăim într-o lume de carton, cu imagini frumoase neînsufleţite, ci într-o lume a sentimentelor. Asta face dragostea: transformă imposibilul în posibil şi sesizează aspecte subtile ale frumuseţii, acolo unde acestea par iniţial a lipsi cu desăvârşire

spune Virgil Rîcu.

Acesta explică astfel succesul unor opere literare. „Fascinaţia exercitată de povestea «Frumoasa şi Bestia» vizează, pe de o parte, în plan conştient, această putere a dragostei de a transforma magic bestialitatea în sensibilitate; pe de altă parte, în plan inconştient, fascinaţia apare ca efect al unei polarizări extreme: voluptatea maximă nu are loc între doi oameni frumoşi, ci între o femeie frumoasă şi un bărbat urât (încă un caz în care extremele se atrag)“, spune psihologul.

Această voluptate ascunsă, ţinută în secret, nemărturisită nici măcar faţă de sine, refulată, explică şi succesul dramei lui Hugo, «Cocoşatul de la Notre-Dame», care a pus împreună o fiinţă de o urâţenie monstruoasă (Quasimodo) şi o alta de o tinereţe şi frumuseţe impresionante (Esmeralda).

Când frumuseţea dispare

Ce se întâmplă pe parcurs, dacă femeia frumoasă de dinainte de mariaj îşi pierde frumuseţea (de exemplu, are un accident şi rămâne cu cicatrici)? O va iubi mai puţin soţul? Psihologii sunt de părere că pentru a judeca situaţia trebuie ştiut motivul din spatele căsătoriei.

"Iubirea nu prea are de-a face cu aspectul exterior. Iubirea şterge diferenţele, nu face discriminări, înnobilează, transformă alchimic. Dar dacă o soţie frumoasă este un trofeu, o investiţie în imaginea de sine, atunci, desigur, pierderea frumuseţii soţiei afectează această investiţie, iar soţul devine nemulţumit“, spune psihoterapeutul Virgil Rîcu.

citeste totul despre: