La Cernăuţi, capitala Bucovinei de Nord, străvechi pământ românesc, azi sub administraţie ucraineană, după implozia Uniunii Sovietice, oficiali militari trimişi de la Bucureşti şi Kiev au semnat un acord de cooperare bilaterală, în vremuri imprevizibile, la nord de Marea Neagră.

La Piatra Neamţ, spre uluirea lui Dodon şi nemulţumirea lui Putin, guvernele celor două state româneşti au planificată o întâlnire pragmatică, cu doar patru zile înainte de aniversarea împlinirii a 99 de ani de la actul reîntregirii istorice a românilor, în graniţele naturale ale României interbelice.

Iar Europa este încercată, din Olanda până în Turcia, din Marea Britanie până în Germania, din Franţa până în Spania şi Italia, de furtuni geopolitice, de primăvară, cu finaluri mai puţin aşteptate.

Pe acest fond am invitat la un dialog, la 6TV, pe generalul (r.) dr. Constantin Degeratu, ex-consilier prezidenţial, ex-şef al Statului Major General, fondator al Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, cea mai respectată voce publică din rândurile rezerviştilor, considerat de terţi avizaţi ca fiind, în actualele condiţii internaţionale, cea mai bună, pragmatică şi posibilă nominalizare la conducerea serviciului de intelligence care acţionează peste hotarele României, cu conexiuni utile la Washington D.C. şi Londra.

Parte din afirmaţiile distinsului conaţional sunt inserate mai jos, emisiunea fiind integral accesibilă aici:

@ Înţelegem exact de ce au dorit englezii să iasă din Uniunea Europeană? Pentru că, aparent, fenomenul acesta se întinde în Franţa, sau în Olanda, sau în alte părţi. Cauzele ascensiunii dreptei franceze sunt net diferite de euroscepticismul britanic. Ar trebui să înţelegem ceva şi cu privire la modul de exercitare a suveranităţii. Este cumva un element instinctual, la englezi, de fapt urmează să se întâmple ceva atât de grav încât este nevoie să fim stăpâni clari pe cârma noastră? Apropo de furtuni… Şi asta mă îngrijorează cel mai mult. Nu cumva este un instinct englezesc care spune că se va întâmpla ceva şi nu putem să navigăm împreună?...

alfa1

@ Furtunile acestea, în Europa, au un efect major, negativ, în legătură cu funcţionarea Alianţei Nord-Atlantice. În ce măsură securitatea naţională a României este servită corespunzător, prin eforturile noastre şi relaţionarea cu cele trei repere de securitate, cu NATO, UE ŞI SUA? Înţelegând că noi nu prea ne-am făcut lecţia naţională, rămăsese această bazare, într-o anumită măsură iluzorie, ca să fim sinceri, pe aceste repere… în ce măsură cele trei elemente mai pot fi considerate repere şi deci elemente de încredere? Mă tem că aici nu prea avem răspunsuri.

alfa2

@ Problema este înţelegerea situaţiei în care ne aflăm. Ne aflăm în 1994, 1995, 1996, când urma să stabilim relaţiile de parteneriat cu Rusia? Şi să începem extinderea NATO? Ne aflăm în 1988, 1989, când Uniunea Sovietică dădea semne de destrămare? Sau ne aflăm, cumva, prin anii 50, când se punea problema apartenenţei la NATO ca o garanţie împotriva unei extinderi imperialiste, a Rusiei sovieitice? Pentru că atunci nimeni nu şi-a mai pus întrebarea nici dacă Turcia era democratică sau Grecia era democratică şi au fost aproape forţate să intre în NATO, pentru că era interesul fundamental al Occidentului să avem posibilitatea unui aliniament de apărare, corespunzător, aici. Nimeni nu a mai pus în discuţie atunci, că patru sute de milioane de dolari, era o sumă enormă atunci, se duc în Turcia şi Grecia, nişte ţări corupte, nici că trebuie să le facem întâi curate ca lacrima, ca Albă ca Zăpada şi abia după aceea să fie integrate. Dar s-a rezolvat o problemă atunci. Am senzaţia că ne aflăm cam într-o astfel de situaţie, pe care nu vrem să o înţelegem sau nu dorim să o tratăm ca atare.

alfa3

@ Nu înţelegem că Rusia se află într-o fază expansionistă, din care nu prea poate da înapoi, de bună voie. S-a pornit ca o avalanşă şi ea nu poate fi oprită cu vorbe frumoase sau pretinzând că nu vedem pericolul.

alfa6

@ Trebuie acţionat ca într-o situaţie premergătoare stării de război. Şi într-o astfel de situaţie se gândeşte în termeni raţionali. Şi realişti. Nu în termenii visurilor noastre.

@ Noi toţi ne-am dezarmat, iar în timpul acesta Rusia s-a înarmat, vizibil şi declarat.

alfa4

@ Războiul acesta se duce în plan psihologic, în plan politic, în plan informatic şi, în final, în plan militar. Nu ştiu ce fel de pregătire poţi face într-o ţară în care spui că ai dat 2% armatei, afirmi că nu avem inamic, sigur că o să îi ajutăm pe aliaţii din nord, un picuţ, dar în rest noi cam ne-am rezolvat problemele... Asta în contextul în care NATO funcţionează aşa cum funcţionează, iar UE are probleme grave în unele state membre.

alfa5

@ Va fi foarte greu să înţelegem următoarea mişcare a preşedintelui Putin, pentru că informaţii nu avem deloc. Este un eşec major al serviciilor noastre de informaţii, de la Washington, până la Bucureşti, Sofia sau unde vrem, în legătură cu documentarea intenţiilor Rusiei şi a acţiunilor sale viitoare. Dacă am fi ştiut şi nu am luat măsuri de contracarare am fi criminali, dacă nu ştim suntem doar neprofesionişti...

Z.10

@ Rusia şi-a stabilizat situaţia din Transnistria. A ocupat o parte din teritoriul Georgiei, cam aproape o cincime. A încorporat Crimeea, printr-o operaţiune surpriză, chiar grandioasă, din perspectiva artei militare. A neutralizat Ucraina generând problema estului Ucrainei, deci a Donbasului, prin urmare are pârghia de presiune politică, permanentă asupra Kievului şi a creat acel sentiment de insecuritate majoră în legătură cu Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia.

@ Sunt posibile acţiuni militare ruseşti în zona Ucrainei, pentru că aici este o zonă fierbinte, o zonă de operaţii reală. Şi ceea ce este mai tragic şi mai trist cred că se va încerca completarea acelui aliniament cu sistemele de rachete S300 şi S400 şi cu rachete Iskander, pe teritoriul actual al Republicii Moldova.

@ Cea mai banală scenetă pe care Rusia ar putea să o pună în scenă ar fi un fel de alungare a lui Dodon de la Chişinău, de către... fasciştii” români, ca şi în Ucraina, un fel de Maidan, fuga lui în Transnistria şi pretenţia că acolo este adevărata conducere a Republicii Moldova, recunoaşterea acesteia, de către Moscova, ca fiind legitimă, cererea de ajutor către Kremlin şi dislocarea de tehnică militară rusească acolo. Asta însă presupune, într-o formă sau alta, ieşirea la mare a Transnistriei. Fie printr-un coridor creat de-a lungul Nistrului, fie printr-o proclamare a independenţei Basarabiei de Sud, deci ieşirea la mare a Republicii Nistrene, prin încorporarea Găgăuziei şi a acestei regiuni. Dar asta va include obligatoriu şi Insula Şerpilor. Deci este posibil un astfel de avans, politico-militar, al Rusiei, aici. Este posibil şi destul de greu de contracarat. Şi destul de ieftin, adică nu este prea costisitor.

@ Nu ştim cum vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire, dar sunt convins că planul pentru sărbătorirea Republicii Moldova, în 2024, este în curs de aplicare. Republica Moldova face 100 de ani în anul 2014. Este foarte probabil ca în planul unora de la Chişinău, republica lor să fie întreagă...

@ Trebuie admisă Georgia în NATO, aşa cum este acum, aşa cum au fost admise Turcia şi Grecia. Mai ales în condiţiile în care Turcia prezintă această evoluţie ciudată, sinuoasă. Apoi trebuie integrarea acum a apărării Republicii Moldova în apărarea României. Integrarea aşa cum este, printr-o formă corespunzătoare, politică. Nu este vorba de unire, ci de apărare. Este nevoie de dislocarea preventivă de forţe ale Uniunii Europene, Grupuri de Luptă, în estul Ucrainei. Acestea sunt singurele măsuri active care ar putea stopa agresiunea rusă şi care ar putea conduce regimul de la Moscova la o schimbare profundă. Atâta vreme cât Putin este preşedinte nu poate renunţa la această formă, pentru că este esenţială pentru el.

@ Aş spera că Departamentul de Stat al SUA a făcut o reevaluare a situaţiei din România şi a înţeles că lupta împotriva corupţiei este importantă, dar nu aceasta este problema principală a ţării noastre, ci aceea privind capacitatea sa de a îşi îndeplini obligaţiile faţă de sine însăşi. Deci România, faţă de România!

@ Aici este clar nevoie de dislocarea rapidă şi imediată a a unei capacităţi de apărare antiaeriană, rachete PATRIOT, în România, atâtea câte sunt necesare, dislocarea celor trei escadrile americane care dorm în Marea Britanie, dorm în Germania şi care ar trebui să fie acum aici şi dislocarea a cel puţin două nave aliate cu capacităţi de descurajare a flotei ruseşti de la Sevastopol.

@ Ar trebui constituite comandamente de armată, operaţionale şi comandamente de corpuri de armată operaţionale. Este nevoie de Gărzi Naţionale. Şi mai sunt necesari încă 15.000/20.000 militari în Armata României. 112.000 de posturi sunt pe statul armatei în caz de necesitate.