Viaţa mi-a dat dreptate: Rusia vrea dialog cu NATO

La 1 Decembrie 2008, undeva, lângă Arcul de Triumf, un demnitar întreba un tehnic dacă nu era cazul să îl consulte privind funcţionarea unei secţii anti-serviciul răsăritean de informaţii. Întrebarea a surprins pe cei din jur şi probabil asta s-a şi dorit. Ulterior, la scurt timp, au fost rostogolite, din vârfurile piramidelor pe care le conduceau, minţi luminate, care chiar îşi doreau structuri defensive puternice ale statului român.

De acest moment mi-am adus aminte citind informaţia care pare a sugera un cadou, al preşedintelui Vladimir Putin, pentru omologul său american, de Ziua Independenţei Statelor Unite ale Americii. 

Astfel, pe 4 iulie 2016, la ora 14.21, ora Moscovei, agenţia rusă de ştiri TASS, a difuzat date inedite, echilibrat comentate, prin care se confirmă continuarea reuniunilor Consiliului NATO-Rusia, următoarea întâlnire a diplomaţilor aliaţi cu cel rus urmând a avea loc nu înainte, cum se intenţiona iniţial, ci după Summitul NATO de la Varşovia. 

TASS precizează, din start, că pe agenda discuţiilor ambasadorilor menţionaţi va fi decizia de întărire a flancului estic al NATO. 

Cuvântul flanc fiind termenul ales de agenţia răsăriteană.

Din formulare lipseşte caracterul defensiv al măsurilor militare avute în vedere de NATO, pentru a diminua temerea Estoniei, Letoniei, Lituaniei şi Poloniei că vor fi victimele unei decizii imprevizibile a Kremlinului, precum cea din anul 2014, când Ucraina a pierdut Crimeea şi Donbas.

Alexei Meşkov, adjunct al ministrului rus de externe este cel ce a făcut acest anunţ, în cursul dimineţii de luni, 4 iulie 2016, când peste Ocean se sărbătoreşte Ziua Independenţei SUA.

Ponderat, diplomatul rus a precizat că vor continua consultările, cu occidentalii privind agenda reuniunii şi data exactă a desfăşurării ei, dar, cel mai probabil, aceasta va avea loc după încheierea Summitului NATO, planificat a avea loc la Varşovia, pe 8 şi 9 iulie.

Nu va fi evitat nici subiectul sistemului defensiv antirachetă al aliaţilor, ceea ce constituie o intenţie pragmatic enunţată, fără afirmaţii belicoase, precum cele emise de şeful statului rus, pe timpul întâlnirii cu mereu surâzătorul premier italian, cel care deşi conduce o ţară membră a NATO, a tăcut, ca un mieluşel, la indicarea României şi Poloniei, ca ţinte posibile ale unor rachete, probabil tactice, menite a anihila interceptoarele americane, instalate, cu transparenţa necesară, pe teritoriile celor două ţări aliate.

De bun augur este şi anunţul lui Alexei Meşkov conform cărora vor fi discutate, la Consiliul NATO-Rusia şi alte dosare geopolitice privind Europa şi alte arealuri cu îngrijorătoare situaţii de criză.

Asta înseamnă că diplomaţia rusă a înţeles că discuţiile în formatul NATO-Rusia pot diminua, treptat, actuala neîncredere totală, dar şi tensiunea existentă între cea mai puternică alianţă politico-militară din lume şi statul succesor al URSS.

Anterior, cum tot TASS precizează, Alexander Gruşko, reprezentantul permanent al Rusiei, la Consiliul Nord-Atlantic, a afirmat că reuniunea Consiliului NATO-Rusia nu a fost amânată, ci doar au continuat consultările cu NATO privind momentul optim al organizării sale principiale şi ca perioadă adecvată unor consultări reale.

După cum se ştie, în aprilie 2014, după intervenţia militară rusă în Ucraina, Consiliul NATO-Rusia a devenit inactiv, până la 20 aprilie 2016, când ambasadorii aliaţi şi cel rus au luat loc la masa unde au avut tactul să asculte poziţiile fiecărei părţi, indiscutabil net diferite, dar dialogul este preferat confruntării.

În mod temerar - după reuniunea din 20.04.2016, a consiliului amintit - la Bucureşti, Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică a iniţiat o întâlnire, cu uşile închise, cu primul diplomat al Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, un exerciţiu de comunicare modernă, în care, dincolo de reiterarea unor evaluări generate de viziuni clar opuse, a fost public demonstrată ideea că prejudecăţile se pot depăşi cu inteligenţă.

Începeam aceste rânduri-gânduri cu reamintirea unei întâmplări cu tâlc, petrecută cu opt ani în urmă, pentru că, ulterior întâlnirii cu diplomatul răsăritean, m-a amuzat atât orgoliul unora, care ar fi dorit să nu se întâmple aşa ceva, cât şi nivelul altora, puşi să anatemizeze ceea ce era un îndrăzneţ demers civic, transparent, specific celor care cred în democraţie, nu în monologul impus de cei care nu au nici studiile, nici experienţa, nici voinţa lichidării efectelor neîncrederii vizibile dintre Vest şi Est.

Dacă gestul de azi al Kremlinului vizând Casa Albă este unul ce generează speranţe de dialog constructiv, iar Ziua Independenţei SUA a fost momentul ales pentru ca să se facă anunţul comentat mai sus, atunci poate merită să urmăriţi ce opinii au trei membri ai Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, dr. Liviu Mureşan, dr. Alba Popescu şi drd. Răzvan Munteanu, privind rolul Statelor Unite ale Americii în ecuaţia NATO: