Ordinul Executiv al lui Trump privind reţelele sociale, exemplu care va fi urmat pe viitor atât de aliaţii, cât şi de duşmanii SUA?

Trump înainte de a semna Ordinul Executiv FOTO EPA-EFE

De ce nu ar face aşa, căci Ordinul Executiv semnat ieri un decret care limitează foarte serios protecţia juridică de care beneficiază în SUA reţelele sociale, oferind posibilitatea executivului de a schimba prevederile foarte cunoscutei Secţiuni 230 din „Communications Decency Act“ din 1996, cea pe baza căreia funcţionează reţelele numerice şi care a servit drept exemplu multor legi similare din întreaga lume.

Considerată a fi un exemplu al spiritului adevăratei democraţii aplicate în legiferarea societăţii digitale, oferă imunitate unor platforme ca Facebook, Twitter, You Tube sau Google împotriva oricărei acţiuni în justiţie legate de conţinutul mesajelor publicate de terţe persoane şi le oferă libertatea de a interveni inclusiv prin eliminarea unor mesaje considerate ca mincinoase, ofensatoare sau incitatoare la ură, violenţă, reflectând teorii antisemite sau extremiste sau conţinut legat de teoriile vehiculate de organizaţiile teroriste.

Totul a fost bine şi frumos până în momentul în care cei de la Twitter au îndrăznit să posteze un avertisment prin care catalogau o postare a lui Trump ca având un conţinut potenţial mincinos. Se refereau - aşa cum am prezentat pe larg într-o altă relatare - la spusele lui Trump despre votul prin corespondenţă posibil de manipulat de duşmanii din Partidul Democrat pentru a câştiga alegerile prezidenţiale din acest an. Furia preşedintelui nu a mai avut limite. A început insultând demersul celor de la Twitter drept „ridicol“ şi „prostesc“...

...şi a promis imediat că va şti să potolească reţelele sociale sau, în caz contrar, le va închide de tot. Şi a trecut la acţiune, într-un mod exemplar, ferm, arătând că cine are puterea are şi libertatea totală de a o folosi. „Totală“ însemnând, iată, absolut totală, imediată şi, dacă se va putea, definitivă.

Atacul este brutal şi la baionetă împotriva tuturor reţelelor sociale care, spunea Trump, „au puterea nesupusă unui control de a cenzura, edita, ascunde sau modifica orice formă de comunicare între indivizi şi audienţe publice largi Nu există un precedent în istoria americană ca un număr atât de mic de companii să controleze o atât de mare sferă de interacţiune umană... Nu putem lăsa ca lucrurile să meargă aşa mai departe, este foarte nedrept“. Iar textul decretului respectiv precizează foarte clar: Când reţelele sociale pot cenzura opinii... atunci ele încetează să funcţioneze ca nişte forumuri pasive. Pot să fie considerate şi tratate ca nişte creatoare de conţinut“.

În opinia mea, aici se află esenţa demersului iniţiat de Trump şi care depăşeşte cu mult dezbaterile interne din politica internă a SUA, dominată de eşecul tragic în managementul pandemiei şi riscul de a vedea revolte de stradă extinse în mari oraşe după episoadele incredibil de dure din Minneapolis. Esenţa discuţiei priveşte pe absolut toată lumea, în măsura în care platformele americane deţin dominaţia absolută pe piaţa mondială şi, de ani de zile, discuţiile politice la nivel înalt - spre exemplu între UE şi aceşti giganţi ai reţelelor sociale - a fost tocmai reglementarea unui sistem de control cât se poate de rapid al veridicităţii mesajelor. De aici a apărut sistemul de „fact checking“ care a reuşit - chiar în mod spectaculos - să mai limiteze avalanşa de informaţii false. Spre exemplu, Twitter a folosit propriul mesaj de avertizare „verificaţi informaţia“ când a prezentat mesajele venite inclusiv din partea unor lideri politici de nivel înalt, potenţial eronate sau mincinoase, cum au fost catalogate cele venite din partea preşedinţilor Bolsonaro sau Maduro care descriau pretinse tratamente miraculoase contra Covid-19.

Întrebarea fundamentală este dacă această decizie prezidenţială americană va fi vreodată pusă cu adevărat în aplicare (deja au fost anunţate contestaţii în justiţie care acuză neconstituţionalitatea Ordinului Executiv) şi, pe de altă parte - şi acest lucru ar trebui să intereseze pe toată lumea - dacă, printr-o eventuală dispariţie a controlului minimal existent, va fi posibilă definirea legală a reţelor sociale exclusiv drept „forumuri pasive“, un fel de „zid“ pe care poate oricine să lipească orice afiş, orice tip de imagine, orice conţinut, fără ca, legalmente vorbind, forumul să poată opri difuzarea.

Sigur că, ulterior, conform legislaţiei existente, cei care au difuzat asemenea mesaje, dacă vor fi identificaţi, reţinuţi şi va exista o hotărâre judecătorească definitivă, vor putea fi pedepsiţi. Cândva. Dar ce te faci până atunci, căci conţinutul respectiv, oricare ar fi el, a zburat către zeci sau sute de milioane de utilizatori care-l pot retransmite pe circuite private naţionale, eventual şi în deplină anonimitate dacă folosesc TOR sau un echivalent al motorului de anonimizare. Ordinul Prezidenţial (la sec.5) conţine o prevedere exemplară: se va crea un grup de lucru sub autoritatea procurorului general (numit de Preşedinte) care se va ocupa de reglementarea şi aplicarea legii şi face cercetările necesare, cu dreptul final de decizie asupra conţinutului declarat drept permisibil.

Care va fi, în viitorul apropiat, limita atât de fragilă între libertatea de informaţie şi dreptul oficial la cenzură stabilit de o legislaţie sau alta? Cum se vor  putea modifica regulile fundamentale car determină funcţionarea platformelor sociale dacă totul va deveni lege funcţională? Fericiţi vor fi, de acum înainte, toţi cei care, prim intermediul procurorului lor general, fidel între fidelii politici, vor putea avea o asemenea armă teribil de eficientă meru la îndemână şi cu care, de facto şi de jure, să exercite o putere absolută pe piaţa media, pe principiul „nu vă place, vă închid de tot!“.

Şi de ce nu, dacă tot se poate?

Dacă vă interesează acest model, puteţi consulta aici documentul difuzat în noaptea asta de Casa Albă: