John Perkins, despre „imperiul global”, corporatocraţie şi felul în care marile companii folosesc asasini economici pentru a înrobi naţiuni

John Perkins, despre „Confesiunile unui asasin economic” 

Într-un interviu acordat „Adevărul”, scriitorul american John Perkins vorbeşte despre primul imperiu global din istorie, care nu este american, ci corporatist. Perkins, autorul cărţii „Confesiunile unui asasin economic”, povesteşte cum a fost recrutat de NSA şi cum, pentru o perioadă, a ajutat corporaţia pentru care lucra să înrobească guverne.

Ştiri pe aceeaşi temă

Conform definiţiei scriitorului şi economistului american John Perkins, asasinii economici sunt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează ţări din întreaga lume pentru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii străine de „ajutorare“ către seifurile corporaţiilor-gigant şi către buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi care controlează resursele naturale ale planetei.
 

John Perkins este persoana cea mai potrivită să vorbească despre aceste lucruri, având în vedere că el însuşi a fost un asasin economic. Meseria lui era aceea de a convinge ţările importante pentru SUA, din punct de vedere strategic, să accepte împrumuturi imense pentru dezvoltarea infrastructurii şi să se asigure că proiectele profitabile aveau să fie oferite corporaţiilor americane. Împovărate de datorii uriaşe, aceste ţări ajungeau sub controlul guvernului SUA şi al Băncii Mondiale, care acţionau ca nişte cămătari – dictând termenii de returnare a banilor şi forţând guvernele ţărilor respective să li se supună.

Aţi scris „Confesiunile unui asasin economic” în 2004 şi, în ea, vorbiţi mult despre o criză financiară care urma să vină. Patru ani mai târziu, falimentul Lehman Brothers deschidea ceea ce s-a dovedit a fi cea mai cruntă criză economică a lumii după Al Doilea Război Mondial. V-aţi simţit răzbunat, mai ales că autorităţile americane catalogaseră cartea drept „ficţiune”?

Cei pe care îi critic într-adevăr n-au avut cuvinte bune despre carte. Publicul american a reacţionat însă foarte bine, a fost foarte populară, a stat aproape un an şi jumătate pe lista Bestseller a cotidianului „The New York Times”. Nu mă aşteptam că acele companii despre care vorbesc să primească bine cartea, ba chiar au încercat să mă dea în judecată de mai multe ori, dar fără succes. Iar asta pentru că tot ceea ce scriu în carte este adevărat. Cât despre a mă simţi răzbunat, am fost mai degrabă întristat de criza economică, mulţi oameni au avut de suferit în întreaga lume. Dar da, am prevăzut că se va întâmpla şi cred că acum putem stabili că avem un sistem economic global foarte instabil, un sistem „prădător”, aşa cum îl numesc eu. 
 
Cum se încadrează implicarea SUA în criza din Ucraina în teoria dvs. privind manevrele Washingtonului pentru a influenţa politica din ţările cărora le acordă sprijin?
 
Trebuie să înţelegem că atunci când vorbesc despre „noul imperiu”, vorbesc despre primul imperiu cu adevărat global din istorie, însă nu este neapărat un imperiu exclusiv american. Este mai degrabă vorba despre un imperiu corporatist. Vorbim despre corporatocraţia - liderii marilor companii, care sunt de fapt adevăraţii decidenţi. Sincer, ei controlează guvernul american şi multe alte guverne. Armata americană, Pentagonul şi serviciile americane de informaţii, NSA, CIA şi aşa mai departe, nu fac altceva decât să apere interesele marilor companii. 
 
Dar cum argumentaţi relele aduse de companii publicului din ţări sărace, care au nevoie de locurile de muncă şi de investiţiile aduse de corporaţii?
 
Din păcate, motto-ul marilor companii este maximizarea profitului indiferent de costurile sociale şi ecologice. Indiferent la ce privesc, ei văd doar oportunităţi de a face profit, inclusiv crize precum epidemia Ebola. Urăsc să fiu atât de sceptic, dar trebuie să spunem că epidemia Ebola a dat naştere unor oportunităţi de afaceri. 
 
În carte vorbiţi despre experienţa dvs. şi despre împrumuturile acordate de SUA în ţări sărace. Dar vedem criza economică a adus rate uriaşe ale şomajului şi în Europa. Coincide această perioadă cu creşterea interesului mariloc companii faţă de Europa?
 
Da. Văd multe legături între cele două. Cred că atunci când UE a început să fie foarte puternică, marilor companii nu le-a plăcut să vadă asta. Ele era în favoarea unei monede comune, pentru că le ajuta, erau în favoarea reformelor din sistemele bancare, dar atunci când a devenit evident că unul dintre scopurile UE este implementarea unor reglementări unice pentru protejarea societăţii şi a mediului înconjurător, corporaţiile au devenit foarte îngrijorate. Lor le place să profite de ţările care au legislaţii foarte laxe în anumite domenii, fie că vorbim de fiscalitate, piaţa muncii sau mediu. Le place să-şi deschidă fabricile în astfel de ţări. 
 
Vorbiţi despre corporatocraţie. Cum funcţionează exact acest sistem şi cum sunt implicate guvernele?
 
Nu este o conspiraţie în sensul clasic, pentru că este controlată de directori de companii multinaţionale care nu se întâlnesc fizic, nu au un club în care se întâlnesc pentru a conspira şi a încălca legea. Sunt uniţi de dorinţa de a maximiza profitul. Aşa că atunci când o ţară le pune în pericol acest principiu, vor face front comun pentru a împiedica asta. Jobul meu, ca asasin economic, era să identific ţări care aveau resurse dorite de companii - ţiţei, gaze, minerale, cum este şi cazul României, iar apoi să aranjez împrumuturi uriaşe pentru aceste ţări. Însă banii nu ajungeau niciodată la acele ţări, ci la companiile noastre, care îi foloseau pentru a construi mari proiecte în acele ţări.
 
Proiecte precum uzine electrice şi parcuri industriale, de pe urma cărora profitau doar câţiva oameni bogaţi, precum şi companiile, dar nu oamenii. Însă ţara rămânea cu datoriile acestea uriaşe, pe care nu le putea achita. Apoi eu, asasinul economic, mergeam înapoi şi spuneam: „Hei, dacă tot aveţi datoriile astea uriaşe pe care nu le puteţi plăti, vindeţi-vă resursele foarte ieftin către companiile noastre!”. Cred că asistăm la ceva similar în cazul Chevron în România, la fel şi cu Bechtel. Totodată, îi îndemnam să privatizeze totul, să vândă furnizorii de utilităţi către corporaţiile noastre. Aşa ne asiguram că aceste companii căpătau tot mai mult control asupra multor ţări din toată lumea. 

Luni, 13 octombrie, Editura Litera lansează o ediţie specială a cărţii Confesiunile unui asasin economic, de John Perkins impreună cu ziarul Adevărul. Cartea va apărea la toate chioşcurile de ziare exclusiv cu ziarul Adevărul, la preţul de 14,99 lei.
 
„O bombă! Una dintre acele rare situaţii în care cineva adânc implicat în structurile de tip imperialist, guvernamentale/corporatiste dezvăluie în termeni neechivoci aranjamentele ascunse ale acestora. O extraordinară privire din interior şi un curaj moral unic.”, spune John E. Mack, profesor la Harvard şi laureat al Premiului Pulitzer, despre „Confesiunile unui asasin economic”. 
 
John Perkins, activist, autor de top la New York Times şi câştigător al Premiului pentru Pace John Lenon/Yoko, este prezent în România până pe 20 octombrie şi va susţine o serie de seminarii şi workshopuri în mai multe oraşe.
 
 
 
 
citeste totul despre: