Wagner Group, armata de mercenari a lui Putin, a căzut în dizgraţie. Cine i-a luat locul?

Firma rusească Wagner Group, o organizaţie obscură de mercenari care duce războaie secrete în beneficiul Kremlinului, în locuri precum Ucraina, Siria sau Republica Centrafricană, pare a fi desprinsă dintr-un roman de spioni.

Născuţi din nevoia de negare plauzibilă în operaţiunile militare ale Moscovei de peste hotare, mercenarii Wagner s-au aflat în prima linie a unora dintre cele mai grele lupte din estul Ucrainei şi Siria, în ultimii ani, înainte să ajungă în presa internaţională cu asaltul asupra unei poziţii militare a SUA, în nord-estul Siriei, în februarie 2018. Wagner părea să vestească o nouă realitate, una în care ar fi reprezentat vârful de lance al unei noi politici externe agresive a Rusiei. Însă grupul Wagner ar putea fi mai puţin influent decât pare.

Ultimele luni au fost pline de diferite revelaţii legate de schimbarea norocului grupului de mercenari. Pe 28 iulie, o investigaţie jurnalistică a publicaţiei independente Novaia Gazeta a arătat că cei trei contractori militari ruşi care au fost ucişi în centrul Siriei la mijlocul lunii iunie nu erau angajaţi ai Wagner, ci făceau parte dintr-o altă firmă, denumită Shield. 

Victimele erau, astfel, primii mercenari ruşi fără legături cu Wagner care au fost ucişi în această ţară, un fapt care capătă o semnificaţie şi mai mare dată fiind prezenţa lor în deşertul din centrul Siriei, una dintre principalele zone de operare ale Wagner din Siria. Grupul a jucat un rol major în capturarea Palmyra şi Deir ez-Zor în 2016 şi 2017.

De parcă n-ar fi fost de ajuns faptul că o altă firmă rusă de contractori părea să preia din teritoriul Wagner, o altă informaţie apărută a doua zi a descris grupul într-o manieră critică. 

Meduza, un portal independent rus de ştiri, a discutat cu unul dintre mercenarii ruşi trimişi în Venezuela. Atunci când un grup de contractori au ajuns în această ţară în luna ianuarie, toată presa internaţională a scris că ar fi vorba despre mercenarii Wagner, trimişi de Putin în Venezuela pentru a întări regimul Maduro, în contextul unor proteste masive. Unii analişti occidentali au considerat această mişcare ca fiind un indiciu al rolului din ce în ce mai important pe care Wagner îl avea ca instrument militar al Kremlinului. 

Dar Meduza a transmis chiar opusul. Sursa lor, un angajat Wagner, a dezvăluit că el şi colegii săi mercenari au avut doar rolul de agenţi de pază pentru clădirile Rosneft din Caracas, în timpul unei misiuni de un an. Alte persoane intervievate, inclusiv un alt angajat din cadrul Wagner, a confirmat că firma însăşi nu a jucat niciun rol în Venezuela, contrar informaţiilor iniţiale apărute. Organizaţia ar fi suferit o pierdere semnificativă de agenţi, care au plecat la alte grupuri, inclusiv Shield şi Patriot, în timp ce şi-ar fi pierdut şi autonomia în luarea de decizii şi a fost retrogradată la misiuni de pază în Siria. 

Confruntarea Wagner cu trupele americane din Deir ez-Zor, în februarie 2018, a marcat începutul sfârşitului pentru firmă.

Pe 7 februarie 2018, aproximativ 600 de mercenari Wagner, înarmaţi cu tancuri şi artilerie, au lansat un atac asupra unei poziţii a Forţelor Democrate Siriene, o miliţie kurdă care a lucrat îndeaproape cu coaliţia anti-Stat Islamic condusă de SUA, în nord-estul Siriei. Ceea ce probabil că nu ştiau este că mai mulţi consilieri SUA erau în unitate şi au cerut repede susţinere aeriană. Însă forţele Wagner au continuat asaltul timp de patru ore, în timpul cărora au fost atacate de artileria, atacurile aeriene, elicopterele şi chiar de o aeronavă de atac AC-130 ale SUA. Atunci când praful s-a ridicat, între 300 şi 600 de ruşi erau morţi sau răniţi, în prima luptă directă dintre forţele Moscovei şi ale Washingtonului, de la Războiul din Vietnam încoace.

Cel mai uimitor aspect al acestui incident a fost faptul că el a avut loc fără să existe ordine directe sau măcar să fie cunoscut de Kremlin. Mai multe conversaţii telefonice apărute în media arată că Evgheni Prigojin, supranumit „bucătarul lui Putin”, despre care se crede că ar conduce Wagner, a ordonat atacul, după ce a discutat cu mai mulţi colegi de afaceri sirieni. Prigojin însuşi a fost de mai multe ori ţinta sancţiunilor americane, pentru rolul pe care l-a avut în amestecul Rusiei în alegerile prezidenţiale din 2016.

Răspunsul oficial incoerent al Moscovei sugerează, de asemenea, că Kremlinul nu a fost informat: a durat o săptămână pentru ca oficialii de să spună că „ar putea fi vorba despre cetăţeni ai Federaţiei Ruse” fără legături cu forţele armate ruse care luptau în Siria, înainte să precizeze că cinci ruşi ar fi fost ucişi, un număr care a crescut ulterior la „câteva zeci”. Surse apropiate de Ministerul rus al Apărării au declarat pentru site-ul de investigaţii Bell că au fost „pur şi simplu uluiţi” atunci când au aflat de producerea atacului şi că Progojin a trebuit să le promită cu umilinţă oficialilor de la Kremlin că o astfel de greşeală nu avea să se mai întâmple.

Însă se pare că Wagner nu a mai primit o a doua şansă. În martie, surse din firmă au confirmat unui jurnalist rus că jumătate din forţele Wagner se pregătesc pentru misiuni în Africa, în contextul în care Kremlinul nu uitase de eşecul major din Siria. Văzute în această lumină, misiunile grupului în Sudanul de Sud sau în Mozambic par aproape jalnice, acestea reprezentând oportunităţi departe de a fi egale cu cele din Siria şi Ucraina. 

Grupul pare să fi fost retrogradat fără un scandal răsunător, personalul său fiind dispersat în grupuri similare şi operaţiunile sale fiind restrânse. Nici Prigojin nu a încercat să complice lucrurile într-o manieră publică, probabil conştient de faptul că acest lucru doar ar fi periclitat şi mai mult poziţia sa.

Pe termen scurt, decăderea Wagner a avut puţine consecinţe pentru Kremlin, care în prezent nu are o nevoie stringentă de o forţă militară profesionistă, dar dispensabilă. Luptele din Siria s-au restrâns semnificativ în ultimul an şi jumătate şi forţele ruse nu mai sunt implicate în operaţiuni la scară largă, care au scopul de a recuceri teritorii, de la încheierea campaniei lor împotriva Statului Islamic, din decembrie 2017. Estul Ucrainei, cealaltă zonă importantă de operare pentru Wagner, a devenit, de asemeneam un punct relativ stabil, luptele fiind din ce în ce mai rare.

Între timp, deşi a ieşit din graţiile Kremlinului, Wagner continuă să joacă un rol secundar în operaţiunile Rusiei de peste hotare. Un contingent al Wagner a apărut recent în Libia, ajutând forţele generalului libian Khalifa Haftar, la periferiile capitalei Tripoli. De asemenea, au apărut informaţii potrivit cărira forţe Wagner se pregătesc pe liniile de front ale provinciei Idlib din Siria pentru o ofensivă majoră acolo, deşi nu există prea multe dovezi video sau foto care să verifice acest lucru. Wagner pare să-şi fi pierdut rolul odată dominant pe care îl avea în zona contractelor militare ruse, fiind acum forţată să opereze în unităţi mult mai mici şi alături de competitorii săi.

Firme precum Vega, Shield şi Patriot sunt doar o umbră a ceea ce Wagner era în perioada de vârf a puterii sale, de la începutul lui 2018, dar au un exemplu pentru ceea ce ar putea deveni la un moment dat.