Spovedania lui Putin: cine păstrează cu sfinţenie secretele preşedintelui rus

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Părintele Tikhon este unul dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi există persoane care susţin că ar fi chiar duhovnicul preşedintelui rus. În acest caz, călugărul ar putea fi singura persoană care să cunoască secretele liderului de la Kremlin.

Părintele Shevkunov, se arată într-un articol publicat în ediţia online a „Financial Times“, are o imagine mult prea dichisită pentru a se potrivi portretului călugărului ortodox pe care Dostoievski l-a făcut celebru în Occident.

Părintele Tikhon are înfăţişarea unei vedete de film, aducând cu Russel Crowe şi, spre deosebire de călugării lui Dostoievski care trăiau în chilii friguroase, Tikhon este excepţia care confirmă regula.

„La muntele Athos au doar electricitate, iar la mânăstirea Sretensky toţi călugării au câte un iPad“, comentează Nikiforov, unul din prietenii lui Tikhon.

Una dintre poveştile care circulă cu privire la părintele Tikhon este că ar avea anumite legături la Kremlin. De fapt, ar fi chiar cel la care Putin se confesează adesea. Singurele detalii pe care le-a oferit călugărul este că Putin, cu ceva timp înainte de a deveni preşedinte, la sfârşitul lui 1999, a apărut la porţile mânăstirii în care acesta se afla.

De atunci cei doi au ţinut legătura, iar Tikhon l-a însoţit pe Putin călătoriile sale din ţară şi de peste hotare. Unii susţin că a devenit duhovnicul preşedintelui rus, căci pare să cunoască foarte bine viaţa religioasă a lui Putin: în 2001, într-un interviu oferit unui ziar din Grecia, a spus că liderul de la Kremlin este „un adevărat creştin ortodox, nu doar o persoană care se spovedeşte şi se împărtăşeşte, ci una care înţelege responsabilitatea pe care o are în faţa lui Dumnezeu pentru sarcina care i-a fost încredinţată şi pentru nemurirea sufletului său“.

Se pare că ar avea şi oarece influenţă în stat: a militat pentru o lege împotriva alcoolului în Rusia şi a obţinut rezultate uimitoare: chiar înainte de Revelion, Parlamentul rus a interzis vânzarea băuturilor alcoolice după ora 23:00.

Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitry Peskov, susţine că este o chestiune foarte intimă, dar confirmă că cei doi se cunosc bine. „Nimeni nu ştie sigur dacă este sau nu duhovnicul lui. Dacă altcineva ştie că eşti duhovnicul, atunci nu mai eşti“, adaugă Peskov.

Botezat în 1892, la vârsta de 24 de ani, Părintele Tikhon are o influenţă aparte asupra lui Vladimir Putin, deşi insistă că nu este „cardinalul Richelieu“.

Georgy Mitrofanov, un preot din Sankt Petersburg, spune că tendinţa elitei politice şi a oamenilor de afaceri de a-şi găsi un duhovnic este una recentă. „Este un fenomen interesant care s-a petrecut atunci când ruşii bogaţi s-au alăturat Bisericii. Cei mai mulţi oameni nu au un duhovnic,  spovedania este ceva ce mulţi fac în bisericile aglomerate. Cei înstăriţi vor ceva personal, văd asta ca pe o formă de psihoterapie“, crede el.

„În orice caz, duhovnicul este pus într-o poziţie foarte vulnerabilă“, conchide acesta.

Părintele Mitrofanov se îndoieşte că Putin are un alt duhovnic „în afară de el însuşi“ şi spune că acum câţiva ani l-a întrebat pe Tikhon dacă este cel care îl spovedeşte pe Putin, iar Tikhon a negat. „În orice caz, asta a fost demult, iar lucrurile poate că s-au schimbat“, adaugă el.

Mânăstirea Sretensky a devenit un simbol al unei alianţe stranii între Biserică şi cei care au persecutat-o. A devenit centrul unei renaşteri spirituale printre conducătorii ruşi, care provin în mod disproporţionat din fostul KGB.

Părintele Tikhon spune că, deşi nu poate să se împace cu crimele comise în perioada sovietică, nu consideră că faptele KGB-ului sunt responsabilitatea contemporanilor săi : „Nu au avut nimic de-a face cu asta. Ar fi ca şi cum soldaţii americani ar fi învinuiţi pentru ceva ce s-a întâmplat în Vietnam“, spune el.

De fapt, mulţi dintre ofiţerii KGB, crede acesta, îşi serveau patria.

Această atitudine nu este răspândită în Biserică, dimpotrivă, dar este o perspectivă cu siguranţă cultivată de liderii de la Kremlin, care par să vrea să supracompenseze pentru trecutul lor ateu şi să profite de imaginea Bisericii. Potrivit unui sondaj de opinie din 2010, Biserica este a doua cea mai de încredere instituţie din Rusia, în ciuda faptului că puţini ruşi merg la biserică în mod regulat.

„Ruşii văd Biserica Ortodoxă ca pe singura instituţie mare care a supravieţuit istoriei turbulente a naţiunii, aşadar Putin vrea să capitalizeze imaginea ortodoxiei“, precizează una dintre sursele citate de „Financial Times“.

Viaţa politică din Rusia a fost vulnerabilă în faţa doctrinelor, iar mulţi văd în ortodoxia lui Tikhon o încercare de a înlocui golul lăsat de dispariţia comunismului. Părintele Tikhon neagă că ar fi adeptul vreunei ideologii, dar a fost etichetat astfel, mai ales după 2008, când a regizat şi a fost protagonistul unei parabole politice referitoare la prăbuşirea Imperiului Bizantin, „Căderea unui imperiu – Lecţia Bizanţului“.

În cazul Pussy Riot, de exemplu,  atitudinea religioasă a liderilor politici, susţine Mitrofanov, este o acoperire, „în acelaşi mod în care un tribunal sovietic ar folosi ideologia comunistă pentru a justifica o decizie“.

Părintele Tikhon are şi el o părere vizavi de cazul Pussy Riot : „Statul trebuie să reacţioneze la asta, altfel nu este un stat. Dacă ar fi făcut asta în Westminster Abbey, ar fi fost cu siguranţă condamnate la închisoare“.

Părintele Pavlov, unul dintre oponenţii elitei ortodoxe, susţine că liderii „au învăţat un lucru util din ateism“ : „“Voltaire a spus:  «Dacă Dumnezeu nu există, ar trebui inventat». S-au gândit că e o idee bună, să implementeze asta“. Părintele Tikhon afirmă că pe el l-a atras creştinismul în momentul în care i s-a părut evident faptul că toate numele mari ale istoriei, dintre care îi menţionează pe Dostoievski, Tolstoi, Kant, Goethe, Newton, sunt cei care au crezut în Dumnezeu. Pe de altă parte, cei care nu i-au inspirat simpatie, precum Marx şi Lenin, au fost atei. 

La scurt timp după ce a fost botezat, a intrat la mânăstire, iar în 1991 şi-a luat numele Tikhon şi  a devenit arhimandritul mânăstirii Sretensky în 1995.

Autobiografia sa este în mare parte dedicată „sfinţilor de fiecare zi“, după cum îi numeşte pe profesorii săi.

Nimeni nu ştie mai multe despre istoria dureroasă a Bisericii decât Părintele Gleb Yakunin, un fost preot care a fost excomunicat în 1997, în parte din cauza criticilor aduse Bisericii. Vorbind despre noua carte a lui Tikhon, el recunoaşte că i-a plăcut, dar spune că prezintă doar jumătate din adevăr.

Yakunin a petrecut cinci ani la închisoare, în anii 1980. Apoi, în 1992, i s-a acordat acces la arhivele KGB, în cadrul departamentului care se ocupa de grupurile religioase, iar acesta a petrecut o lună examinând rapoartele agenţilor. Deşi nu a aflat niciodată identităţile respectivilor, a fost capabil să îşi dea seama cine erau pe baza anumitor tipare, comparând numele de cod pe care le foloseau cu informaţiile despre activităţile clericilor.

De pildă, a descoperit itinerarul agenului Mikhailov care, potrivit rapoartelor sale, a călătorit până în Noua Zeelandă şi în Australia în februarie 1972, apoi în Tailanda în ianuarie 1973.

Încrucişând această sursă cu ştirile apărute în publicaţia dedicată Patriarhiei, Yakunin a descoperit că un anumit arhimandrit Kiril, care a lucrat la departamentul de relaţii externe, a făcut o astfel de călătorie în aceeaşi perioadă. În 2009, Kiril a fost numit patriarhul Bisericii Ortodoxe din Rusia. Biserica susţine că acesta nu a fost niciodată agent KGB, iar reprezentanţii patriarhiei au refuzat să comenteze subiectul.

Potrivit lui Yakunin, Biserica a fost atât de adând infiltrată în KGB, încât „membrii întregului episcopat au fost recrutaţi ca informatori“.

Nu există dovezi privitoare la asocierea Părintelui Tikhon cu KGB-ul – ar fi fost oricum prea tânăr pentru o astfel de misiune. Cu toate acestea, oamenii despre care scrie erau.

După douăzeci de ani, compromisurile făcute la comanda regimului sovietic reprezintă încă subiectul unei dureroase dezbateri în interiorul Bisericii.

„Biserica rusă a creat Rusia“, spune Tikhon. „Rusia poate fi uneori un copil ascultător, iar alteori poate fi unul care se ridică împotriva părinţilor săi. Dar Biserica mereu s-a simţit responsabilă pentru Rusia“.

Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite