Expunere, acuzare şi sancţionare. Schimbarea radicală a abordării globale faţă de Rusia lui Putin

Vladimir Putin FOTO EPA-EFE

Rusia lui Putin a intrat într-o nouă eră din punctul de vedere al tratamentului la nivel global. Iar rezultatul era de aşteptat în urma suitei de agresiuni vizibile şi mai discrete la care Moscova a supus Occidentul, pe diferite dimensiuni:

modificarea frontierelor prin forţa armelor, pentru prima oară după 1975 în Europa respectiv pentru prima oară după războiul din Afganistan, Anexarea Crimeei şi agresiunea militară din Estul Ucrainei, încălcarea Tratatului Forţelor nucleare cu rază medie în Europa, militarizarea Crimeei şi a Mării Negre, conduită imprudentă şi provocări militare, distorsionarea semnalului GPS în timpul exerciţiilor militare ale NATO, implicarea şi distorsionarea alegerilor americane şi din alte ţări, agresiunile informaţionale, atentatul cu gaz de luptă Novichiok împotriva lui Serghei Skripal, furtul prin dopaj la Jocurile Olimpice şi atacul cibernetic prin hacking la adresa instituţiei şi laboratorului responsabil şi multe altele.

Expunerea acţiunilor agresive de orice tip ale Rusiei

Practic, începând de acum 2 ani, după atacul la alegerile americane, Occidentul a trecut la un program de expunere publică, blamare şi învinovăţire directă a Federaţiei Ruse pentru fiecare agresiune - cu probele ce pot făcute publice expuse, dar şi cu probele secrete împărtăşite pe canalele secrete aliaţilor şi partenerilor. Mijloacele publice şi civile de identificare a autorilor şi trasabilitatea acţiunilor şi mişcărilor sunt atât de penetrante, iar cercetarea elementelor din jurul oricărui incident atât de puternice încât probarea acţiunilor agresive ale Rusiei, considerate sub radar, a început să fie expusă tot mai simplu şi mai des.

Să ne înţelegem: nu e vorba despre un salt al cercetării ştiinţifice care a avut loc peste noapte. Nicidecum. Instituţiile statelor serioase aveau şi până acum la dispoziţie aceste mijloace, iar Rusia ştia foarte bine despre multe din aceste capacităţi. Însă până la această oră, tratarea Rusiei cu deferenţă şi rezervă făcea ca opţiunea generală să fie una rezervată din două motive: evitarea escaladării relaţiilor tensionate cu Moscova şi, respectiv, evitarea expunerii în detaliu a capacităţilor tehnice la dispoziţia instituţiilor occidentale.

Astăzi, roata s-a întors, şi asta pentru că şi Rusia lui Putin procedează deja ostentativ: asasinate purtate direct în state suverane, la adresa persoanelor incomode, utilizarea armelor de distrugere în masă în acest sens, cu efecte asupra cetăţenilor şi a rezidenţilor din aceste state în mod întâmplător, pentru că se aflau în zona atacului asupra victimei – arme radiologice precum Plutoniul radioactiv la Litvinov, armă chimică, Novichiok, la Skripal – dar mai ales vizibilitatea extremă şi afectarea imaginii guvernelor în cauză, care nu pot preveni aceste atacuri şi să-i captureze pe vinovaţi la timp.

Lipsa de profesionalism şi ostentativitatea agenţilor ruşi versus capacitatea tehnologică occidentală

Descoperirea acţiunilor Rusiei şi a agenţilor săi implică capacitatea şi instrumentele tehnice noi pentru urmărirea vinovaţilor, aflarea identităţii lor exactă şi probarea ocupaţiilor lor. Şi se face şi pentru că există o delăsare a serviciilor secrete ruse, foarte neprofesioniste în acţiune - fapt ce le privează de recursul la anonimat şi negarea credibilă, dar mai ales un tip de ostentativitate a unora din executanţi, care parcă doresc să se ştie cine a acţionat, respectiv a cui e răzbunarea, dând mesaje publice transparente asupra a ceea ce face Rusia cu duşmanii, trădătorii, dezertorii săi şi cu cei ce cooperează cu inamicii.

Ca rezultat, măsura face ca fiecare acţiune de natură agresivă împotriva statelor, cetăţenilor şi teritoriilor lor, sau a acţiunilor desfăşurate pe teritoriul unui stat împotriva unor rezidenţi sau turişti, să fie expuse public, autorităţile în cauză asumându-şi imediat şi blamul, şi acuzaţia directă la adresa Rusiei, în paralel cu introducerea de sancţiuni pe fiecare caz în parte, sancţiuni ce-i vizează pe toţi cei implicaţi, autori direcţi, autori ce planifică şi conduc, autori morali sau politici din ierarhia rusă a fiecărui asemenea atac. Iar acest lucru ameninţă să se extindă şi la nivelul cel mai obişnuit şi curent în viaţa de zi cu zi, precum fotbalul – dopajul în fotbal ce implică Rusia e în pragul anchetei – şi la nivelul expunerii spionilor capturaţi sau încarceraţi.

Pentru că pare că sarabanda nu se mai opreşte, presiunile sunt majore, numărul celor implicaţi e enorm, iar undeva cineva trebuie să tragă o linie serioasă şi să replice, ceea ce se întâmplă deja. Deci e de aşteptat să vedem, în perioada următoare, tot mai mulţi diplomaţi spioni care sunt expuşi şi declaraţi persona non grata, tot mai mulţi spioni acoperiţi nu numai arestaţi, ci şi expuşi şi blamaţi public cu toate legăturile lor, tot mai multe sancţiuni şi blocaje la nivel global la adresa Rusiei.

Nu e de mirare că prestigiul internaţional al Rusiei a ajuns atât de jos încât nu mai e în stare să-şi promoveze proprii resortisanţi la nivel internaţional şi toţi reprezentanţii săi în organismele internaţionale sunt priviţi cu suspiciune şi rezerve majore.

Sancţionarea internă a vinovaţilor şi sancţiunile internaţionale la adresa acţiunilor agresive ale Rusiei: lipsa acută de credibilitate

Pe şeful GRU l-am văzut dispărând după o boală gravă, aparent cancer, după ce a lipsit la ceremoniile Centenarului înfiinţării GRU, la 2 noiembrie, şi după o discuţie dură şi neplăcută cu Putin, după care a intrat în colaps. El plăteşte eşecurile ultimei perioade, a ultimilor doi ani.

Pe de altă parte, tot mai des sunt expuse public operaţiunile serviciilor de informaţii ruse şi rezultatele lor, la fel şi elementele legate de agresiunile hibride în Estul Ucrainei sau în Siria, prin intermediul Companiilor militare private. Nu e de mirare că prestigiul internaţional al Rusiei a ajuns atât de jos încât nu mai e în stare să-şi promoveze proprii resortisanţi la nivel internaţional şi toţi reprezentanţii săi în organismele internaţionale sunt priviţi cu suspiciune şi rezerve majore.

Ultima întâmplare de la alegerile Interpol e, cred eu, relevantă: candidatul Federaţiei Ruse a pierdut lamentabil în faţa noului ales, un ofiţer de elită sud-coreean. Şi voturile s-au făcut nu numai de la nivelul statelor occidentale, care au blocat preluarea organizaţiei internaţionale de cooperare poliţienească de către Rusia, ci şi din partea altor state, care au sancţionat toate abuzurile făcute de Rusia în dosarele politice montate disidenţilor şi oponenţilor politici pe care-i dădea în urmărire generală chiar în perioada când nu avea preşedinţia Interpol, şi s-a încercat izolarea statului rus pentru a se evita ca Moscova să dobândească o nouă pârghie internaţională contra propriilor cetăţeni şi a statelor occidentale.

Dacă e sub sancţiuni, Rusia lui Putin trebuie să rămână sub sancţiuni consecvente la nivel general, pe orice subiect şi pe orice abordare ce reclamă un favor sau o susţinere de credibilitate internaţională. Iar actuala abordare de expunere publică a Rusiei e o strategie îmbrăţişată de către statele occidentale care va rămâne mai mult timp sub această formă, cu orice risc, considerându-se că demersurile diplomatice şi discrete au fost depăşite de încălcarea liniilor roşii, care autorizează o abordare mult mai puternică şi deschisă a agresiunii ruse pentru apărarea propriilor cetăţeni şi descurajarea acţiunilor Moscovei.