Cine este, de fapt, eminenţa cenuşie şi consilierul special al lui Putin

Vladislav Surkov, in dialog cu Vladimir Putin FOTO RIA Novosti/AFP/Getty Images

Preşedintele rus Vladimir Putin este cunoscut pentru tendinţa sa de a roti oamenii importanţi din structurile de putere, dar unul dintre ei îi rămâne alături chiar din prima zi de la instalarea la Kremlin cu toate că a lucrat pentru unul dintre cei mai mari duşmani ai săi. Este vorba de Vladislav Surkov, cel care acum extinde Rusia lui Putin după ce a consolidat-o cu minuţiozitate.

Pe 19 octombrie, Vladimir Putin a participat la o reuniune în formatul Normandia, la Berlin, cu cancelarul german Angela Merkel şi omologii săi francez Francois Hollande şi ucrainean Petro Poroşenko. Alături de liderul de la Kremlin s-a aflat şi Vladislav Surkov, cu toate că este vizat de o interdicţie de călătorie în Uniunea Europeană. Oarecum ironic, Surkov a fost prezent la o reuniune privind reglementarea situaţiei din estul Ucrainei deşi a fost sancţionat tocmai din cauza rolului său în anexarea peninsulei Crimeea şi în susţinerea separatiştilor proruşi din Donbas. De fapt, Putin nici nu a conceput să vină în capitala Germaniei fără el, constrângând-o pe Merkel să ceară o autorizaţie specială de călătorie de la Bruxelles.

Insistenţa preşedintelui rus pentru consilierul său special nu este de ici de colo. Vladislav Surkov s-a convertit cu excelenţă din aducătorul de bani pentru Mihail Hodorkovski, aflat la cuţite cu Kremlinul, în aducătorul de putere pentru Vladimir Putin, iar în contextul agravării relaţiilor ruso-occidentale are un rol foarte important.

Vladislav Surkov s-a născut în 1964, ca Aslambek Dudaev, o informaţie exclusă din biografia sa oficială. Identitatea actuală o are de la vârsta de cinci ani, după divorţul părinţilor. După ce şi-a îndeplinit serviciul militar obligatoriu în Ungaria şi a obţinut o diplomă de economist la Universitatea Internaţională din Moscova, a devenit un apropiat al oligarhului Mihail Hodorkovski. El nu a ajuns la fel de bogat precum duşmanul lui Putin, care a ispăşit ani grei de închisoare în Rusia, dar i-a asigurat viitorul.

Viaţa sa s-a schimbat total odată cu obţinerea primului mandat de preşedinte de către Vladimir Putin. Pe fondul dificultăţilor tot mai mari întâmpinate de fostul său şef, noul şef îi acorda tot mai multă încredere, şi nu în zadar. El a devenit ideologul Rusiei lui Putin, bazată pe conceptele „democraţie controlată“ şi „verticala puterii“. Pentru a-şi impune conceptele, a trecut la fapte. Astfel, a creat Rusia Unită, partidul care îi asigură puterea lui Putin, şi structurile adiacente ei, dar şi Rusia Justă, o altă formaţiune politică fidelă Kremlinului, pentru a oferi iluzia existenţei pluralismului.

Pentru ca „imitarea democraţiei“ să fie perfectă - expresie aparţinând politologului Lilia Şevţova -, inventatorul verticalei puterii a stabilit contacte cu opoziţia din afara sistemului şi a susţinut veleităţile liberale ale lui Dmitri Medvedev, care a asigurat un intermezzo, în perioada 2008-2012, la Kremlin pentru Vladimir Putin. El a fost promotorul proiectului Skolkovo, un Silicon Valley rusesc de la periferia Moscovei asupra căruia a vegheat din postul de vicepemier pentru Inovare. În 2013 a fost nevoit să-şi de demisia, fiind acuzat de corupţie.

La acea vremea se părea că eminenţa cenuşie a Rusiei lui Putin a căzut în dizgraţie, însă preşedintele aflat la al treilea mandat, unul mult mai solid decât primele două, i-a oferit un nou rol.

Vladislav Surkov a fost numit „consilier special“ pentru Abhazia, Osetia de Sud şi Ucraina. Voci avizate spun despre el că s-a aflat în spatele manifestaţiilor rusofone din Ucraina, nu a fost străin de intervenţia „omuleţilor verzi“ în peninsula Crimeea şi i-a consiliat pe ascuns pe separatiştii proruşi din Donbas. În timpul negocierii acordurilor de la Minsk, Surkov a intermediat între cei patru negociatori - Merkel, Putin, Hollande, Poroşenko -  şi liderii rebelilor proruşi. Pentru eforturile sale, el a fost recompensat cu „Premiul Crimeei“, o distincţie de pe vremea Ekaterinei a II-a relansată în 1942 „pentru apărarea Sevastopolului“.

Gurile rele spun că este un oportunist şi un mare cinic. Cea de-a doua trăsătură de caracter poate fi observată într-o carte în care îşi prezintă viziunea pentru Rusia sub pseudonimul Natan Duboviţki, inspirat din numele primei sale soţii. Publicat în 2009, „Aproape de zero“ este un fel de roman poliţist care tratează drept naturală omniprezenţa corupţiei în statul rus.

„Criminalitatea şi corupţia joacă acelaşi rol în construcţia socială precum şcoala, poliţia şi morala“, scrie Surkov sub pseudonimul Duboviţki.

Concluzia sa este că Rusia are nevoie de un lider puternic pentru a elimina haosul.