Viaţa într-un oraş sirian măcinat de un război civil: lupta pentru normalitate

După aproape doi ani de război civil, mai multe teritorii siriene, inclusiv o jumătate din oraşul Alep, au scăpat de sub controlul regimului autocratic al preşedintelui Bashar al-Assad. în ciuda raidurilor aeriene şi a atacurilor cu rachete, locuitorii fac tot ce le stă n putinţă pentru a pune bazele unei societăţi civile funcţionale, relatează Der Spiegel într-un reportaj.

Partea de est a oraşului Alep, aflată sub controlul rebelilor şi bombardată intens de forţele guvernului, este lipsită de vlagă. Multe dintre cartierele de acolo nu au apă potabilă şi nici electricitate, iar preţul gazelor a crescut de 17 ori.

Deşi străzile sunt pline de moloz, iar clădirile pe jumătate prăbuşite, oamenii doresc să se întoarcă în acest loc devastat de război, ce odată număra două milioane de locuitori. Câteva mii de sirieni s-au întors deja, pentru că Turcia a refuzat să mai accepte refugiaţi, pentru că şi-au cheltuit economiile sau pentru că pur şi simplu preferă să locuiască acasă, spernd că bombele vor lovi n altă parte, scrie publicaţia germană.

Adus la ruină

La doi ani de la primele demonstraţii pentru libertate, revolta împotriva dictaturii lui Bashar al-Assad s-a transformat într-un război care poate distruge Siria pe două căi: prin transformarea oraşelor n ruine şi prin ameninţarea de a distruge coexistenţa paşnică dintre diversele grupuri etnice şi religioase.

La sfârşitul lunii februarie, Organizaţia Naţiunilor Unite a înregistrat un număr de 900.000 de refugiaţi n ţările vecine Siriei, iar zilnic alte mii fug peste graniţe. Mai mult decât atât, aproximativ două milioane de oameni s-au mutat în alte părţi ale ţării. În plus, boli precum tifos şi hepatită se răspândesc în întreaga ţară. 70.000 de oameni au murit n timpul conflictului, iar în jur de 200 şi pierd viaţa zilnic, existând mai multe victime în rândul civililor decât în cel al combatanţilor rebeli sau al soldaţilor.

Pe lângă tancuri şi avioane de luptă, de la începutul anului forţele regimului au folosit şi rachete Scud în acele părţi ale Siriei care încearcă să scape de asuprire. Rachetele, de obicei lansate din Damasc, au o precizie slabă şi adesea provoacă imense cratere în zonele nelocuite.

Doi ani de violenţe reprezintă o perioadă periculos de lungă, mai ales atunci când statele lumii nu se pot decide cum să rezolve conflictul. În timp ce Guido Westerwelle, ministrul de Externe al Germaniei, face apel la moderaţie, Moscova oferă arme regimului, iar Iranul trimite Gărzile Revoluţionare în sprijinul lui Al-Assad.

Ţinând cont de faptul că sute de mii de oameni au participat n 2011 la demonstraţiile împotriva lui Al-Assad, se poate spune că cei mai mulţi dintre sirieni doresc să trăiască într-un stat de drept bazat pe un sistem democratic liber, scrie Der Spiegel.

S-au trezit în mijlocul atacurilor

Alep este un oraş imens, complex şi reprezintă un bun indicator al distrugerii: aici nu populaţia generală a fost cea care a participat prima la demonstraţii, aşa cum s-a întmplat în Homs sau în Deir al-Zor. Numai studenţii şi câţiva avocaţi s-au răzvrătit, dar în oraş s-a păstrat calmul. Clericii loiali regimului, oamenii de afaceri şi clanurile mafiote au ajutat la păstrarea acestui centru financiar şi comercial sub controlul lui Al-Assad.

Rebelii din regiunile rurale au fost cei care au condus atacul din iulie, în urma căruia jumătate din oraş a fost eliberat (sau capturat, depinde din ce perspectivă priveşti). Indiferent că au vrut sau nu să participe la luptă, locuitorii din această jumătate a oraşului au devenit victime ale atacurilor regimului.

Jurnaliştii de la Der Spiegel au vrut să afle cum funcţionează această jumătate de oraş. Cel puţin pentru moment, respectul reciproc şi capacitatea de compromis a cetăţenilor este ceea ce mai ţine unit oraşul Alep, a explicat Rafat Rifai, unul dintre organizatorii consiliului de tranziţie al oraşului.

Marwan Kaidi este unul dintre primii judecători din Alep care au schimbat taberele. Iniţial a trebuit să convingem toate grupările rebele să ne recunoască drept organism juridic pentru a evita să se aresteze reciproc în cadrul disputelor. Vrem să salvăm statul, dar cu ce sistem de justiţie?, se întreabă Kaidi.

Mai mult, judecătorul susţine că menţinerea ordinii publice nu reprezintă o problemă la fel de mare precum creşterea numărului de susţinători ai radicalilor islamişti. Pe lângă luptele împotriva regimului Al-Assad, ei doresc să-i combată pe necredincioşii care, în ochii lor, reprezintă 99% din oamenii de aici, spune Kaidi.

Ce vrea Occidentul?

Ne-au spus că ar trebui să formăm o conducere militară comună şi să recunoaştem coaliţia opoziţiei siriene în exil. Am făcut asta. Apoi ne-au promis că ne vor da armament, însă nu ne-au ajutat nici măcar cu echipament civil. Nu vor ca noi să câştigăm. Poate că nu vor nici să pierdem, dar atunci care e scopul?, se întreabă Abu Jumaa, ofiţer din cadrul unei organizaţii de rebeli.

Leon Panetta, fostul secretar american al Apărării, a declarat că a fost pentru trimiterea de asistenţă militară grupurilor rebele, dar, în cele din urmă, preşedintele Barack Obama a decis împotriva acestei acţiuni.

Se pare că Washington preferă să continue negocierile cu Moscova, dar acest lucru nu va aduce sfârşitul războiului, scrie Der Spiegel. Ambele tabere din Siria sunt epuizate: rebelii nu mai au armament, iar în Alep nu mai sunt trupe. Situaţia evoluează încet, dar într-o singură direcţie: rebelii vor prelua controlul asupra ţării şi vor confisca armamentul.