Unde se vor duce americanii dacă turcii chiar se supără şi le închid accesul la baza Incirlik? Şi NATO?

Foto EPA EFE

Discuţia este repetitivă şi chiar obositoare, revenind – la nivel de principiu – în fiecare moment când relaţia bilaterală SUA-Turcia se mai încordează un pic, fie şi numai pentru ochii uimiţi ai asistenţei.

Drept care dau dreptate tuturor celor care nu numai că s-au plictisit de temă, dar o şi consideră complet incorectă politic deoarece, aşa cum am auzit cu toţii, NATO este acum mai puternic şi mai unit ca niciodată, discuţiile despre certuri sau măcar disensiuni între aliaţi fiind doar rezultatul intoxicărilor venite din partea progresiştilor, neomarxiştilor neocomunişti, soroşiştilor tefelişti, promotorilor minorităţilor sexuale şi, în general, din partea opoziţiei în stare de putrefacţie fizică şi mentală, duşmănoase şi mereu cu un picior în groapă.

Acestea fiind spuse, parcă pentru a face cuiva în ciudă, exact în aceste zile revin discuţiile aprofundate asupra planurilor făcute de americani pentru a reloca dotările pe care la au la baza strategică turcă de la Incirlick, asta în condiţiile în care pare evident că nodul prieteniei eterne se va rupe deoarece turcilor nu numai că puţin le pasă de ultimatumul american care-i soma să înceteze imediat procesul anunţat de testare cu bateriile ruseşti S-400, dar au şi trecut la testări complexe în poligon, în aşteptarea noilor livrări. Este o pastilă amară pe care americanii o înghit greu şi riscă să sughită mult timp, căci atitudinea Turciei le pune o problemă care se poate extinde, Doamne fereşte şi apără, şi la alţi aliaţi care, culmea obrăzniciei, ar putea începe să compare preţuri, performanţe şi rapoarte de utilitate a diverselor sisteme pentru ceea ce este şi, mai ales, va fi contextul de securitate viitor. Dacă s-ar revolta toţi pârliţii, unde am ajunge? Vă gândiţi ce curaj prind după ce-l ascultă pe Erdogan cum replică la ameninţările cu sancţiuni, odinioară arma supremă de intimidare de care dispuneau liderii de la Washingon?

„Dacă va fi necesar, vom închide bazele de la Incirlik şi Kurecik (cea mai importantă staţie radar de care dispune NATO în zonă n.n.). În afară de asta, suntem sau nu parteneri? Mai suntem împreună în NATO? Sunt oare posibile asemenea lucruru într-un parteneriat strategic? Dcă lucrurile continuă tot aşa, cu siguranţă va trebui să răspundem“ – zicea Erdogan anul trecut, la fine de decembrie.  În acest context intervine noutatea transmisă într-un briefing de presă de R.Clarke Cooper (foto mai jos), asistent politico-militar al Secretarului de Stat american, imediat după încheierea unui turneu deosebit de interesant care a cuprins ţările-cheie pentru arhitectura de securitate a sud-estului european şi a NATO.

Foto EPA EFE

Acelaşi măr, o triplă discordie

Sunt trei tensiuni care pot oricând să explodeze pe liniile lor potenţiale de dezvoltare conflictuală: Turcia-SUA, Turcia-Franţa, Turcia-UE. Toate trei încercuind spaţiul mediteraneean, din ce în ce mai mult circumscrise zonei sale de est, antrenând sau motivând raţionamente secundare economice, diplomatice, amintiri despre războaiele care au fost şi ameninţări cu construcţii neo-imperiale. O triplă discordie care acum evoluează foarte repede, odată cu descoperirea de către americani şi europeni totodată, chiar cu sinceră uimire, că Erdogan vorbeşte serios şi că, în anume condiţii, poate planta seminţele din care să se ridice o furtună nimicitoare.

Americanii nu vor să mai prinşi într-un episod de mare furtună. Şi trec la o reevaluare a răspunsului privind bazele lor din Europa, fie pe bază de rotaţie, fie în locaţii fixe. Vizita lui Cooper în zona aceasta a sud-estului european a atras atenţia ca un posibil preludiu al răspunsului în cazul în care vor fi nevoiţi să părăsească rapid baza de la Incirlik. Chestiune strategică de importanţă crucială căci o relocare de asemenea bază strategică înseamnă retragerea prezenţei americane din Turcia – implicit a NATO - şi restrângerea ariei de reponsabilitate directă care, în loc de Turcia, să aibă trepiedul Cipru-Grecia-Bulgaria. Interesant, mai ales dacă veţi consulta şi specificul locaţiilor vizitate de oficialul american: Novo Selo în Bulgaria, Naval Suppoirt Activity Souda Bay din Grecia. Ce semnificaţie are, în acest context, afirmaţia oficialului american care vorbeşte despre demersul prin care SUA „analizează cât de departe vor să situeze (bazele) şi unde va trebui să fim în viitor“.

Un raţionament strategic american care este şi al NATO la modul obligatoriu şi implicit? Încă nu ştim. Dar ce am văzut deja este că la Souda Bay a fost deja trimisă cea mai nouă şi mai bine dotată bază expediţionară, USS Hershley „Woody” Williams.

Un semnal foarte puternic?

Cu siguranţă că da deoarece climat ostil cu Turcia înseamnă cel puţin incertitudine asupra accesului la Strâmtori şi, astfel, se măreşte imens de mult costul asigurării securităţii în Marea Neagră exclusiv pe calea aerului şi terestru. S-ar putea ca raţionamentul pragmatic american să vadă ca fiind cu mult mai util un fel de status quo cu Turcia şi câştigarea de timp pentru mutarea a ce-a mai rămas la Incirlik (inclusiv bombele nucleare), cu ceea ce este esenţial păstrat pe linia de sprijin Grecia-Bulgaria şi, cât se poate, crearea sau transformarea prin extindere şi modernizare, a unei baze din Emirate care să preia anumite misiuni, mai ales de transport de trupe şi logistică. În acest sens, în Tactical Report publicat de The New Khaleej, a apărut o ştire care vine să completeze povestea despre noul pivot din Mediterana la care să se adauge o bază la Abu Dhabi. Prinţul moştenitor Mohamed Bin Zayed ar fi vizitat Pentagonul pentru a pune la punct detalii privind translatarea unor active de la Incirlik.

Deocamdată, doar surse multiple anunţă aceste mişcări de profunzime. Dar nu am niciun fel de îndoială că ele vin în logica directă a încercării de a realiza finalul marii negocieri privind rescrierea hărţilor de putere şi zonelor de influenţă. Poate, zic, ar fi util să reluăm transcripturile negocierilor din Malta (le-am publicat mai demult integral în Adevărul) şi să vedem că, pe fond, asta promiteau.