Primăvara Arabă? Da, dar nu pentru arabi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

17 decembrie 2010, Tunisia. Într-un moment de disperare, Mohamed Bouzazi, un simplu cetăţean se sinucide prin incendiere. Episodul poate fi ridicat la rang istoric: a fost un manifest împotriva sistemului opresiv în care a trăit veşnic nemulţumit. După acesta au urmat adevărate răscoale recunoscute sub numele de Primăvara Arabă, care, în cele din urmă, s-au transformat în „iarnă întunecată“ pentru arabi.

În acea perioadă, democraţia înflorea doar în jurul ţărilor arabe, ele devenind miezul violenţei şi al războiului civil. Neajunsurile mulţimilor erau clare: regimul autoritar îngrădea libertăţile cetăţenilor. În timp ce asistau la acte de corupţie, distanţa ierarhiei dintre săraci şi bogaţi era în creştere. Rata mare a şomajului alimenta furia populaţiei tinere. Existau, deci, condiţiile necesare instaurării haosului, a agresivităţii şi a rebeliunii, toate puse sub semnul speranţei schimbării. Cauzele Primăverii Arabe îşi au rădăcinile în creşterea inflaţiei: preţurile s-au mărit pentru alimente şi produsele de bază, împiedicând crearea unui stil de viaţă cel puţin decent. Revoltele populaţiei au devenit din ce în ce mai agresive, având în vedere că rata fertilităţii este în creştere – în ultimii 20 de ani populaţia s-a mărit cu 25% – şi sunt necesare tot mai multe locuri de muncă. Guvernele ţărilor arabe nu pot ţine sub control explozia demografică şi nevoile economice aferente, ajungându-se, inevitabil, la o stare permanentă de tensiune.

Acum, după mai bine de 7 ani de luptă neterminată pentru „drepturi şi democraţie“, calculele dezvăluie pierderi monumentale. Conform Comisiei Economice şi Sociale a Naţiunilor Unite pentru Asia Occidentală (CESAO), distrugerile materiale sunt estimate la peste 388 de miliarde de dolari. Cât despre pierderile de vieţi omeneşti din timpul războiului, cei 7 ani de război au generat peste 350.000 de decese. În plus, mai mult de jumătate din locuitorii Siriei au ales refugiul: fie în ţară, fie în afara graniţelor. De aceea, sirienii au fost puşi faţă în faţă cu o nouă problemă: emigraţia. Plecarea lor era pusă sub semnul întrebării, având în vedere şocurile economice şi sociale pe care trebuie să le controleze o ţară-gazdă.

Acest dezechilibru al păcii ascunde în umbra sa interesele altor state care provoacă o atmosferă ostilă în spaţiul arab sub promisiunea democratizării. Primăvara Arabă a fost doar o mască a intereselor marilor puteri, miza fiind, ca de obicei, bogăţia resurselor. Administraţia Obama a Statelelor Unite ale Americii a jucat un rol central în acest conflict. Hillary Clinton, care deţinea în perioada 2009-2013 funcţia de Secretar de Stat sub preşedinţia lui Obama, promitea aducerea libertăţii şi a multi-culturalităţii în ţările arabe. În tot acest timp, SUA încuraja războiul prin trafic de arme (din anul 2010, SUA a înregistrat creşteri constante în numărul de arme exportate în ţările arabe).

Aşadar, s-a iscat un dezechilibru politic distructiv: pe lângă cifrele menţionate anterior, arabii sunt forţaţi să rateze oportunităţi ce ar putea creşte considerabil nivelul de trai al tuturor. Lipseşte o strategie economică bine conturată, care să asigure locuri de muncă şi exploatarea masivă a resurselor naturale. Din păcate, redresarea poate fi realizată doar printr-o schimbare a perspectivei: e necesară o viziune constructivă care s-a pierdut în umbra prafului de puşcă şi a sângelui pierdut pentru iluzia de libertate. Cât timp intenţia curată de a democratiza un stat este subordonată intereselor de putere şi dominanţă economică, Primăvara Arabă va defini, de fapt, un oximoron.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite