Noua Ordine Mondială: diplomaţia religioasă

Papa Francisc I

În bătălia globală pentru restructurarea relaţiilor de putere şi (re)câştigarea zonelor de influenţă, apare un nou actor factor major: Vaticanul. Papa Francisc a reuşit într-un timp foarte scurt să se poziţioneze ca un actor de forţă inconturnabil în noul sistem de relaţii de putere, devenind personalitatea la care se raportează acum o mare parte din încercările de soluţionare a conflictelor.

Explicaţia este simplă: deoarece, din ce în ce mai mult, supra-puterile au devenit conştiente că războaiele tradiţionale (mai ales în zona explozivă a Orientului Mijlociu şi Maghrebului) s-au transformat sau sunt pe cale să evolueze în războaie religioase, cel mai adesea interconfesionale, era nevoie de un actor de referinţă în această zonă foarte specială de expertiză.

În acest sens, analiştii politici îşi reamintesc de premoniţia atribuită lui Andre Malraux: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”...o frază interesantă, chiar dacă Malraux nu a rostit-o niciodată, aşa cum mărturisea într-un interviu din 1975 când, într-un interviu pentru Le Point spunea: „Mi s-a atribuit fraza Secolul XXI va fi religios . Evident că n-am spus asta, nu ştiu ce se va întâmpla.Ceea ce spun este mai puţin sigur. Nu exclud posibilitatea unui eveniment spiritual la scară planetară”.

Care ar putea fi natura unui asemenea eveniment? Răspunsurile de până acum sunt dominate de viziunea lui Huntington asupra unui inevitabil şi devastator conflict al civilizaţiilor. Cu multe elemente care confirmă analizele cele mai pesimiste.

Se încearcă altceva? Cu siguranţă că da. Nu ştiu dacă din absolută convingere. Dar liderii globali au înţeles că că situaţia este foarte aproape să scape de sub control, având în plus certitudinea absolută că, odată pornit, un asemenea conflict între civilizaţii purtat sub forma războaielor religioase, ar putea să fie echivalent cu o distrugere a bazelor pe care se aşează lumea aşa cum o cunoaştem azi.    

De unde intenţia de a deschide o nouă formulă de joc, cea care combină acum atitudinea pacifistă tradiţional promovată de biserică, cu o relaţionare foarte puternică cu spaţiul politic şi cu iniţiativele diplomatice internaţionale. Punctul de convergenţă îl reprezintă, ca pod vizibil şi uşor de folosit pentru iniţierea de contacte de înalt nivel, nevoia tuturor de a proteja – în mijlocul războiului fratricid din lumea musulmană – interesele şi viaţa comunităţilor creştine.

Exact ce cerea Vladimir Putin în vara acestui an.

Exact ce cere acum Preşedintele iranian Hassan Rohani care s-a adresat oficial Papei Francisc pentru a „relansa dialogul între lumea creştină şi cea musulmană”, propunând „o alianţă între Iran şi Sfântul Scaun”, mai ales în lupta comună împotriva terorismului şi extremismului”, aşa cum preciza vineri FIDES, agenţia de presă a Vaticanului. Apelul Preşedintelui iranian a fost formulat la Teheran, la începutul acestei săptămâni, cu ocazia întâlnirii cu noul nunţiu papal, Msgr Leo Boccardi,  el afirmând că „Mai mult ca oricând, Islamul şi Creştinismul au acum nevoie de dialog...la baza conflictelor între religii se găseşte mai ales ignoranţa şi lipsa de cunoaştere reciprocă”. Rohani a adăugat că Sfântul Scaun şi Iranul au „inamici comuni” precum terorismul şi extremismul şi „obiective similare” precum voinţa de a învinge nedreptatea şi sărăcia. La rândul său, Msgr Boccardi a exprimat dorinţa ca cele două state să poată colabora eficient pentru rezolvarea crizelor regionale din Orientul Mijlociu, mai ales a celui în curs de desfăşurare în Siria. În fine, Mohamad Javad Zarif, a arătat că, datorită prezenţei masive în teren a grupurilor extremiste, „condiţia minorităţilor religioase în Siria, cum ar fi cea a creştinilor, reprezintă pentru noi un motiv de preocupare”.

Legaţi toate acestea de reacţia foarte dură a liderilor comunităţilor creştine din Orientul Apropiat împotriva intenţiei americane de a declanşa lovituri aeriene în Siria, poziţia critică a Papei Francis din 25 august fiind cea care a deschis seria luărilor de poziţii. Gregorie II Laham, patriarhul greco-catolic melekit vorbea califica planurile americane drept „act criminal..care va distruge încrederea lumii arabe faţă de lumea occidentală, iar Patriarhul (irakian) al Babilonului Caldeenilor, Msgr Louis Raphael I-ul estima că intervenţia militară americană ar echivala cu o „nenorocire” şi „ar echivala cu explozia unui vulcan şi explozia ar risca să târască după ea Irakul, Libanul şi Palestina...la zece ani după intervenţia coaliţiei care l-a dat jos pe Saddam Hussein, Irakul este încă martirizat de bombe, insecuritate, instabilitate şi criză economică...Criza din Siria este şi mai gravă: miliţiile jihadiste se multiplică. Care ar fi destinul ţării după o asemenea intervenţie? ”.

Călugării şi călugăriţele de la mănăstirea ortodoxă Deir Mar Moussa din nordul Damascului au lansat la rândul lor un apel „pentru ca ţările occidentale să ia o poziţie justă...care înseamnă refuzul oricărei forme de violenţă, să înceteze vocea armelor, să nu ne mai ridicăm unii împotriva celorlalţi, să apărăm şi să protejăm drepturilor oamenilor”.

Foarte interesant de văzut cum diplomaţia a preluat acest tip de mesaje şi le-a integrat în logica tratativelor de la Geneva...acolo unde se află şi sediul central al Consiliului Mondial al Bisericilor, organizaţia ecumenică cea mai importantă şi activă în formularea tezei privind nevoia de implicare a bisericilor în dialogul diplomatic internaţional (puteţi accesa aici situl organizaţiei şi să vedeţi multitudinea bisericilor creştine din Orientul Apropiat). Având acum, la modul cel mai evident, şansa de a găsi un purtător de stindard de dimensiunea morală a Papei Francisc, curtat acum de Vladimir Putin pentru a putea forma un fel de alianţă globală pentru apărarea valorilor creştine. Cu punctul de plecare Orientul Apropiat, acolo unde reţeaua bisericilor creştine are o îndelungată tradiţie, este bine implantată dar este în acelaşi timp şi ţinta de predilecţie a islamiştilor fundamentalişti, o nouă cruciadă creştină? Sunt mulţi care deja vorbesc în mod deschis despre aceasta, ca răspuns, argumentează ei, la chemarea de Jihad, războiul sfânt împotriva necredincioşilor, tema recurentă a propagadei fundamentaliste islamice.

Cu siguranţă există însă o încercare globală de a identifica un vector activ de spiritualitate în construcţia unei noi ordini mondiale, cu nevoia de a găsi o formulă de a uni mesajele şi acţiunea bisericilor creştine din Occident şi Orient şi iniţia un dialog cu lumea musulmană al cărei vector se propune acum Preşedintele Rohani.

Acesta este sensul mesajului asumat de Vladimir Putin în numele bisericii ortodoxe, în speranţa că Vaticanul va dori să exprime o implicare în acest sens. Posibil ca acesta să fie sensul voiajului Preşedintelui rus la Sfântul Scaun. Dacă reuşeşte, vom fi în situaţia de a consmna o primă formalizare a unui demers de profunzime care, într-un fel inedit, poate să-i dea dreptate lui Malraux căci ar fi vorba despre un eveniment spiritual care ar putea genera o nouă realitate de joc politic global.

Atenţie, mare atenţie, la cine se profilează în mari câştigători, căci consecinţele vor fi foarte importante şi pe termen foarte lung. Sau nu, căci şi reversul se poate dovedi la fel de adevărat căci, nu-i aşa, ştiţi povestea despre iadul pavat cu bune intenţii....