Nicio opţiune bună împotriva lui Assad
0La o săptămână după masacrarea a 1300 de civili, ucişi pe 21 august de arme chimice în estul Damascului, SUA şi ţările europene par să pregătească o intervenţie militară împotriva preşedintelui Bashar al-Assad. Dar oricât de justificată ar fi din punct de vedere moral, orice acţiune trebuie să fie cântărită cu grijă, previne presa europeană.
Autorizând o inspecţie a ONU la locul masacrului, "preşedintele sirian crede că va amplifica diviziunile în privinţa reacţiei adecvate (...). Dar este un pariu pe care nu trebuie să-l lăsăm să-l câştige", consideră Financial Times. Într-un editorial intitulat "Argumentul moral pentru o intervenţie în Siria", cotidianul britanic reaminteşte că o acţiune împotriva regimului lui al-Assad va trebui să se bazeze pe dovezi precise şi pe un larg sprijin internaţional. Dar de asemenea că
a interveni nu înseamnă a intra în războiul civil sirian. Ci a trimite un mesaj statelor bandite cum că utilizarea armelor de distrugere în masă nu poate fi tolerată. (...) O acţiune militară implică riscuri. Nu există nicio opţiune bună pentru a elimina pericolul în care dl Assad îşi pune propriul popor şi lumea. Dar a nu face nimic ar fi cea mai proastă din toate...
"Lipsa unui răspuns ferm la evenimentul chimic sirian ar deschide calea sălbăticirii erei noastre la scară mondială", adaugă directoarea cotidianului Le Monde, Natalie Nougayrède:
a acţiona ferm, punctual şi precis nu înseamnă a se precipita într-un aventurism militar occidental. Cu condiţia de a anticipa cum trebuie urmarea. Ar veni atunci ceasul adevărului pentru diplomaţia rusă, care nu şi-ar putea permite să acţioneze împotriva navelor americane. Şi s-ar marca, prin acţiune, pragul de netrecut pentru încălcarea principiilor cele mai inviolabile pe care este fondată comunitatea naţiunilor şi securitatea internaţională. Această crimă în plus cheamă un răspuns clar şi hotărât.
Însă "aducerea dovezilor este o condiţie prealabilă pentru orice intervenţie militară", avertizează La Libre Belgique, cel puţin pentru a convinge o opinie publică foarte reticentă, atât în SUA cât şi în Europa. Într-un editorial intitulat "A ataca Siria? Faptele mai întâi", cotidianul observă că
în momentul redactării acestui editorial, doar câteva prezumpţii incriminează regimul de la Damasc. Este departe de a fi suficient, într-o ţară cu patru servicii de informaţii, miliţii, rebeli, şi în care se amestecă mai multe puteri străine. A da dovadă de prudenţă aici nu este un semn de slăbiciune. Ci doar o primă etapă.
În Germania, Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că "Washington este în primul rând cel care va lua o decizie cu privire la un eventual răspuns militar împotriva lui Assad". Şi de data aceasta, spre deosebire de intervenţia în Libia pe care Germania nu o sprijinise, "Berlinul va fi probabil alături de americani". Întrucât, este de părere cotidianul, " acum situaţia s-a schimbat, la mai puţin de patru săptămâni înainte de alegerile legislative". Iar ministrul de Externe nu va putea sta deoparte, ca în 2011:
la vremea respectivă, Gaddafi tocmai fusese răsturnat, iar după discursul său, ministrul francez de Externe, Alain Juppé, a fost aplaudat de diplomaţii germani pentru poziţia sa în timpul războiului din Libia - un afront împotriva stăpânului casei. Ceea ce probabil că nu se va întâmpla o a doua oară lui Westerwelle şi lui Merkel. Dar, desigur, nu înseamnă că Berlinul ar participa activ la o intervenţie militară.
Ce poate însă aduce decisiv o intervenţie militară în Siria încât să schimbe cursul evenimentelor şi să pună capăt conflictului? În Revista 22, cercetătoarea Laura Sitaru consideră că orice "intervenţie militară internaţională ar alimenta conflictul şi ar creşte numărul morţilor. La fel s-ar întâmpla şi în lipsa acesteia".
De aceea,
pentru a evita greşelile –uriaşe - din intervenţiile anterioare ale comunităţii internaţionale în ţări din Orientul Mijlociu este necesară o privire vizionară asupra paşilor concreţi ai acestei campanii, asupra scopurilor sale şi, mai ales, asupra limitelor implicării internaţionale. Ce se aşteaptă de la o astfel de campanie? înlăturarea regimului Asad? şi după? cât din ceea ce va urma va fi asumat de comunitatea internaţională? ce tip de intervenţie se doreşte? militară? umanitară? politică? cu multiple componente? Dar despre riscurile regionale ale unei astfel de intervenţii?
Se încarcă comentariile...
