Marile afaceri şi fragilele frontiere ideologice

Jocul este vechi şi se organizează cu acelaşi succes, sezon după sezon. Se constituie echipe diferite destinate să se confrunte pe suprafeţe de joc diferite.

Primul teren este cel pe cât de spectaculos, pe atât de nemilos, al marii confruntări ideologice, acolo unde, după cum ştiţi, se vorbeşte despre principii şi alianţe. Şi despre obligativitatea respectării lor. Pe această zonă se concentrează lumina tuturor proiectoarelor, tocmai pentru a atrage întreaga atenţie a opiniei publice asupra a ceea ce pare a fi, mereu, o avanpremieră a unei bătălii finale în care va trebui să învingă adevărul care, nu-i aşa, ne va face liberi. Cât mai liberi cu putinţă pentru a putea participa la următoarea reprezentaţie, cu o percepţie din ce în ce mai antesteziată de mulţimea de slogane prefabricate şi, acum, servite gata mestecate pe reţelele sociale.

Numai că, în altă parte, destul de departe, pe un stadion cu mult mai mic şi cu intrare rezervată unei audienţe selecte, se desăşoară un alt joc, cu alte echipe, pe alte mize. Cele care, de departe, sunt cele mai interesante pentru că doar acolo se vorbeşte despre bani, de-abia acolo se ajunge la adevăratele negocieri în care în joc se află supravieţuirea economică a unei naţiuni. Unii sunt invitaţi la aceste jocuri, iar alţii nu, consideraţi outsideri deoarece nu pricep oricum nimic şi trăiesc doar pentru a apărea ca actori în luminile strălucitoare şi inutile de pe primul stadion.

Lângă noi, două exemple. Două ţări, ca şi noi, membre UE şi NATO. Dar având cu totul altă capacitate de a intui oportunităţile de joc economic şi profitând de ele, dincolo de barierele ideologice, firave (sau extrem de firave) oprelişti atunci când e vorba de făcut bani. Mulţi şi repede.

Situaţia de care vor să profite la maximum Bulgaria şi Grecia este cauzată de tensiunile majore dintre Turcia şi Rusia, rezultatul fiind un semn major de întrebare asupra destinaţiei de vacanţă pentru vara lui 2016 a celor 3,5 milioane de turişti ruşi care obişnuiau să aleagă staţiunile turceşti cu oferta lor all-inclusive de la Mediterană sau Mareea Egee (în condiţiile în care nu le era necesară viza de intrare).

Drept care, Grecia a început să acorde vize cu o durată de trei ani pentru turiştii ruşi, cu o procedură accelerată care durează doar o singură zi, deschizând de urgenţă în Rusia noi birouri consulare pentru acordarea de viză, angajând personal suplimentar. Totul în scopul declarat de a depăşi nivelul record de turişti ruşi din 2013, adică peste 1,3 milioane de persoane - a declarat pentru postul de radio moscovit RSN Oleg Safonov, şeful Agenţiei Ruse de Turism. Iar Bulgaria a micşorat semnificativ taxele de viză (de la 35 la 10 Euro) plus, conform unor surse din mediile oficiale, intenţionează să ofere vize gratuite pentru cei de sub 16 ani, pensionari, studenţi şi persoane care vin la tratament. Conform aceloraşi surse, este în discuţie chiar şi acordarea unei vize turistice de cinci ani...Plus o decizie privind ridicarea obligaţiei de amprentare, ceea ce va facilita înscrierea turiştilor din micile oraşe ruseşti.

Toate astea în contextul în care destinaţii tradiţionale (Egipt, ţările din Maghreb) sunt considerate drept cel puţin riscante, la fel cum, mai nou, încep să fie şi cele din Spania, Italia, Belgia, Franţa, ţări în care nivelul de alertă teroristă este crescut.

Şi noi? De ce nu am ştiut să profităm? Greu de imaginat alt răspuns decât cel pe care-l ştiţi deja şi dumneavoastră...