Ideologia Afrocentrismului: Cucerim Europa demografic

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Nu e departe acea zi, când milioane de oameni vor părăsi emisfera de sud şi se vor muta în cea de nord. Ei vor veni la voi nu ca prieteni, ci ca nişte cuceritori. Arma lor vor fi copiii. Uterul femeilor noastre este arma victoriei noastre.“ În spatele acestei declaraţii se află o întreagă ideologie, care, iată, deja se înfăptuieşte pe pământ european.

Trebuie să înţelegem că imigraţia şi expansiunea musulmanilor pe care o urmărim în prezent (şi nu numai a musulmanilor) este nu doar o consecinţă a presiunii demografice, a adversităţilor climaterice sau a turbulenţelor sociale din ţările de origine; ea este şi o urmare a mişcării de emancipare a popoarelor din Lumea a Treia. Nu doar clima, economia şi demografia, ci şi ideologia este implicată în ceea ce se produce astăzi pe coastele ţărilor europene şi în interiorul acestora.

Se fac simţite şi roadele unei ideologii a răzbunării popoarelor colonizate faţă de coloniştii europeni, faţă de coloniştii albi în general. Şi acest aspect e foarte periculos, deoarece ideologia va alimenta ura si conflictele din Europa de azi şi de mâine.

Un ideolog proeminent al acestui curent fusese Frantz Fanon, psihiatru, filosof social şi revoluţionar martinico-algerian. Cunoscând din proprie experienţă drama statelor africane colonizate, inspirat de ideologia „negritudinii”, marcat de atrocităţile războiului din Alger, Fanon publică în 1961, în franceză, cartea care i-a adus celebritatea şi a fost considerată o biblie a celor care doreau eliberarea coloniilor de sub dominaţia albilor – “Blestemaţii Pământului” („Les Damnés de la Terre”). Cartea sa a fost una de căpătâi pentru o pleiadă întreagă de revoluţionari şi lideri radicali din întreaga lume, precum Che Guevara în America Latină, Malcolm X în SUA, Steve Biko în Republica Sud Africană, Ali Shariati în Iran, Paulo Freire în Brazilia, lideri ai mişcării de emancipare din Palestina, lideri ai “Tigrilor Tamil” etc. Discipoli de-ai lui Fanon se consideră membrii organizaţiei extremiste de orientare rasistă “Panterele negre” din Statele Unite [1].

Ce idei a promovat Fanon, încât să suscite atâta interes? Iată doar două fraze tipice pentru manifestul său:

„Viaţa celui colonizat poate renaşte doar din cadavrul în putrefacţie al colonizatorului”; pentru cel colonizat, colonizatorul este „un om care trebuie să fie nimicit”.

El vorbeşte despre importanţa aplicării opoziţiei “noi vs ei” în mobilizarea maselor. “Noi” sunt reprezentaţi de “patru cincimi din omenire”, afirmă Fanon în paginile cărţii sale, iar la primele etape stihiinice ale luptei pentru emancipare „rasismul antirasist, ca tendinţă de a ne apăra pielea şi ca reacţie la ocupaţia colonizatorilor, ar trebui să ne fie forma de luptă” [Fanon, 1961, p. 225, 39, 240, 104, apud Давидсон, 20021].

Ceva mai târziu, un alt apologet al emancipării populaţiei de culoare îşi face auzită vocea. Este filosoful şi istoricul afroamerican Molefi Asante, fondatorul ideii de Afrocentrism, o ideologie radicală şi exclusivistă, potrivit căreia centrul universului civilizaţional şi uman se află în Africa, iar africanii în special, şi ne-albii în general urmează să fie rasa dominantă a lumii. Afrocentrsmul vine ca o replică la eurocentrismul albilor şi urmăreşte reabilitarea rasei negre sub toate aspectele, inclusiv în plan hegemonic [2]. Asante susţine că „afrocentrismul trebuie să ocupe un loc binemeritat printre aşa ideologii şi religii ca marxismul, islamul, creştinismul, budismul şi iudaismul”, iar baza metodologică pentru această ideologie trebuie să fie oferită de „afrologie”, o ştiinţă orientată spre rasa neagră, care să se ocupe de studierea conceptelor şi problemelor utile pentru emanciparea rasei negre [Asante, 1996, p. 39, 58-59, apud Давидсон, 20022].

Ideologia promovată de Asante este una militantă, urmărindu-se o finalitate concretă a luptei pentru emanciparea rasei. S-au terminat „groaznicele veacuri albe” şi se agravează „declinul Europei, în special al Marii Britanii şi Franţei”, susţine Asante, chemând la mobilizarea şi sprijinul maselor pentru realizarea ideilor sale de supremaţie a africanilor în lumea occidentală: „Daţi-ne 250 de mii de voluntari activi ai afrocentrismului şi revoluţia în atitudinea şi în comportamentul nostru se va produce” [Asante, 1996, p. 53, 79, 95, apud Давидсон, 20022].

Să ne amintim şi de Houari Boumedienne, unul dintre liderii Algeriei post-coloniale şi un ideolog al arabizării, care încă în 1974 declarase de la tribuna ONU: „Nu e departe acea zi, când milioane de oameni vor părăsi emisfera de sud şi se vor muta în cea de nord. Ei vor veni la voi nu ca prieteni, ci ca cuceritori. Arma lor vor fi copiii. Uterul femeilor noastre este arma victoriei noastre” [3]. O parte dintre imigranţii musulmani şi africani în Europa, SUA sau Canada sunt părtaşi la aceste ideologii ale confruntării rasiale. Factorul demografic este în totalitate de partea lor.

Rata natalităţii în Africa e de 4,7 copii la fiecare femeie, iar circa 25% din populaţie are vârsta de 15 - 24 de ani; numărul tinerilor dublându-se până în anul 2045. În consecinţă, potrivit ONU, populaţia africană s-ar putea mări de patru ori pe parcursul acestui secol – de la 856 milioane în 2010 la 3,3 miliarde în 2100 [4]. Continentul negru va asigura mai mult de jumătate din creşterea demografică în acest secol. Ca să înţelegem potenţialul demografic al Africii, e destul să exemplificăm pe o singură ţară africană, Nigeria, care va avea în 2050 o populaţie mai mare ca a SUA şi va egala China către finele secolului XXI [5].  

Creşterea numerică a lumii musulmane şi manifestările tumultoase ale imigranţilor din fostele colonii readuc periodic în atenţia experţilor teoriile lui Samuel Huntington, cu privire la „ciocnirea civilizaţiilor” în epoca aşa-numită post-ideologică. Potrivit predicţiilor lui Huntington, după ce rivalitatea dintre blocurile ideologice (blocul capitalist şi cel socialist) va trece pe planul doi sau va înceta, lumea va păşi în era confruntărilor pe criterii civilizaţionale, culturale, religioase. Aceste confruntări se vor produce mai ales în zonele de contact dintre marile culturi, rolul activ al civilizaţiei musulmane fiind în acest sens determinant.

Or, într-adevăr, vedem că anume în regiunile cu o populaţie musulmană s-au înregistrat cele mai multe dintre conflictele internaţionale şi locale de răsunet. Rămâne să vedem cum factorul musulman se va manifesta în interiorul teritoriilor nemusulmane pe care le populează activ. Deja este cât se poate de clar că numărul în creştere al populaţiilor din Lumea a Treia, popularea de către migranţii din Africa şi Asia a teritoriilor din Europa şi America de Nord vor avea consecinţe foarte serioase asupra profilului identitar şi geopolitic al ţărilor occidentale.

Între timp, puşi în faţa evidenţei, impuşi să răspundă unei provocări care i-a luat ”pe neaşteptate”, diferiţi lideri de opinie, jurnalişti şi demnitari din Europa au început să bată alarma. Sunt lansate scenarii terifiante despre existenţa unor planuri secrete despre aducerea în scurt timp în UE a peste 50 de milioane de lucrători din Africa [6]. Unele ţări din UE se simt de-a dreptul ameninţate de valul migraţionist, pe care, vorba preşedintelui ceh, îl consideră aducător de ”teroare, boli infecţioase şi ghetoizare”. Se discută foarte intens în ultimele luni despre o tactică perfidă a Statului Islamic (ISIS) de a introduce agenţi ai Islamului radical în Europa, deghizaţi în refugiaţi [7]. Întrebarea este: se mai poate face ceva acum, când Europa a devenit ostatica propriilor dileme morale, a datoriilor faţă de propriilor colonii şi a unor politici migraţioniste odată mult lăudate, dar care pe termen lung se dovedesc a fi sinucigaşe identitar şi cultural?   

Se pare că procesele ies deja din sfera controlului politic şi intră în sfera reacţiilor haotice şi instinctuale ale maselor. Evident că migraţiile în masă vor fi secondate de resurecţia ideologiilor rasiste şi etniciste în teritoriile cu populaţii eterogene dense şi, în asmenea caz, să ne aştepătăm ca „ciocnirea civilizaţiilor” să se producă mai cu seamă în interiorul ţărilor cu grupuri etno-rasiale şi religioase neasimilate şi prolifice. Una din primele reacţii la suprapopularea cu imigranţi va fi delimitarea populaţiei băştinaşe de aceştia; se va reveni la ultranaţionalism şi patriotismul regional în Europa, ca o formă de delimitare şi distanţare de străini (vezi şi articolul „Europa: alinierea la neonazism”). Conflictele identitare, pe criterii etno-rasiale, nu sunt parte a trecutului doar. Imigraţia şi procesele demografice globale vor provoca renaşterea unor noi conflicte identitare chiar în mijlocul civilizaţiei Occidentale, alături de noi, în mijlocul nostru.  

Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune (www.dorianfurtuna.com)

Surse bibliografice:


Disclaimer:

Articolele pe care le postez pe blogul de pe Adevarul reflectă viziunea mea asupra fenomenelor demografice şi identitare care se produc în lume la începutul acestui secol. Eu anticipez recrudescenţa ultranaţionalismelor, a xenofobiei şi animozităţii rasiale în numeroase ţări şi regiuni de pe glob, din cauza incapacităţii de adaptare a diverselor grupuri identitare la o convieţuire paşnică comună.

Prin exemplele, datele şi concluziile pe care le aduc, încerc să arăt că înclinaţia arhaică de divizare a oamenilor în „noi” vs „ei” încă mai sălăşluieşte în mintea omului contemporan. În interiorul lor, la nivel instinctual, societăţile de azi sunt la fel de rasiste, etniciste şi xenofobe ca şi cele preistorice. Suntem agresivi prin natura noastră lăuntrică, mai ales faţă de alţii, pe care îi considerăm „străini”. Aşa înţeleg eu lucrurile, ca etolog. Şi aşa le voi prezenta în articolele mele, cu probe statistice şi date ştiinţifice de rigoare.


Cu toate că nouă ne displace, oamenii continuă să se divizeze în rase, etnii şi religii şi să se discrimineze pe aceste criterii. În interiorul marilor naţiuni însăşi se prevăd fermentaţii identitatre şi secesioniste. Consider că este util să vedem cum creşte temperatura animozităţilor identitare, care sunt declanşatorii acestor animozităţi, ce impact real au migraţiile, ca să putem anticipa unele conflicte identitare, inclusiv din Europa.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite