Economia după Vechiul Testament: cum a ajuns rusul George stăpân peste pământurile israelienilor

În tot Israelul există 6.700 de ferme. George Ştraikman, un rus de origine iudaică în vârstă de 25 de ani, a ajuns anul acest stăpân peste mai bine de 6.000 dintre ele.

„Şase ani să semeni ţarina ta şi să aduni roadele ei, iar în al şaptelea, las-o să se odihnească; şi se vor hrăni săracii poporului tău, iar rămăşiţele le vor mânca fiarele câmpului. Aşa să faci şi cu via ta şi cu măslinii tăi”, i-a spus Dumnezeu lui Moise, când i s-a arătat, în foc, în vârful Muntelui Sinai („Ieşirea”, 23:10). 

Numit Shmita în ebraică, anul de odihnă în agricultură este o idee preluată şi în tehnologia agrară, stând la baza ciclurilor rotative ale culturilor. 2014 ar trebui să fie un astfel de an, însă conceptul devine tot mai greu de respectat în ţara cu opt milioane de guri care trebuie hrănite. Dintre cei aproximativ 6.700 de fermieri din Israel, doar 50 aleg să ignore regula transmisă de Dumnezeu odată cu cele 10 porunci, arată jurnaliştii Associated Press într-un reportaj în care analizează fenomenul. La polul opus, doar 450 dintre fermierii israelieni aleg să respecte porunca şi nu-şi vor lucra pământul până toamna viitoare - Shmita a început luna trecută, odată cu intrarea în noul an după calendarul ebraic, şi va dura până în toamna lui 2015.  

Ce se întâmplă aşadar cu cei aproximativ 6.200 de fermieri de la mijloc? Deşi doar o minoritate din populaţia israeliană respectă cu stricteţe normele religioase, majoritatea producătorilor agricoli nu se abat de la reguli de teama de a-şi pierde clienţii ultraortodocşi. 

Cei mai mulţi fermieri au găsit diverse modalităţi de a-şi lucra pământurile fără să încalce tehnic regula. Majoritatea au ales să-şi treacă pământurile pe numele altcuiva. Aşa a ajuns George Ştraikman, un imigrant rus din Sankt Petersburg, să fie cel mai mare proprietar de terenuri agricole din Israel. „Am toate aceste pământuri, dar n-am măcar un apartament pe numele meu”, glumeşte George, care lucrează ca telemarketer - agent de vânzări care sună potenţiali clienţi pentru a le prezenta oferte la telefon. Valoarea totală a pământurilor pe care a ajuns George să le deţină astfel sare de 33 de miliarde de dolari, notează AP. George are origini iudaice şi locuieşte acum în Israel, dar nu este evreu. 

George n-a ajuns însă cel mai mare latifundiar din Israel de capul lui. Întreaga schemă a fost gândită de guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu, care a redactat apoi materiale explicative şi le-a distribuit fermierilor. Argumentul guvernului pentru a se implica în schemă? Ea funcţionează drept „memento spiritual”. 

„Nu noi suntem posesorii pământului. Există un stăpân al Universului”, explică rabinul Yaakov Ariel, care a ajutat guvernul să elaboreze planul. Schema a presupus ca, mai întâi, toţi fermierii să-şi vândă terenurile către stat. Apoi, luna trecută, statul le-a vândut lui George Ştraikman, contractul fiind semnat în cadrul unei ceremonii oficiale. Deşi tehnic actul este legal, el este mai degrabă simbolic - Ştraikman nici măcar n-a primit o copie a documentului pe care l-a semnat. 

George a plătit 2.000 de şekeli (420 de euro) pentru terenuri, bani ce i-au fost dăruiţi pe loc de un oficial israelian implicat în tranzacţie. Deşi cu origini iudaice, George nu este evreu. Atunci când a imigrat din Sankt Petersburg în Israel, a participat la un seminar religios şi s-a gândit să se convertească la iudaism. „În final, mi-am dat seama că nu este pentru mine pentru că-mi plac cheeseburgerii (evreii nu au voie să amestece produsele lactate cu cele din carne - n.r.) şi pentru că nu toţi trebuie să fim evrei. Pot fi un om bun şi-atât”, explică el. 

Dar participarea la acest seminar a fost cea care i-a adus implicarea în tranzacţie. A rămas prieten cu rabinul care a ţinut cursul şi acesta l-a recomandat pentru afacere. 

Câţiva fermieri n-au vrut însă să-şi dea pământurile pe mâini străine, aşa că au apelat la o tehnică folosită în agricultura industrializată. Ei şi-au făcut sere hidroponice, în care cultivă plantele în apă cu îngrăşăminte, nu în sol. Tehnic, nici ei nu lucrează pământul. 

„Nu există nicio legătură între rădăcină şi pământ”, explică Gilad Fine, un producător de varză organică din comunitatea Bnei Netzarim. Serele sale funcţionează cu procese stricte, care atestă apoi că produsele sunt cuşer. Există însă, printre evreii ultraordocşi, mulţi care nu vor să-şi asume riscul şi preferă să consume produse importate din Palestina sau din alte ţări.