Colosala sumă a reprezentat în fapt „şpaga“ plătită de către o administraţie americană nevricoasă şi muribundă unor super-tupeişti persani, ca urmare a „înţelegerii“ („deal“) survenită în primăvara lui 2015 între Statul Islamic Iranian, pe de-o parte, şi ţările membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU (SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franţa), Germania şi, desigur, UE, pe de altă parte.

În esenţă, aranjamentul prevedea că Iranul îşi va reproiecta, converti şi reduce instalaţiile nucleare şi va accepta un Protocol adiţional (cu aplicare provizorie), pentru a elimina toate sancţiunile economice legate de dosarul nuclear, acest lucru ducând la deblocarea a zeci de miliarde de dolari din veniturile sale din petrol, precum şi din activele îngheţate.

Cum şi-au respectat iranienii angajamentele, ne-a arătat premierul Netanyahu recent. Dovezile prezentate de Bibi despre teribila farsă iraniană au fost copleşitoare şi irefutabile! Niciun om de minimă bună-credinţă şi cu toate corăbiile acasă, indiferent de orientarea şi simpatiile lui politice, nu (mai) poate pur şi simplu nega pericolul îngrozitor reprezentat de ambiţiile nucleare ale acestei ţări fundamentaliste şi belicoase, principalul sponsor al terorismului internaţional!

Esenţial, acest „târg“ - sau cum să-i mai spunem, pentru a evita repetiţia - nu o fost prezentat Senatului American ca un tratat, ci ca un „agreement“, din motive lesne de înţeles: pe când un tratat necesită o obligatorie ratificare, cu 2/3 din voturi(!), un aranjament are nevoie de susţinerea a doar 1/3 din numărul senatorilor! Ceea ce s-a şi întâmplat, la fix, pseudo-tratatul care pune într-un grav pericol pacea mondială beneficiind în septembrie 2015 de votul a 34 de senatori. Democraţi, se înţelege...

Numindu-l „decrepit şi putred“ (nu mi-a venit pe limbă altă traducere a expresiei prezidenţiale „decaying and rotten“, rog să fiu iertat), Trump avea nu doar obligaţia morală şi politică, ci şi dreptul constituţional, de a denunţa şi a retrage Statele Unite din această laşă şi ruşinoasă înţelegere, fapt cvasiunanim considerat ca fiind cel mai important gest de politică externă de până acum, al intrepidului preşedinte american! 

Urmările concrete şi imediate ale acestei mult-aşteptate decizii de interes planetar vor fi nu doar reluarea sancţiunilor economice, ridicate în urma acordului, ci înăsprirea acestora, după cum a anunţat ieri Donald Trump. Aşteptăm azi detalii, la ora la care scriu stă să înceapă o conferinţă de presă pe această temă, susţinută de John Bolton, noul consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Trump. 

După ce ne-a blagoslovit cu primăvara arabă, „moştenirea“ lui Obama prefigura - ne-a arătat clar Bibi - şi o iarnă (nucleară) persană, al cărei vifor s-ar simţi, fără doar şi poate, până în Estul Europei şi încă mai departe, după ce ar îngheţa pe vecie singura democraţie veritabilă din Orientul Mijlociu, Statul Israel. 

Pacea, democraţia, şi - în general - toate valorile pe care e clădită Lumea Liberă sunt mai presus decât idiosincraziile noastre mărunte! Atunci când în joc e viaţa şi libertatea copiilor noştri, nu mai are absolut nicio importanţă dacă ne place sau nu moaca lui Trump, de pildă! 

Abandonată demult (să nu zic dintotdeauna) de o Europă (politică) neputincioasă şi ipocrită, cauza israeliană este - în realitate - propria noastră cauză, a tuturor cetăţenilor Lumii Libere, căci de Israelul va dispărea, noi toţi vom urma...!