Marţi, Trump se va duce la Bethleem, pentru convorbiri cu omologul său palestinian Mahmoud Abbas. Apoi va merge să viziteze memorialul Holocaustului Yad Vashem de la Ierusalim şi, în final, va pronunţa un foarte aşteptat discurs la Muzeul Israelului.

Vizita are o importanţă absolut excepţională datorită semnalelor care au precedat-o, ele însele cu totul neaşteptate.

În primul rând, este vorba despre uluitoarea remarcă făcută de Donald Trump la Washington cu ocazia primirii la Casa Albă a lui Benjamin Netanayahu. Moment în care, luând prin surprindere pe toată lumea, a declarat că "soluţia Celor Două State'"nu este singura posibilă pentru rezolvarea problemei palestiniene.

Un şoc de mari proporţii deoarece este vorba despre o răsturnare totală a principiilor de negociere pe care s-au bazat toate încercările precedente de negociere, timp de decenii, fie americane, fie ale ONU, fie ale europenilor. Soluţia aceasta a "celor două state" în Palestina, "unul evreu şi altul palestinian" a fost prefigurată în declaraţia de auto-determinare a poporului palestinian din 1980. Ea se bazează pe rezultatul Acordurilor de la Oslo din 1993 şi a reunit un consens internaţional după iniţiativa arabă de pace din 2002, a fost susţinută de George W.Bush în iunie 2002 (şi apoi prezentată în în documentul cunoscut drept "Bush Roadmap" din 2003) şi a reapărut în Rezoluţia ONU din decembrie 2016. Cu propunerea centrală de a se crea un Stat Palestinian în schimbul recunoaşterii Israelului de către ţările arabe.

„Mă uit la Două State sau la Un Singur Stat şi dacă israelienii şi palestinienii sunt mulţumiţi, şi eu sunt mulţumit cu soluţia pe care o preferă. Ambele soluţii îmi convin".

Donald Trump, Preşedintele SUA

Entuziasm de partea Israelului, nedumerire şi reacţii adverse din zona palestiniană căci, la aceeaşi întâlnire, premierul Netanayahu a părut să pună din nou pre-condiţia ca, în orice discuţie asupra procesului de pace, chestiunea colonizărilor caracterizate de palestinieni drept "sălbatice şi ofensive" să nu constituie un punct-cheie deoarece, cum a remarcat Netanayahu, "ele nu se află în centrul conflictului". Naftali Bennett, şeful facţiunii de dreapta naţionistă din Israel a estimat că însăşi ideea de Stat Palestinian este depăşită. "A venit acum o nouă eră, au apărut idei noi, nu mai e nevoie de au al treilea stat palestinian dincolo de Iordania şi Gaza" a scris pe Tweet şeful organizaţiei Căminul evreu, partizan convins al colonizării în Cisiordania şi în partea de est a Ierusalimului.

"Nu vreau să anexez două milioane de palestinieni, dar nu vreau ca centrul Israelului să trăiască sub ameninţarea unui stat terorist", adăuga Netanayahu care, într-un interviu pentru radioul public din Israel, vorbind despre tema colonizărilor în Cisiordania şi din estul Ierusalimului, a spus că "a convenit cu Preşedintele Trump să continue să discute asupra acestui subiect". Chiar mai mult, i-a cerut să recunoască anexarea platoului sirian din Golan cucerit de Israel, iar Preşedintele Trump "nu a părut stupefiat de această cerere".

De partea cealaltă, avem reacţia imediată din partea lui Saeb Erakat, al doilea personaj în ierarhia OLP care a denunţat "o tentativă de a îngropa soluţia Celor Două State şi de a elimina Statul Palestina". Din Gaza, venind din partea purtătorului de cuvânt al Hamas, organizaţia aflată la guvernare, este condamnat "jocul ticălos" al celor de la Washington.

Există mai multe mize care se suprapun. În primul rând, e vorba despre modul în care va fi rezolvată problema extraordinar de spinoasă a celor peste 430.000 de coloni aflaţi acum în Cisiordania şi a peste de 200.000 de oameni în Ierusalimul de est.

FOTO: Abbas, Trump, Netanayahu - un trio pentru un mare proiect?

Situaţia este foarte tare complicată, chiar cu mult mai complicată decât până acum (dacă se poate imagina acest lucru) datorită apariţiei ca element foarte important în jocul zonal : celebra Rezoluţie 2334 a ONU (23 decembrie 2016) în care nu numai că se confirmă că soluţia celor Două State este singura posibilă, dar se şi pune în gardă Israelul să nu continue implantările de colonişti în teritoriile ocupate şi în zona de est a Ierusalimului. În sensul acesta, imediat, am avut şi reacţia lui Antonio Guterres, Secretarul General al ONU care, după întrevederea cu Preşedintele egiptean Abdel Fattah Al-Sissi avertizat că "trebuie făcut totul" pentru a salvgarda soluţia Celor Două State.

Discuţia despre ceea ce se întâmplă în partea de est a Ierusalimului duce, la modul cel mai evident, la unul dintre subiectele cele mai complicate din întregul peisaj politico-militaro-diplomatic din Orientul Mijlociu: cine va avea câştig de cauză în a proclama Ierusalimul drept capitală, asta ştiind că revendicări în acest sens sunt considerate condiţii sine qua non atât de palestinieni cât şi de evrei? Răspunzând cererii presante reiterate de Netanayahu la Washington, anume transferul ambasadei americane de la Tel-Aviv la Ierusalim (mişcare echivalentă cu recunoaşterea statutului de capitală oficială pentru Ierusalim), Trump a încercat să temporizeze: "Ne gândim foarte serios la acest subiect...vom vedea ce se va întâmpla".

Mesaj total insuficient pentru Netanayahu care, ieri, cu ocazia unei manifestaţii organizate pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a cuceririi părţii de est a Ierusalimului de către armata israeliană (1980), punea din nou problema în termeni radicali: "În această seară, spun întregii lumi şi la modul cel mai clar că Ierusalimul a fost şi va fi mereu capitala Israelului".

Ce urmează? Sigur că Trump, asemeni tuturor liderilor lumii occidentale, ştie foarte bine că soluţia Celor Două State, meru întârziată şi amânată, a devenit acum o problemă aproape imposibil de rezolvat deoarece, în actualul context de tensiuni politice extreme, nu are şanse reale de funcţionare. Poate, la modul cel mai sincer, Trump crede că poate stabili o altă regulă majoră de joc, cu interese superioare - toate legate de capacitatea de intervenţie şi ajutorul financiar american - care să fie acceptate atât de partenerii din lumea arabă cât şi de Israel. Posibil dar, cu istoria de sânge a acelei regiuni, greu de imaginat ca fiind şi funcţională, dat fiind că ea presupune recunoaşterea unanimă a statutului noului stat sau a celor două state. Pe de altă parte, renunţarea eventuală de către SUA la susţinerea principiului Celor Două State va crea o problemă de mari proporţii în cadrul ONU şi, de ce nu, în relaţia SUA cu acei parteneri europeni care, timp de decenii, au susţinut soluţia respectivă.

Poate reuşi Donald Trump acolo unde, rând pe rând au eşuat toţi cei de dinaintea sa, fie preşedinţi ai SUA, fie şefi de state şi de guverne din Europa? Să fi venit acum timpul înţelepciunii şi se poate găsi în fine, după milenii, o soluţiei pentru lupta fratricidă devenită sinonimă cu istoria relaţiilor dintre evrei şi palestinieni?Sau, dimpotrivă, ar trebui să ascultăm apelul străvechi înscris în Evanghelia după Matei (23:37): "  Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tai cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!"