Doctorii turci emigrează în număr tot mai mare, pe fondul inflaţiei galopante şi al lipsei de apreciere a muncii: „Oamenii nu mai au toleranţă”

Istanbul FOTO SHUTTERSTOCK

Doctorii turci emigrează sau se gândesc să emigreze în număr tot mai mare pe fondul orelor de lucru epuizante, salariilor mici, inflaţiei şi atacurilor din partea pacienţilor, ameninţând reformele-semnătură în domeniul sanitar ale preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, relatează NYT.

Cazurile de violenţă împotriva cadrelor medicale s-au înmulţit în Turcia în perioada pandemiei: un doctor tânăr a fost înjunghiat de un pacient, o asistentă însărcinată a fost spitalizată după ce a fost lovită în abdomen.

Pe fondul inflaţiei galopante, salariile unor medici au scăzut aproape de minimul pe economie, ceea ce i-a determinat pe mulţi dintre ei să caute oferte de lucru peste hotare.

Preşedintele turc a extins accesul tuturor la servicii de sănătate, o realizare-semnătură care i-a atras susţinerea populaţiei şi pe care acum o vede ameninţată.

Doctorii turci reproşează guvernului lui Erdogan un program încărcat până la suprasolicitare, remuneraţii mici şi o scădere marcată a respectului pentru profesie, ca şi o creştere a actelor violente din partea pacienţilor.

Potrivit datelor Asociaţiei Medicilor din Turcia, anul trecut mai bine de 1.400 de doctori şi-au părăsit locurile de muncă pentru a munci în străinătate şi mulţi alţii îşi pregătesc candidaturile, solicitând certificate de bună purtare profesională.

Problemele s-au acumulat în ultimii 20 de ani în care au avut loc schimbări „în numele reformei”, iar munca supraîncărcată din pandemie a „fost ultima picătură”, spune Bulent Kilic, profesor de sănătate publică la Dokuz Eylul University din Izmir (vest).

Schimbările introduse de Erdogan pentru reformarea sănătăţii au dat rezultate: calitatea şcolilor de medicină, profesionalismul cadrelor medicale , ca şi o industrie înfloritoare de sănătate privată care a îngrijit mii de pacienţi turci şi de peste hotare. În plus, au fost construite 15 noi spitale mari pentru a expanda serviciile sanitare pe fondul accesului lărgit la sănătate al populaţiei.

 Însă, deşi guvernul a lăudat modul cum s-a descurcat sistemul sanitar în pandemie, rezistând fără a fi copleşit, totuşi acesta a fost pus sub presiune în condiţiile în care medicii s-au simţit supraîncărcaţi fără a primi şi salarii pe măsura muncii lor.

„Acum trei ani aş fi putut spune că este un salariu corect, dar acum nu mai este”, spune Furkan Cagri Koral, 26, care a plecat din ţară la doi ani după absolvire, referindu-se la volumul muncii şi riscurile mari pe care şi le asumă cadrele medicale.

 Koral a găsit de muncă ca doctor asistent şi se pregăteşte să dea un examen pentru a putea profesa în Germania ca medic.

„Nu sunt doar salariile mici, ci şi devalorizarea profesiei pe parcursul anilor, de când e la conducere A.K.P (Partidul Justiţie şi Dezvoltare al preşedintelui turc -n.red), spune Sebnem Korur Fincanci, preşedinta Asociaţiei Medicilor din Turcia.

Spitalele funcţionează pe baza accesului la cerere, pacienţii vin fără trimitere, fiind încurajate să accepte mulţi pacienţi şi să-şi sporească profitul. În paralel, explică medicul, Erdogan a creat o politică a privatizării serviciilor de sănătate şi un sistem de plată pe baza performanţei care a crescut cantitatea, nu şi calitatea actului medical.

Acesta spune că sistemul a ajuns supraîncărcat şi de aici au început problemele: spitalele au crescut preţurile şi au scurtat durata consultaţiilor, uneori la cinci minute, dând naştere unor situaţii tensionate.

În acelaşi timp s-au înmulţit cazurile de violenţă asupra doctorilor, mai ales în departamentele de urgenţă. Peste 13.000 de lucrători medicali au depus plângeri în 2020 pentru că au fost supuşi agresiunilor fizice la locul de muncă.

„Oamenii nu mai au toleranţă. Deoarece sunt nefericiţi la locul de muncă şi acasă, în timp ce valorile se deteriorează, violenţa devine o problemă”, spune Fincanci .

Alte probleme precum discriminarea pe bază de gen, nepotismul, angajarea pe pile şi înmulţirea plângerilor penale i-au determinat pe doctori să-şi piardă speranţa, explică aceasta.

O soluţie ar fi creşterea bugetului pentru sănătate şi cheltuielilor cu prevenţia, dar şi populaţia ar trebui să renunţe la vizite nenumărate la spital, e de părere Kilic de la Dokuz Eylul University.

Este esenţial ca Turcia să-şi păstreze personalul medical, mai ales că e puţin în raport cu populaţia, adaugă el.

Ministrul turc al sănătăţii recunoaşte problema plecării profesioniştilor din domeniul medical şi a solicitat recent mărirea lefurilor şi alte drepturi pentru  lucrătorii sanitari.

Dogan Can Celik, 29, angajat la un spital public, plănuieşte să plece în Marea Britanie după ce îşi încheie rezidenţiatul.

„Îmi iubesc ţara şi mai ales Istanbulul, dar s-a schimbat mult în ultimii patru ani”, a spus el, referindu-se la programul lung de muncă şi salariile mici. „Nu vreau să fiu în situaţia” mentorilor şi profesorilor mei plătiţi atât puţin, după 40 de ani de profesorat.

Cei care pleacă o fac pentru familiile lor, spun agenţiile care se ocupă de relocarea medicilor.

„Nu pleacă din raţiuni economice, ci pentru familiile lor”, spune Ekin Ay  care are o afacere de predare a limbii germane pentru doctorii turci.

Cemal Altuntas s-a mutat în Germania în urmă cu trei ani şi vrea să fie consultant cu normă întreagă pentru doctorii care se relochează în Germania. În ultimii şase luni, cererile au crescut foarte mult, spune el.

„Nu ne dorim o viaţă de lux, ci viaţa decentă pe care o merităm”, spune el.