Dilma Rousseff, fosta membră a gherilei marxiste, pierde bătălia cu deputaţii „pucişti“ VIDEO

Dilma Rousseff, o fostă membră a gherilei marxiste în timpul dictaturii, care i-a sfidat pe judecătorii militari, a pierdut acum, ca preşedintă nepopulară, 45 de ani mai târziu, lupta cu deputaţii "pucişti" care au trimis-o în faţa Senatului să o destituie.

Născută la Belo Horizonte (sud-est), fiica unui imigrant bulgar, un avocat comunist, şi unei profesoare, ea intră în 2011 în istorie ca prima femeie aleasă preşedintă a Braziliei.

"Dilma", cum o numesc toţi brazilienii, vrea să evite cu orice preţ să devină al doilea şef de stat destituit, după popularul şi coruptul Fernando Color de Mello în 1992.

"Nu voi renunţa niciodată!", repetă conducătoarea de stânga, încarcerată trei ani şi torturată în timpul dictaturii, iar acum, la vârsat de 68 de ani, acuzată că a trucat conturile publice ale unei Brazilii în criză, pentru a ascunde amploarea deficitelor şi a fi realeasă în 2014.

Un pretext, răspunde ea, declarându-se victima unei tentative de "lovitură de stat" instituţionale, care-şi are originea într-o dreaptă revanşardă.

"Condamnarea unei persoane pentru o crimă pe care nu a comis-o este cea mai mare violenţă la care poate fi supusă (...). Eu am fost deja victimă o dată, în timpul dictaturii. Voi lupta pentru a nu fi din nou, în plină democraţie", a promis ea recent.

La începutul primului său mandat, ea afişa o popularitate de 77%. Brazilienii au învăţat să aprecieze puterea acestei femei robuste, cu părul mereu coafat permanent.

O tehnocrată puţin cunoscută, ea a fost propulsată la putere de către mentorul ei, preşedintele-muncitor Luiz Inacio da Silva (2003-2010), eroul miracolului socio-economic brazilian din anii 2000.

Începând din 2015, popularitatea lui Rousseff s-a prăbuşit la pragul istoric de 10%. Peste 60% dintre brazilieni vor să plece dela putere. Însă ea se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 6.00, pentru a se relaxa pedalând pe bicicletă timp de 50 de minute.

Ce i s-a întâplat?

După ce a fost realeasă în 2014, Rousseff s-a confruntat cu o triplă criză, simultan - criza politică, recesiunea economică şi scandaluri de corupţie.

Lula a descoperit-o pe această economistă pentru talentul ei de gestionară riguroasă. A făcut-o ministrul său al Minelor şi Energiei, şefa sa de Cabinet. Apoi moştenitoarea sa, după ce un prim scandal de corupţie i-a decapitat Partidul Muncitorilor.

Ea nu a mai fost aleasă niciodată înainte să ajungă la putere.

Fără talent oratoric, autoritaristă, certându-şi miniştrii în public, afişând un dispreţ suveran faţă de un Parlament în care are de a face cu o coaliţie eteroclită, în prezent ţăndări, ea a fost izolată la preşedinţie ca într-un buncăr.

Ea s-a despărţit de pilonul coaliţiei sale, PMDB-ul vicepreşedintelui său Michel Temer, sătul de faptul că a fost cantonat, din 2010 încoace, într-un rol "decorativ". În prezent el îi vizează locul.

Economia este specialitatea lui Rousseff. Însă atunci când economia braziliană încetinea în mod periculos, la mijlocul primului ei mandat, ea s-a încăpăţânat într-o costisitoare politică anticiclică. Deficitele, datoria şi inflaţia au deraiat chiar înainte de şocul prăbuşirii preţurilor materiilor prime.

În timpul campaniei din 2014, Rousseff jura, totuşi, că "totul este sub control". Realeasă, ea l-a numit imediat la Finanţe pe bancherul Joaquim Levy, un economist ortodox, pentru a tăia drastic cheltuielile, îndepărtându-şi astfel electoratul de stânga.

La acuzaţia de "lovitură de stat", adversarii săi i-au răspuns cu cea de "escrocherie electorală".

Nimeni nu i-a pus la îndoială integritatea personală, un fapt remarcabil în politica braziliană. Iar "justiţia n-a anchetat niciodată corupţia atât de liber", pledează ea, şi are dreptate.

Însă scandalul Petrobras i-a lovit din plin partidul şi pe Lula. "Ea era la curent cu totul şi a beneficit de acest lucru în mod direct, în vederea finanţării campaniilor ei", a acuzat senatorul PM Delcidio Amaral, inculpat în acest dosar.

Rousseff a jurat întotdeauna contrariul, în pofida faptului că a fost ministrul Minelor şi Energiei şi preşedinta Consiliului de Administraţie al Petrobras în mandatul lui Lula.