Argentina, din nou în faţa dezastrului. Statul riscă să intre în faliment a doua oară în 13 ani

Curtea Supremă din SUA a decis că Argentina trebuie să achite integral o serie de datorii în valoare de 15 miliarde de dolari pe care le renegociase în ultimii ani, ca parte a restructurării datoriei publice după notoria intrare în incapacitate de plată din 2001. Atunci, argentinienii aveau datorii în valoare de 95 de miliarde de dolari. Acum au două săptămâni pentru a găsi o soluţie.

Argentina se află încă o dată pe marginea prăpastiei. Guvernanţii de la Buenos Aires au două săptămâni pentru a face rost de 15 miliarde de dolari pentru a răscumpăra obligaţiuni guvernamentale care şi-au depăşit de ani buni scadenţa. Unii deţinători de astfel de obligaţiuni fuseseră de acord să încaseze pierderi la răscumpărare, adică statul argentinian să le plătească mai puţin decât se angajase atunci când le-a vândut aceste obligaţiuni. 

Alţi creditori au refuzat însă înţelegerea, iar disputa s-a tranşat la Curtea Supremă din Statele Unite ale Americii. Grupul de investitori care cerea plata integrală, condus de miliardarul american Paul Singer, a avut câştig de cauză. Instanţa americană a decis că guvernul argentinian trebuie să răscumpere obligaţiunile cu dobânda şi prima promise atunci când le-a vândut, adică la o valoare totală de 15 miliarde de dolari. Până acum, argentinienii s-au oferit să plătească doar 30 de cenţi la fiecare dolar pe care-l datorează, ceea ce ar însemna o pierdere de 70% pentru creditori. 

Teoretic, Argentina ar putea apela încă o dată - o ultimă dată - la rezervele sale valutare, aşa cum a făcut în repetate rânduri pentru a-şi achita alte datorii pe măsură ce ajungeau la scadenţă. Doar că asta a dus la diminuarea drastică a rezervelor valutare, care rămân la un nivel periculos de scăzut. Practic, dacă ar scoate aceşti bani din vistierie, Argentina şi-ar epuiza complet rezervele valutare. 

De mai bine de 10 ani, Argentina nu se poate împrumuta pe pieţele internaţionale. Astfel că are puţine opţiuni şi, cel mai probabil, va fi forţată să accepte o nouă rundă de negocieri cu creditorii conduşi de Elliott Management Corp., fondul de hedge al lui Singer. 

„Argentina nu avea niciodată de gând să negocieze în condiţiile impuse de grupul Elliot fără să fie obligată să facă asta de o hotărâre a instanţei. Abia acum ei (guvernanţii argentinieni - n.r.) le pot spune alegătorilor că au făcut tot ce era posibil din punct de vedere legal”, explică  Eduardo Levy-Yeyati, consilier-şef pe teme economice al băncii de investiţii ACGM, pentru agenţia de ştiri Bloomberg. 

Însă felul în care Argentina s-a descurcat după acest moment a fost de multe ori lăudat, mai ales în ceea ce priveşte felul în care şi-au reeşalonat datoria. În momentul de faţă, negociatorul şef din partea Argentinei este Axel Kicillof, ministrul Economiei în Guvernul de la Buenos Aires. În ultimele luni, Kicillof a bifat câteva reuşite importante.

Luna trecută a încheiat o înţelegere de 9,7 miliarde de dolari pentru a soluţiona disputa cu faimosul „Club de la Paris”, iar acum câteva luni a finalizat un acord de cinci miliarde de dolari pentru a achita compensaţii către Repsol.

În aprilie 2012, statul argentiniat a decis naţionalizarea companiei petroliere YPF, cel mai mare producător de petrol din ţară, preluând participaţia majoritară deţinută de grupul spaniol Repsol, după dispute între administraţie şi companie privind scăderea producţiei şi programul de investiţii.

De cealaltă parte, Argentina îi numeşte „vulturi” pe creditorii care au refuzat ofertele lor, având în vedere că aceştia au cumpărat obligaţiunile guvernamentale după intrarea în incapacitate de plată a Argentinei, luând bonurile la discounturi considerabile de la investitorii care se bucurau că reuşesc să mai obţină ceva pe obligaţiunile argentiniene. 

Deocamdată, prima propunere înaintată de argentinieni după decizia nefavorabilă a instanţei supreme americane presupune ca investitorii să renunţe la actualele obligaţiuni pe care le deţin, care intră sub incidenţa legislaţiei americane, cu alte bonuri care intră strict sub jurisdicţia Argentinei.

Creditorii ar renunţa la drepturile asigurate de legile americane şi la procesarea plăţilor prin bănci americane, dar ar continua să primească dobânzi de pe urma obligaţiunilor argentiniene, care aduc printre cele mai mari randamente din lume în ceea ce priveşte bonurile guvernamentale. 

Datoria discutată acum face parte din datoria uriaşă pe care Argentina o avea în 2001, atunci când a intrat în incapacitate de plată, iar episodul s-a transformat în cel mai notoriu faliment suveran din lume. 

Din 1998 şi până acum au existat 15 cazuri în care o ţară a intrat în incapacitate de plată şi nu şi-a mai putut achita datoriile. Scenariile apocaliptice pe care le asociem falimentului unui stat sunt numai parţial adevărate. O demonstrează ţările care s-au aflat într-o astfel de situaţie. Greu de crezut sau nu, în ultimii 16 ani au existat 15 cazuri în care o ţară nu şi-a mai putut achita datoriile şi a intrat în incapacitate de plată. Fie că vorbim de mari puteri precum Rusia sau state mici precum Seychelles, guvernele respective s-au aflat în astfel de situaţii.

Falimentul Argentinei a rămas, până astăzi, emblematic din cauza situaţiei delicate şi a modului în care aceasta a fost rezolvată. În 2002, statul a anunţat că nu va mai efectua nicio plată pentru datoria de 95 de miliarde de dolari pe care o avea.

Ţara trecea printr-o criză economică începută la mijlocul anilor '90, devenită recesiune între anii 1999-2002. Guvernul a sistat plăţile către creditorii externi (printre care Fondul Monetar Internaţional şi state precum SUA, Germania, Canada, Japonia, Austria, Franţa şi Rusia). Măsurile de austeritate luate de guvern în timpul crizei i-au scos pe argentinieni în stradă. 

Guvernanţii argentinieni au apelat la rezervele monetare ale băncii centrale şi, până la începutul lui 2006, şi-au achitat toate datoriile către FMI. La 3 ianuarie 2006, statul a plătit o rată-gigant în valoare de 9,54 miliarde de dolari, reprezentând aproximativ 8,8% din datoria publică totală a Argentinei. Rezervele băncii centrale au fost diminuate cu o treime, însă statul a economisit aproape un miliard de dolari evitând plata unor dobânzi. 

În iunie 2010, Argentina şi-a restructurat o parte din datorie, în valoare de 12,2 miliarde de dolari. Astfel, ponderea datoriilor restructurate a ajuns la 92,6% din total. La sfârşitul anului trecut, mai multe state (SUA, Germania, Canada, Japonia, Austria, Franţa şi Rusia) care au de încasat 6,7 miliarde de dolari de la acest stat au început negocierile pentru restructurare, însă după condiţiile Argentinei: fără implicarea FMI. 

Excluderea FMI de la masa negocierilor a fost însă posibilă doar cu acceptul Clubului Creditorilor de la Paris. Acest grup reuneşte 19 dintre cele mai mari puteri economice din lume şi oferă statelor servicii financiare precum restructurarea şi chiar anularea datoriilor. Membrii se reunesc o dată la şase săptămâni la Paris, întâlnirile fiind prezidate de un oficial-senior al Trezoreriei franceze.