Libia, doi ani fără Gaddafi: viitor incert, insecuritate crescută

Gaddafi FOTO Reuters

La doi ani după înlăturarea fostului dictator Muammar Gaddafi, Libia se află în faţa unui viitor incert, transformându-se dintr-un stat cu viziuni panarabe într-un focar de instabilitate pentru întreaga regiune.

În Benghazi sau Tripoli nu au fost organizate manifestaţii, armata nu a defilat pe marile bulevarde, iar liderii nu au apărut în faţa mulţimii pentru a vorbi despre tranziţia mult aşteptată către democraţie, aşa cum miile de oamenii ce luptau împotriva vechiului regim cu doi ani în urmă şi-ar fi închipuit la acel moment dat.

Tot ceea ce a putut face guvernul, a constat în emiterea unei  declaraţii oficiale în care îi felicită pe libieni pentru  ziua decisivă în care au reuşit să pună capăt tiraniei şi despotismului. Un guvern aflat în plină luptă cu miliţii înarmate, unele criminale, altele jihadiste, care nu poate controla întregul teritoriu, iar al cărui conducător –premierul Ali Zeidan- a fost răpit în urmă cu aproape două săptămâni, nu poate face mai mult.

Locul 54 în clasamentul statelor eşuate în 2013, realizat de Fund for Peace şi publicat de Foreign Policy, Libia devine inevitabil un furnizor de insecuritate în nordul Africii, permiţând atât reorganizarea grupărilor teroriste, cât şi  accesul acestora la multe dintre depozitele de armament deţinute de fostul regim. Numai în sudul deşertului se află un  arsenal de 4.000 rachete sol-aer, care pot cu uşurinţă doborî chiar avioane civile, nemaivorbind  apoi de cele aproximativ 6.400 recipiente cu uraniu.

Al Arabiya prezenta un reportaj în care fostul traficant Bharuddin Midhoun Arifi, ajuns acum să conducă un comandament de 2.000 de oameni pentru asigurarea pazei depozitelor din Sabha, explica cum sute de arme au ajuns pe câmpul de luptă din Siria, şi cum Al Qaida i-a oferit 1 milion de dolari pentru armele aflate sub controlul său.

„Îmi este frică că într-o zi, Al Qaida mă va captura. Uneori mă tem că americanii sau britanicii vor folosi rachete cu rază medie de acţiune pentru a distruge depozitele”, a mai adăugat Arifi.

Tunisia, ultimul simbol al democraţiei în sânul statelor musulmane - întrucât tranziţia nu a fost afectată de violenţe la fel de grave precum în Egipt spre exemplu - atrage atenţia că Ansar al - Sharia, care cu două luni în urmă a fost declarată grupare teroristă de către autorităţile din Tunis, este susţinută logistic de către baza Al Qaida din Libia.

„Există o relaţie strânsă între Ansar al – Sharia şi Al Qaida în Maghrebul Islamic. Tocmai din această cauză luptăm din răsputeri cu statele vecine pentru a eradica acest flagel. Trebuie să înţelegem gravitatea situaţiei. Spre exemplu, toate grupările extremiste din Tunisia au fost antrenate şi înarmate în Libia”, a declarat premierul tunisian Ali Larayedh.

Cloncluzionând ca urmare a acestei scurte prezentări, putem observa că Libia s-a îndepărtat, cel puţin deocamdată,  de viziunea şi idealurile care au stat la baza Primăverii Arabe, iar voinţa politică nu este de ajuns pentru stabilizarea unei ţări aflate în pragul unui război civil. Ajutorul ONU, NATO, şi chiar al monarhiilor arabe  trebuie să fie unul mult mai consistent, în ciuda costurilor ridicate,  căci paradigma terorismului internaţional pare a fi departe de a apune în acest context.

Iar cea mai bună încheiere poate fi făcută de colonelul  libian Faraj Adem, care în urmă cu foarte puţin timp afirma:

“Al Qaida a fost îngrozită de Gaddafi. Nu ar fi îndrăznit niciodată să intre pe teritoriul Libiei. Dar acum, după ce dictatorul a fost ucis, a scăzut şi securitate frontierelor. Al Qaida este liberă să vină şi să plece după bunul plac”.