Anatol Şalaru: „Neutralitatea Republicii Moldova este una virtuală”

Anatol Şalaru: „Neutralitatea Republicii Moldova este una virtuală”

Vehicule militare americane, la Sculeni, în mai 2016 – când circa 200 de militari americani au participat la două săptămâni de exerciţii în Republica Moldova. Context: doar 20% dintre moldoveni sunt favorabili aderării republicii la NATO.(Foto: AP)

Ministrul moldovean al Apărării, Anatol Şalaru, face o scurtă evaluare a situaţiei de securitate din republică. „În cazul unui conflict de tipul celui din Ucraina, din păcate, nu putem fi ajutaţi de nimeni. Republica Moldova nu are nicio garanţie de securitate, ci se poate baza doar pe forţele proprii.” - interviu de Nicolae Ţîbrigan

Ştiri pe aceeaşi temă


Aţi fost unul dintre cei mai importanţi lideri ai Mişcării de Redeşteptare Naţională din 1988-1991. Anul acesta Republica Moldova va celebra 25 ani de la obţinerea independenţei. Ce a câştigat şi ce a pierdut ţara pe parcursul acestor ani?

Anatol Şalaru: Mişcarea de Redeşteptare Naţională a avut ca principal scop desprinderea de URSS, revenirea la alfabetul latin, la limba română, la tricolor şi la anularea pactului Ribbentrop-Molotov. Am câştigat în primul rând independenţa, chiar dacă vorbim de o independenţă ciuntită, prin faptul că şi acum, după 25 de ani, trupele ruseşti şi influenţa Rusiei ne ţin la marginea Europei, într-o zonă gri a relaţiilor internaţionale. Dacă nu există influenţa Moscovei şi dorinţa acesteia de a ne ţine în sfera sa de influenţă, poate că realităţile din Republica Moldova erau cu totul altele. Opinia mea este că noi nu am pierdut nimic prin desprinderea de URSS, dar nici nu ne-am valorificat întreg potenţialul pe care independenţa ni l-a oferit tocmai datorită acestei presiuni exercitată de „prietenii”din est.

În nenumărate rânduri aţi fost ţinta unor atacuri, atât din partea stângii pro-ruse din Parlament, cât şi din partea unor reprezentanţi ai veteranilor de război. Trebuie să recunoaştem că un segment al societăţii din stânga Prutului este încă refractar faţă de orice apropiere a republicii de NATO, România sau Occident. De ce nu se doreşte la Chişinău un ministru al apărării pro-occidental în condiţiile în care R. Moldova şi-a asumat un curs de politică externă pro-european?

Atacurile stângii pro-ruse la adresa mea nu m-au surprins. Mă confrunt cu ele încă de la sfârşitul anilor ’80. Stânga pro-rusă este doar portavocea Kremlinului. În ceea ce priveşte atacurile unor aşa-zişi veterani, lucrurile sunt mai nuanţate. Eu nu am fost atacat de cei care au luptat cu arma în mână, nu am fost atacat de cei care s-au jertfit, ci de câţiva ofiţeri nemulţumiţi că am început eliminarea corupţiei din cadrul organismului militar.

Legat de faptul că o bună parte a societăţii moldoveneşti respinge apropierea de NATO, acest lucru se datorează propagandei anti-NATO care de 25 de ani domină în Republica Moldova. Dificultatea mai porneşte, de asemenea, de la faptul că o parte a societăţii moldoveneşti, chiar dacă nu are simpatii pro-ruse, se teme totuşi de vecinătatea estică, după decenii de interacţiune cu factorul rus. Din păcate, guvernările care s-au perindat la conducerea ţării nu au reuşit să explice populaţiei ce înseamnă NATO şi faptul că bunăstarea Europei s-a bazat pe securitatea asigurată de această alianţa defensivă, o alianţă a valorilor în primul rând.

Revenind la ultima parte a întrebării dumneavoastră, nu cred că la Chişinău nu se doreşte un ministru al apărării pro-occidental. Problemele rezultă însă din absenţa consensului şi a angajamentului întregii clase politice din Republica Moldova pentru urmarea unui parcurs euro-atlantic. Politica externă şi politica de apărare sunt domenii strategice, care trebuie să aibă continuitate de la o guvernare la alta, pentru a face statul un actor credibil în relaţiile internaţionale şi pentru a putea urma, cu perseverenţa, interesele strategice ale acestuia. La Chişinău, această constantă, la fel ca şi identificarea sinceră şi onestă a interesului naţional sunt greu de obţinut la nivelul întregii clase politice, de vreme ce o parte a acesteia este apropiată Moscovei.

Cred că problema de securitate cea mai importantă o reprezintă perspectiva unui război hibrid şi deturnarea vectorului de politică externă. La acest moment, în Republica Moldova există infrastructura necesară implementării unui astfel de război.

În cadrul unor interviuri anterioare aţi criticat proiectul Strategiei de Securitate Naţionale a R. Moldova, declarând că nu este adaptată riscurilor actuale. Din moment ce mandatul preşedintelui Timofti este prelungit până la alegerile prezidenţiale din toamnă, Ministerul Apărării lucrează pentru a-l îmbunătăţi? Aţi format o echipă de lucru în acest sens? Când preconizaţi că va fi aprobată?

Iniţial, proiectul Strategiei de Securitatea Naţională era unul cu foarte multe lacune. Între timp lucrurile s-au îmbunătăţit semnificativ. Ministerul Apărarii, ca şi alte instituţii au trimis o serie întreagă de propuneri care sperăm să fie luate în calcul, astfel încât să avem o Strategie adaptată mediului regional şi global de securitate şi care să permită Republicii Modova să facă faţă provocărilor şi riscurilor actuale. Sper ca proiectul Strategiei de Securitate, dacă va fi modificat, să fie aprobat până la vacanţa parlamentară.

Care sunt problemele de securitate naţională ale R. Moldova? La ce ameninţări ar putea fi nevoită să răspundă?

Problemele de securitate ale Republicii Moldova sunt multiple şi acoperă practic toate palierele: militar, economic, politic, societal şi de mediu. Cred că problema de securitate cea mai importantă o reprezintă perspectiva unui război hibrid şi deturnarea vectorului de politică externă. La acest moment, în Republica Moldova există infrastructura necesară implementării unui astfel de război. De exemplu, trupele GOTR, staţionate ilegal în Transnistria, pot juca oricând rolul pe care l-au jucat trupele ruseşti staţionate în Crimeea. Propaganda rusească este extraordinar de puternică în Republica Moldova şi lucrează din plin la decredibilizarea instituţiilor statului şi la compromiterea partenerilor noştri externi.

Cât de efectivă şi asiguratorie este neutralitatea pentru R. Moldova? Este o neutralitate de tip finlandizare? În cazul unui conflict de tipul celui din Ucraina în R. Moldova, cine ar putea sprijini R. Moldova? România? NATO?

Neutralitatea Republicii Moldova este una virtuală atât timp cât pe teritoriul nostru se află ilegal trupe ale Federaţiei Ruse. Acest statut de neutralitate nu a fost o opţiune obiectivă a cetăţenilor Republicii Moldova. Ea ne-a fost impusă de către Federaţia Rusă, în urma războiului din Transnistria. Scopul acestei neutralităţi este păstrarea Republicii Moldova în siajul Rusiei. Eu nu sunt adeptul neutralităţii, dar acest statut poate fi modificat doar de către cetăţenii Republicii Moldova sau de o majoritate politică. Momentan nu există o masă critică ce ar putea schimba acest statut; nici în societate şi nici în clasa politică. Practic, dintre partidele politice importante doar Partidul Liberal doreşte renunţarea la neutralitate şi aderarea la NATO.

În cazul unui conflict de tipul celui din Ucraina, din păcate, nu putem fi ajutaţi de nimeni. Republica Moldova nu are nicio garanţie de securitate, ci se poate baza doar pe forţele proprii.

Ce reacţii efective credeţi că va avea Rusia faţă de punerea în funcţiune a radarului de la Deveselu? Pot implica aceste reacţii şi Republica Moldova sau Transnistria?

Rusia deja s-a poziţionat negativ faţă de scutul de la Deveselu şi îl consideră că fiind îndreptat împotriva sa. Probabil că vom asista la o nouă cursă a înarmării din partea Rusiei. Eu salut operaţionalizarea scutului şi sunt convins că el va aduce mai multă securitate în această zonă măcinată de conflicte îngheţate sau active. Nu cred că Transnistria ar putea fi implicată ca element de reacţie împotriva scutului, dar poate fi folosită ca element destabilizator în regiune.

Ce aţi face dacă o armată de omuleţi verzi ar apărea, să zicem, în Bălţi. Vă aşteptaţi ca România să aibă o reacţie?

Să sperăm ca aceşti omuleţi verzi nu vor apărea. Nu ştiu ce reacţie ar putea avea România ca stat membru al NATO. Cu sigurantă am avea sprijinul diplomatic al României, dar nu cred că România sau altă ţară ar putea să intervină militar, deoarece nu există tratate care să vizeze un astfel de sprijin, iar statutul de ţară membră NATO implică anumite condiţionalităţi pentru România. Cu siguranţă intrarea omuleţilor verzi în Republica Moldova ar genera însă o problemă de securitate atât României, cât şi întregului flanc estic al NATO. Republica Moldova trebuie să fie pregătită pentru orice astfel de scenariu, chiar dacă partenerii occidentali, sau România, şi-ar manifesta suportul. În acest sens, reforma sistemului de apărare este esenţială pentru ţară noastră. Înainte de a aştepta sprijinul partenerilor, trebuie să avem capabilităţile necesare de a ne susţine singuri interesele, măcar într-o primă fază.

Ce nevoie de reformă au serviciile de intelligence din R. Moldova, şi care este stadiul acesteia?

Nu cunosc în detaliu problema serviciilor de intelligence, nu face parte din domeniul meu de responsabilitate, dar ca orice element din sistemul de securitate al Republicii Moldova are nevoie de reforma şi de mult mai multă finanţare. La fel ca şi Armata Naţională, SIS suferă din lipsa finanţării. Cu toate acestea, serviciul s-a descurcat mai mult decât onorabil şi îşi îndeplineşte îndatoririle conform legislaţiei în vigoare. Eu sper ca în cel mai scurt timp legislativul Moldovei să adopte pachetul de legi care vizează SIS, astfel încât această importantă instituţie să poată face faţă provocărilor de securitate la care este supusă Republica Moldova. Pot să va spun că am o colaborare excelentă cu această instituţie şi ştiu ce eforturi fac în apărarea statului, chiar dacă suferă din lipsa finanţării.

Cum vedeţi fenomenul cetăţenilor moldoveni întorşi din Ucraina? Sunt aceştia un posibil instrument de destabilizare a R. Moldova? Pot participa aceştia la campaniile propagandei ruse în R. Moldova?

Instituţiile statului, SIS, MAI au reuşit să-i identifice şi să-i neutralizeze pe cei care au participat la acţiuni în estul Ucrainei. Da, aceştia pot fi parte a unui scenariu de destabilizare a Republicii Moldova nu doar pe dimensiunea propagandistică, dar şi pe dimensiunea violentă. În prezent, situaţia este sub control.

Anatol Şalaru a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, între 1990 şi 1994, şi ministru al Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor (septembrie 2009 - mai 2013). Este vicepreşedinte al Partidului Liberal, succesorul Partidului Reformei, pe care l-a condus în perioada 1993-1997. În prezent, deţine funcţia de Ministru al Apărării al Republicii Moldova.

citeste totul despre: