Ungaria: litera sau spiritul legii

Ceea ce se întâmplă la ora actuală la gardul de securitate ridicat de Ungaria era previzibil încă din clipa în care autorităţile ungare au decis închiderea ermetică a graniţei de sud.

Faptul că Budapesta intenţiona să introducă măsuri dure împotriva valului de refugiaţi ilegali care a pătruns prin frontiera verde s-a văzut chiar din momentul în care a început acest proces şi când în urma declaraţiilor premierului Orban de la începutul verii, s-a lansat aşa-numita campanie a afişelor în care ungurii erau avertizaţi că imigranţii vin să le ia locurile de muncă. S-a dovedit că afirmaţia nu era adevărată şi că Ungaria era folosită doar ca un drum de tranzit.

„Dacă vii în Ungaria, nu înseamnă că poţi lua locurile de muncă ale maghiarilor”

Chiar dacă refugiaţii nu au rămas în ţară, situaţia s-a agravat, organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale nereuşind să facă faţă miilor de oameni care au năpădit oraşe, gări, parcuri, trenuri. Nici în tabere condiţiile nu erau prea bune, iar refugiaţii care doreau să ajungă în Austria, Germania sau Suedia, ţări care, în prima etapă şi-au deschis porţile, refuzau să se înregistreze în Ungaria de teamă că, în cazul în care cererile lor de şedere nu erau acceptate, ar fi fost trimise înapoi acolo unde s-au înregistrat. De menţionat şi costurile pentru toate aspectele legate de prezenţa pe teritorul ţării a imigranţilor, suportate de Ungaria, ajutorul oferit de UE neacoperind decât o mică parte din cheltuieli. Lipsa de perspectivă este accentuată şi de neputinţa Uniunii Europene în a găsi o soluţie, eşecul sistemului cotelor, state din Europa centrală şi de est dorind să-şi fixeze propriile cote, în funcţie de capacităţile lor.

Toate acestea sunt date obiective care necesitau fără doar şi poate impunerea unor măsuri. Şi dacă UE nu a făcut nimic, guvernul Ungariei s-a decis să folosească o cale legală, pe baza prevederilor europene referitoare la spaţiul Schengen. Există în acordul de creare a acestui spaţiu un articol esenţial care obligă statele care au frontiere exterioare Schengenului să le apere de imigranţii ilegali. Unul dintre motivele pentru care România şi Bulgaria nu au fost acceptate în spaţiul Schengen a fost neîncrederea în capacitatea lor de a le proteja. Ridicarea gardului de securitate şi închiderea ermetică a graniţei de sud au fost considerate de autorităţile ungare mijloace de apărare a acestor frontiere, inclusiv obligarea refugiaţilor de a aştepta într-un loc desemnat, în afara ţării, în cazul de faţă în Serbia, de a nu intra în ţară decât prin punctele oficiale de trecere a frontierelor, după ce cererile lor vor fi analizate şi aprobate. În consecinţă, Ungaria, aşa cum au declarat de nenumărate ori diferite oficialităţi, respectă întru totul litera legii. Numai că, premierul Orban a spus limpede că, începând din 15 septembrie, când legislaţia ungară cu privire la imigranţi s-a înăsprit, niciun imigrant nu va pătrunde în Ungaria, fiind consideraţi toţi o apă şi-un pământ, toţi imigranţi economici şi nu refugiaţi. În consecinţă, cererile lor vor fi respinse.

Aici ar trebui să intervină şi să acţioneze ceea ce numim spiritul legii, care înseamnă excepţia, mai ales în caz de forţă majoră, valabilă pentru situaţia actuală. Nimeni nu contestă că măsurile guvernului de la Budapesta n-ar fi legale. Apără frontierele Schengen. Problema este cum şi de cine. Trăim în secolul XXI, un secol de progres imens, dar se pare că numai în tehnologie, mai puţin în omenie. Deja primele imagini de la graniţă unde vedeai bărbaţi, femei şi copii înghesuiţi într-un spaţiu fără niciun confort, pe un câmp, în spatele gardului, cu speranţa că doar-doar se va deschide o poartă, sugerau că o explozie este iminentă. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Iar reacţia organelor de ordine, folosirea tunurilor de apă şi a gazelor lacrimogene împotriva acestor oameni care au lăsat în urmă războiul ca să dea din nou de război, deplasarea armatei în zonă, ne face să ne întrebăm dacă  acesta trebuie să fie răspunsul, dacă suntem cu adevărat europeni, dacă ne-am însuşit profund acea civilizaţie de sorginte iudeo-creştină cu care ne lăudăm şi pe care o considerăm superioară celorlalte din lume.

Repet, probabil că totul este legal, presupun că şi ce a făcut poliţia, presupun că Ungaria nu va fi condamnată de niciun tribunal internaţional, dimpotrivă se aud din ce în ce mai multe voci, nu numai în ţară, ci şi în străinătate că a făcut bine. Mai mult, Viktor Orban şi Fidesz care se aflau în degringoladă, şi-au recîştigat popularitatea, nici măcar faptul că au început să ridice un gard şi la graniţa cu România, ţară membră a UE unde nu există picior de refugiat, nu-i va afecta, în pofida scandalului internaţional. Dar Budapesta a căzut la examenul omeniei, a aplicării spiritului legii. Nu numai Ungaria, ci noi toţi, în frunte cu Uniunea Europeană în care am crezut şi care ar fi trebuit să consfinţească unitatea şi solidaritatea europeană. Şi dacă nu vom găsi soluţii demne, ne vom întoarce la Evul Mediu, la oraşele- cetăţi. În loc de a ne deschide, ridicăm ziduri de nepătruns. Şi în permanenţă ne vom simţi asediaţi, iar aceste asedii ar putea dura decenii.