În campanie, premierul s-a prezentat ca apărător al civilizaţiei creştine şi ca adversar neîmpăcat al unui presupus guvern mondial controlat de George Soros. Orban a transformat în ultimii ani chestiunea relaţiei europenilor cu imigranţii în problema nr. 1 a societăţii maghiare. Opoziţia sa faţă de refugiaţi, descrişi ca „invadatorii musulmani”, a fost înfăţişată publicului ca o dovadă de luciditate a unui lider care protejează o Europă lipsită de busolă. Premierul de la Budapesta a continuat să facă propagandă pe această temă, inclusiv după ce un oficial maghiar, Kristof Attusz, a declarat în ianuarie a.c. că Ungaria a primit anul trecut 1.300 de refugiaţi, cota care îi revenea în baza acordului din Consiliul European din 2015, acord pe care Orban l-a repudiat.

Să reamintim că, în toamna lui 2016, guvernul său organizase un referendum despre cotele de refugiaţi: 98% dintre cei care au răspuns au zis „nu”, dar participarea n-a fost suficientă pentru a-l valida. După câteva luni, Orban a organizat o „consultare” prin poştă, sub titlul „Stop Bruxelles!”, cerând cetăţenilor să răspundă la şase întrebări despre cum pot fi opriţi „invadatorii” pe care Bruxelles i-ar fi făcut cadou Ungariei. Tema a fost reluată în campania din 2018: ONG-urile, presa nealiniată şi chiar extremiştii din Jobbik au fost înfăţişaţi ca instrumente ale miliardarului Soros, care ar vrea să impună întregului continent o societate „multiculturală”, adică impură.

Pe 8 aprilie, prezenţa la urne a fost mai mare decât la alegerile din ultimul deceniu: aproape 70%. Orban Viktor a fost susţinut de 49% dintre alegători, un scor care i-a asigurat o majoritate confortabilă, sistemul electoral maghiar fiind unul dintrre cele mai disproporţionale din Europa. Din totalul de 199 de mandate, Fidesz a obţinut 134, cu unul mai mult decât în urmă cu patru ani. Pe locul al doilea s-a clasat Jobbik, iar pe trei au ieşit socialiştii: cele două formaţiuni şi-au schimbat poziţiile din clasament faţă de 2014, dar rămân mult în spatele învingătorilor, cu 25 şi, respectiv, 20 de mandate.

Au mai intrat în Parlamentul unicameral – cu scoruri care nu le îngăduie să influenţeze în vreun fel deciziile – ecologiştii din Lehet Más a Politika, socialiştii din MZSP, ca şi cei din Coaliţia Democratică, partidul fostului premier din 2004-2009, Ferenc Gyurcsány. A câştigat un singur mandat şi o formaţiune care a fost în Parlament în ultima legislatură: e vorba despre Együtt (Împreună), creată tot de un fost prim-ministru socialist, Gordon Bajnai, şi condusă acum de un adept al legalizării canabisului, Juhász Péter.

Diabolizarea premierului maghiar, atât de către o opoziţie puternic divizată, cât şi de către mulţi politicieni europeni, a eşuat. Fidesz a câştigat aproape toate circumscripţiile din afara Budapestei, în timp ce în capitală opoziţia a reuşit să se impună în 12 din cele 18 districte. Ce va urma nu e greu de anticipat. Orban va continua să sfideze – în numele iliberalismului – Uniunea Europeană. Chiar în ziua votului, el a declarat că „UE nu e la Bruxelles, ci la Berlin, la Budapesta, la Praga şi la Bucureşti”. Să vedem cine-l va imita la noi, fiindcă tentaţia există în cel puţin două partide...