Ucraina în flăcări, sub presiunea militară şi războiul informaţional al Rusiei la Casa Albă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Militari ucraineni fac exerciţii cu obuziere militare pe poligonul de tragere de la Devichki Ucraina FOTO EPA Sergey Dolzhenko
Militari ucraineni fac exerciţii cu obuziere militare pe poligonul de tragere de la Devichki Ucraina FOTO EPA Sergey Dolzhenko

Ucraina revine din nou în prim planul agendei de securitate globale. După ce Directorul National Intelligence de la Casa Albă, Dan Coats, a făcut o depoziţie incendiară în faţa Comitetului Select pentru Intelligence al Senatului American, au fost date publicităţii presiunile, subminarea generală şi strategia Rusiei pentru a bloca Ucraina de a se alătura Occidentului.

Depoziţia a intervenit în ajunul vizitei Ministrului de Externe Serghei Lavrov la Casa Albă, acolo unde s-a întâlnit cu Preşedintele Donald Trump.

SUA au trecut printr-o nouă experienţă de război informaţional al Rusiei, prin infiltrarea unui fotograf în Biroul Oval şi publicarea unor fotografii joviale valorificate la maximum de vulpoiul Lavrov şi de aparatul rus de propagandă, ca şi cum SUA şi Rusia au făcut deja Marele Târg pe seama Ucrainei. Reacţiile de după întâlnire au infirmat pe deplin această senzaţie promovată de propaganda rusă, lucrurile fiind mult mai serioase şi deloc favorabile imaginii bunei înţelegeri Washington-Moscova. Din contra.

Întâlnirea cu Pavlo Klimkin, ministrul de Externe ucrainean, imediat după ce a ieşit Lavrov din Biroul Oval, a dat măsura echilibrului faţă de cei doi actori, în timp ce mesajele ulterioare sunt mai degrabă clare despre condiţionările şi influenţa americană pe tema Ucrainei. Peste toate, anunţul secretarului de Stat Tillerson privind menţinerea sancţiunilor la adresa Rusiei până la aplicarea pe deplin a Acordului de la Minsk şi comunicatul Casei Albe în acelaşi sens dublează afirmaţiile ministrului ucrainean, care vorbeşte despre constrângerea Rusiei şi impunerea acestor condiţionalităţi.

În acelaşi timp, Estul Ucrainei e din nou în flăcări, răbufnite chiar în noaptea finalei Eurovisionului de la Kiev, fapt care a dus la anularea participării Preşedintelui ucrainean la spectacol. Atacuri de artilerie au adus din nou morţi şi răniţi, atacuri în zone locuite din Avdiivka au dus la victime civile. Tocmai atunci când reprezentantul american la OSCE sublinia, la Viena, că în ultimele trei luni, prezenţa armelor grele interzise în zona de contact a crescut cu... 750%!!! Totul potrivit observaţiilor monitorilor OSCE de pe teren.


Donald Trump şi Serghei Lavrov Foto: EPA/Imagine furnizată de Ministerul rus de Externe

Lavrov Trump EPA/Ministerul rus Externe

Un montaj-capcană a la russe la Casa Albă: Cât de bine s-au înţeles Trump cu Lavrov?

Casa Albă a luat foc după publicarea de către agenţia rusă de presă TASS a unor fotografii extrem de joviale de la intrarea şi salutul dintre preşedintele Donald Trump şi ministrul de Externe rus Serghei Lavrov, ba chiar şi cu controversatul ambasador al Rusiei la Washington, Serghei Kysliak. Acesta a fost implicat în racolări de oficiali americani pentru spionajul rus şi acuzat direct pentru acest fapt, ba chiar pierzând nu mai puţin de 35 de membri ai corpului diplomatic, expulzaţi de preşedintele Barack Obama pe final de mandat, în timp ce două case de vacanţă utilizate în scopul acesta au fost închise şi confiscate de statul american până la încheierea anchetei.

Ei bine, fotograful introdus a fost prezentat drept fotograf personal al lui Lavrov, deşi în Biroul Oval ar fi trebuit să pătrundă doar cel al Casei Albe care, eventual, să transmită poze. Şi, evident, a ieşit de acolo şi a difuzat instantaneu imaginile. Această capcană întinsă de Lavrov a făcut ca, pe toate ecranele, să apară ceea ce doresc să transmită de ceva vreme ruşii, respectiv că s-au înţeles cu americanii, că s-a revenit la business as usual între marii jucători, că a existat un Mare Târg sau e în curs de finalizare şi că Moscova are acordul SUA pentru ceea ce face. Şmecheria de la Casa Albă a avut acest scop.

Ei bine, mulţi analişti au căzut în această capcană, nu rareori interesat. Comentarii întregi fac analiza gesturilor şi a poziţiei corpului din poze şi indică exact ceea ce dorea să sugereze propaganda rusă. În puţine cazuri s-a făcut remarca unei lipse a unei conferinţe de presă şi prezenţa doar a unor comunicări unilaterale de către fiecare din părţi, mai degrabă succinte şi neconcludente, fără întrebări reale care să descoase această vizită. Tocmai aceste puncte şi lipsa unor informaţii concludente arată că nu există înţelegere între părţi (nici nu ar fi avut cum, nu se întâmplă miracole de la Moscova la Washington după o discuţie telefonică formală Trump-Putin). În orice caz, imaginile de bun venit nu au a face cu conţinutul discuţiilor.

Cât despre gesturi, dacă vrem să le legăm de situaţia acestei întrevederi, ancheta pe legăturile Casei Albe cu Rusia va continua, atât din partea FBI, fără mai fi transmise comunicări Administraţiei Prezidenţiale care este sub anchetă, cât mai ales în comisiile de specialitate ale Congresului, acolo unde numai transcripturile din partea publică sunt suficient de relevante pentru a înţelege cât de serioase sunt datele secrete prezentate de cei audiaţi. Cazul rămâne unul de prim plan, în măsură să afecteze preşedinţia Trump, iar abordarea e serioasă şi bipartizană, indiferent de soluţia finală. Sunt extrem de curios să văd cum va fi gestionată această componentă de criză la Casa Albă la început de mandat şi cât de mult va fi implicat Preşedintele Trump, mai ales dacă va fi desemnat, la un anumit punct, un procuror independent care să urmărească şi să ancheteze acest caz.

Revenind la întâlnirea Trump-Lavrov, rămân faptele. Directorul FBI Comey a fost demis în preajma vizitei, în timp ce ambasadorul rus ce zâmbea cu toată gura când strângea mâna lui Trump va fi retras şi înlocuit cu un viceministru de Externe, Anatoly Antonov. Dacă mai adăugăm întâlnirea de imediat după aceasta, cu Ministrul de Externe al Ucrainei, Pavlo Klimkin, avem imaginea exactă a diplomaţiei americane, care, pe tema Ucrainei, a insistat pe „soluţionarea conflictului inclusiv prin intrarea sa în mecanismul Normandia şi prin constrângerea Rusiei să respecte pe deplin acordurile de la Minsk”, potrivit comunicatului de după întâlnirea ministrului Klimkin, pe site-ul MAE ucrainean.

Fără să le cunoaştem, cred că lucrurile serioase nu s-au spus public şi nu a fost nici pe departe bună înţelegere la Casa Albă.

Temele esenţiale unde discuţia a fost cea mai serioasă au fost, cel mai probabil, legate de Siria. Deşi are un trimis la reuniunea de la Astana, SUA are propria abordare pe Siria, chiar dacă împrumutată de Rusia – zone de securitate şi no flight zones – dar şi diferenţe majore. Din comunicatul final rezultă solicitarea SUA către Rusia de a-l ţine în frâu pe Al Assad – lucru perfect posibil – dar şi Iranul şi apropiaţii săi. Or, aici lucrurile sunt mai complicate şi orice angajament ar lua Rusia pe această direcţie este fără acoperire. Până la acordul Teheranului e drum lung, iar Rusia nu are mijloace şi pârghii în ceea ce priveşte Iranul.

În plus, cred că în dialogul bilateral au apărut şi alte teme, mult mai serioase. Şi nu cred că au fost plăcute pentru Lavrov. Nu mai glumea după întâlnire şi nu a mai avut decât ieşirea de la Ambasadă, jucată pentru presa rusă. În schimb, Rex Tillerson, secretarul de Stat american, a fost extrem de taciturn şi ultra-serios, ca să nu spun de-a dreptul încruntat, la toată evoluţia discuţiilor. Fără să le cunoaştem, cred că lucrurile serioase nu s-au spus public şi nu a fost nici pe departe bună înţelegere la Casa Albă. De aici şi pozele triumfaliste ale Moscovei exfiltrate din Biroul Oval.


FOTO Shutterstock

image

Şeful Comunităţii Americane de Informaţii: Rusia subminează drumul european al Ucrainei

Noul şef al Comunităţii Naţionale de Intelligence a fost audiat la 11 mai în faţa Comisiei de control al sectorului de intelligence a Senatului SUA. În timp ce majoritatea mass-mediei s-a uitat pe declaraţiile mult mai spumoase ale altor reprezentanţi relative la ancheta în desfăşurare despre relaţiile Casei Albe şi ale personalului din campanie şi de lângă Donald Trump, cu Rusia şi influenţele acesteia, Daniel R. Coats a avut depoziţii mai interesante în privinţa activităţii serviciilor de informaţii ruse şi a întregii administraţii ruse.

Astfel, potrivit depoziţiilor din faţa Comisiei - în partea publică a audierilor, fireşte - Dan Coats a subliniat faptul că Rusia este pregătită să blocheze drumul occidental al Ucrainei. Directorul US National Intelligence susţine că, pe parcursul anului 2017, Rusia îşi va continua încercările de influenţă, subminare şi control împotriva Ucrainei.

„Am evaluat că obiectivele strategice ale Moscovei în ceea ce priveşte Ucraina sunt menţinerea influenţei pe termen lung a Rusiei în Ucraina şi blocarea integrării Ucrainei în structurile occidentale, ba mai mult, accentuarea frustrărilor Ucrainei şi a populaţiei sale că nu reuşeşte să intre în aceste instituţii occidentale”, a afirmat Dan Coats în Comisia Selectă a Senatului SUA pentru Intelligence.

Potrivit lui Coats, Putin menţine presiunea asupra Kievului pe multiple canale, între care prin acţiunile militare ruse şi pro-ruse din Estul Ucrainei, acolo unde Rusia înarmează aşa numiţii voluntari şi separatişti, cu directa coordonare a trupelor ruse. „Moscova va încerca să submineze şi sistemul economic fragil al Ucrainei şi să divizeze forţele politice, profitând de situaţia politică actuală şi de oportunităţile de a reconstrui şi consolida influenţa rusă la nivelul decidenţilor ucraineni”, a mai spus Coats.

Pe de altă parte, la întâlnirea cu preşedintele Donald Trump, ministrul ucrainean de Externe, Pavlo Klimkin, a anunţat că a primit asigurări că SUA sunt gata să se alăture în formule diverse eforturilor de a obţine implementarea acordurilor de la Minsk relative la Estul Ucrainei, inclusiv prin intrarea în formatul Normandia 4, pe baza căruia se dezbate astăzi formula de soluţionare paşnică a cconflictului din Estul Ucrainei.

Limbajul folosit de partea ucraineană pentru a descrie reacţiile Preşedintelui SUA şi, anterior, ale vicepreşedintelui Michael Pence, cu care Pavlo Klimkin s-a întâlnit în timpul discuţiei lui Donald Trump cu Serghei Lavrov, este extrem de dur la adresa Rusiei. Se vorbeşte de a face Rusia să respecte acordurile de la Minsk, ba chiar de a constrânge Rusia să implementeze acordurile în cauză. De partea cealaltă, Casa Albă a comunicat că Donald Trump şi-a exprimat voinţa de a lucra cu Ucraina pentru o soluţie paşnică în criza din Donbas.

În ciuda întâlnirii în aceeaşi zi cu ministrul de Externe Serghei Lavrov şi a fotografiilor vesele de la salutul de primire a preşedintelui Trump, publicate fraudulos de către partea rusă, după ce Lavrov a introdus un fotograf în Biroul Oval, după această întâlnire Secretarul de Stat Rex Tillerson a afirmat că toate sancţiunile la adresa Rusiei vor rămâne pe loc. Mai mult, Casa Albă a anunţat că Federaţia Rusă are responsabilitatea de a implementa pe deplin prevederile acordului de pace de la Minsk referitor la Donbas. E adevărat că acest comentariu apare în timp ce în Estul Ucrainei tirurile de artilerie s-au intensificat deopotrivă cu creşterea dramatică a numărului de morţi şi răniţi în Doneţk şi Luhansk.

ucraina uniunea europeana

În timp ce războiul face ravagii în Est, Ucraina semnează mâine liberalizarea vizelor în UE

Războiul din Estul Ucrainei a fost reluat din plin chiar sâmbătă seara, înaintea demarării la Kiev a concursului Eurovision, după ce separatiştii şi armata rusă au ucis 4 civili în Avdiivka cu lovituri de artilerie, arme interzise în acea regiune. Preşedintele şi-a anulat participarea la concursul musical pentru o şedinţă a echipei sale de Securitate. De altfel, în ajun, fuseseră nu mai puţin de 54 de atacuri de artilerie şi trei soldaţi răniţi, potrivit rapoartelor Ministerului Apărării ucrainean.

Pe de altă parte, Însărcinatul cu afaceri al SUA la OSCE, Kate Burns, a anunţat, în timpul unui discurs la Consiliul Permanent al OSCE de la Viena, că, pe parcursul ultimelor trei luni, separatiştii din Donbas au crescut desfăşurarea de arme grele interzise cu 750%. Numai săptămâna trecută observatorii OSCE au văzut desfăşurarea a 44 de noi arme grele care încalcă armistiţiul.

Luptele au început la două zile după ce trei lideri separatişti au dat publicităţii coordonarea activităţii din pseudo-republicile populare din Doneţk şi Luhansk direct de la Kremlin, în timp ce nu mai puţin de 5 surse independente, inclusiv una din staff-ul Administraţiei Prezidenţiale de la Kremlin, de lângă responsabilul pentru această temă, Vladislav Surkov, au confirmat întâlniri repetate şi curente între consilierul lui Putin pentru afaceri strategice şi liderii separatişti, numirea şi schimbarea lor repetată, după bunul plac.

Totuşi, miercuri, 18 mai, la Strasbourg, preşedintele ucrainean Petro Poroshenko va avea şi un moment de bucurie pentru el şi cetăţenii ucraineni, când va participa la ceremonia de semnare a intrării Ucrainei în programul Visa Waiver, respectiv libera circulaţie a ucrainenilor fără viză în UE. Consiliul de Miniştri al UE a luat decizia finală la 11 mai, iar după publicarea actului în Monitorul Oficial al Uniunii Europene, liberalizarea vizelor intră în vigoare la 20 de zile, cel mai probabil la data de 11 iunie.

Potrivit acordurilor internaţionale, nu mai puţin de 34 de state europene, membre ale UE sau în acorduri cu UE, vor aplica această prevedere, respectiv liberalizarea vizelor pentru cetăţenii ucraineni ce călătoresc în UE şi stau mai puţin de 90 de zile la fiecare 180 de zile consecutive.

De altfel, luni, 15 mai, la Bruxelles are loc o întâlnire informală a miniştrilor de Externe ai Ucrainei şi grupului prietenilor Ucrainei din UE, adică a tuturor miniştrilor de Externe din UE, pe teme legate de felicitări şi mulţumiri pentru acordul de liberalizare a vizelor, dar mai ales pentru afirmarea susţinerii unei soluţii paşnice în Estul Ucrainei şi reafirmarea sancţiunilor la adresa Rusiei pentru anexarea Crimeii. De asemenea, miniştrii de Externe reafirmă susţinerea pentru aplicarea pe deplin a acordurilor de la Minsk 2, în timp ce ministrul ucrainean de Externe, Pavlo Klimkin, i-a informat despre întâlnirea cu Preşedintele american Donald Trump şi acordul acestuia de a se alătura formatului Normandia şi de a participa la „constrângerea Rusiei să respecte acordurile de la Minsk”, potrivit MAE ucrainean.

Această intrare în spaţiul liberalizării vizelor cu UE e un semnal geopolitic major de ancorare la spaţiul european a statelor Parteneriatului Estic care fac acest pas.

Ucraina a îndeplinit reformele necesare liberalizării vizelor, respectiv pe cele în domeniul migraţiei, ordinii publice, securităţii, relaţiilor externe şi drepturilor fundamentale ale omului. În urma constatării acestor reforme, a fost amendat formal Regulamentul 539/2001 al Uniunii Europene, astfel încât Ucraina a fost mutată din lista de state ale căror resortisanţi au nevoie de viză pentru a circula în spaţiul Schengen şi UE în lista statelor exceptate de la prezentarea vizelor pentru călătoriile pe termen scurt în scop afaceri, turism sau familial, dacă prezintă un paşaport biometric. Irlanda şi Marea Britanie nu aplică aceste reglementări, aplicate, însă, de alte state europene.

Până la această oră, doar trei state din spaţiul post-sovietic, cele care au semnat Acorduri de Asociere şi Acorduri de Liber Schimb, au beneficiat de liberalizarea vizelor. Mai întâi Republica Moldova, în urmă cu mai bine de trei ani, apoi Georgia, luna trecută, iar acum Ucraina. De altfel, şi această intrare în spaţiul liberalizării vizelor cu UE e un semnal geopolitic major de ancorare la spaţiul european a statelor Parteneriatului Estic care fac acest pas.


Vladimir Putin în timpul unei vizite în Crimeea

image

Crimeea, bomba cu ceas din mijlocul Mării Negre

După anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă, peninsula a devenit un adevărat uriaş portavion ultra-militarizat, care are drept scop nu numai apărarea teritoriului cucerit prin forţă şi cu omuleţi verzi în februarie-martie 2014, nu numai monitorizarea avansată a statelor din arealul Regiunii Mării Negre Extinse, dar deţine şi capabilităţi pentru utilizarea directă a forţei în regiune şi are chiar şi postura de punct de pornire pentru proiecţia de capabilităţi, prin strâmtori, în Estul Mediteranei. Această utilizare extensivă a peninsulei strategice, care are capacitatea de a controla comerţul Est-Vest şi Nord-Sud în Marea Neagră, este cu atât mai preocupantă cu cât în peninsulă au fost amplasate categorii de arme diverse.

Astfel, din 2014, a existat un proces continuu şi major de modernizare a diferitelor categorii de armament, de la complexele militare de rachete anti-navă şi antiaeriene de coastă, la sistemele anti-aeriene multiple, mergând până la nave şi submarine echipate cu rachete de croazieră tip Kalibr. Reînnoirea capabilităţilor vine după o perioadă de blocaje majore făcute de Ucraina în modernizarea flotei de la Marea Neagră, inclusiv printr-un acord care nu permitea amplasarea unei capabilităţi noi decât după amplasarea unei capabilităţi echivalente de către Ucraina. Acordul a funcţionat şi în timpul preşedintelui Ianukovici şi a dispărut din aplicare odată cu anexarea Crimeei.

După anexare, prima categorie de arme noi amplasate de Rusia au fost navele şi submarinele echipate cu rachete de croazieră, fiind utilizate nave maritime din seria fregatelor Amiral, (proiectul militar 11356) şi submarine diesel electrice clasa Varshavyanka (Proiect 636.3). Fregatele Amiral sunt dotate cu rachete cu rază de acţiune de 2.600 km. Kalibr şi au participat la vizita portavionului Kuzneţov în Siria. Din 2015, au sosit şi corvetele Buyan M (proiect 21631), vase multi-rol ce pot opera în apele agitate şi de-a lungul coastelor Mării Negre şi ale Mării Mediterane. Sunt echipate cu tunuri A-190, sisteme anti-aeriene Duet şi rachete anti-navă Oniks.

O altă categorie de nave este corveta Karakut (Proiect 22800), dotată cu rachete şi artilerie pentru utilizare lângă ţărm, în timp ce nava amiral a Flotei Mării Negre este crucişătorul Moskva, dotat cu rachete de croazieră şi care urmează să fie modernizat până în 2018. De asemenea, în Flota Mării Negre au mai venit 40 de nave şi vase de sprijin, mai multe decât orice altă flotă a Rusiei, potrivit datelor din 2016. În octombrie 2016 au venit cele 6 submarine diesel electrice din clasa Varshavyanka, dar a fost necesară construcţia infrastructurii de la ţărm pentru ele. Şi acum continuă construcţia pentru baza lor la Novorossiysk. Patru submarine sunt în port şi două, prin rotaţie, în misiuni pe mare.

Marea problemă a unei fortăreţe înarmate precum Crimeea este că astăzi, în lipsa turismului şi din cauza interdicţiilor ucrainene, veniturile sunt acoperite în proporţie de doar 15% local, restul fiind fonduri completate de către Moscova.

După reunificare au fost detaşate şi 30 de avioane de luptă multirol Suhoi 30 SM, generaţia 4++, alocate districtului militar de Sud, din care face parte Crimeea. Avioanele pot detecta şi urmări 15 ţinte în aer şi pot trage concomitent în câte 4 ţinte deodată. Pot duce câte 9 tone de rachete ghidate aer-aer şi alte arme ce pot fi instalate în 12 puncte ale aeronavei. Aceste avioane vor înlocui bombardierele Suhoi 24 amplasate în peninsulă. Iar antiaeriana are sisteme de apărare S-400, sisteme de artilerie şi rachete Pantsir-S şi sunt aşteptate în anii viitori sisteme anti-aeriene Buk-M2 şi Tor-M2. La nivelul apărării anti-navă, există sistemele Bastion şi Bal, îndreptate în direcţia sud-est, respectiv către intrarea prin strâmtori, sisteme care sunt dotate cu rachete sub-sonice de joasă altitudine Kh-35, care pot lovit ţinte la distanţa de 130 km.

Marea problemă a unei fortăreţe înarmate precum Crimeea este că astăzi, în lipsa turismului şi din cauza interdicţiilor ucrainene, veniturile sunt acoperite în proporţie de doar 15% local, restul fiind fonduri completate de către Moscova, de la Guvernul central. În condiţiile unui pod nefiabil peste strâmtoarea Kerci (încă neconstruit) şi ale unei relaţii de furnituri limitate din Ucraina, prezenţa unor asemenea capabilităţi fără capacitate de a produce mâncare şi utilităţi poate determina o catastrofă, dacă vreodată Rusia nu va mai avea resurse să plătească şi nici formule de aprovizionare. Crimeea e transformată astfel, prin militarizare, într-o adevărată bombă cu ceas în mijlocul Mării Negre, capabilă să-şi ia necontrolat soarta în mâini şi să atace alte state şi teritorii adiacente, cu precădere Ucraina de sud, spre a dobândi resursele de existenţă şi bunăstare tocmai bazându-se pe armamentul din regiune.


Angela Merkel, Vladimir Putin şi preşedintele ucrainean Petro Poroşenko FOTO Reuters

image

Susţinută de SUA şi Germania, Ucraina e la mâna ei: reforme, reforme, reforme

Am fost săptămâna trecută la Kiev. Regulat am dezvoltări şi proiecte şi am ocazia să mă întâlnesc în varii conferinţe cu decidenţii şi creatorii de idei ce se ocupă de Ucraina, că-s ucraineni sau străini. O bună întreprindere pentru a fi în contact permanent cu evoluţiile de aici. Ei bine, războiul continuă cu ritmul decesului a unui pluton ucrainean pe lună (şi comparabil la adversari), confruntările politice nu lipsesc, cu prezenţa vizibilă şi ostentativă a infracţionalităţii organizate, nu rareori gestionate de serviciile speciale ruse militare sau civile - GRU şi FSB - însă preocuparea populaţiei se mişcă uşor-uşor spre alte direcţii.

Într-adevăr, publicul ucrainean suferă impactul obişnuit pe care îl resimte orice popor ce suferă un război prelungit, respectiv se adaptează acestuia. E adevărat că impactul social e mare, mai ales când vorbim despre întreţinători de familie, care au două perechi de părinţi şi 1-2 copii, o soţie în îngrijire şi nu au fraţi sau au puţine rude care să preia responsabilităţile după decesul violent. Aici dramele şi urmările sunt dure, însă, până una-alta, societatea pare să fi absorbit situaţia de război şi şi-a dezvoltat rezilienţa caracteristică unei situaţii neschimbate în timp. Şi am intrat deja în al patrulea an de conflict.

De aceea, un studiu Razumkov despre preocupările de securitate vizează mai degrabă acţiunile subversive, informaţionale, infracţionale ale Rusiei în mijlocul Kievului – am avut asasinate politice la adresa unor dizidenţi ruşi în centrul capitalei, explozie cu bombă şi execuţie prin împuşcare, cu sânge rece, în mijlocul trecătorilor, dar şi o operaţiune de sabotaj şi explozia unui depozit de armament. Deci siguranţa personală, corupţia, infracţionalitatea violentă se numără printre ameninţările percepute, şi mai puţin războiul, rămas undeva în poziţia a treia.

De altfel, reacţia e naturală dacă ţinem cont de ultimele evoluţii ale dialogului ruso-american (vizita lui Tillerson la Moscova), dar şi recenta vizită a cancelarului Angela Merkel la Soci. Tillerson consideră Ucraina şi anexarea Crimeii, respectiv retragerea trupelor din Donbas, drept o condiţie prealabilă pentru orice pas de reconstrucţie a încrederii şi lansarea unor noi negocieri pentru acorduri ulterioare. Pe de altă parte, doamna Merkel marchează o premieră, anunţând de lângă Vladimir Putin că Ucraina trebuie să reia controlul la frontiera interstatală, pentru ca abia ULTERIOR să se găsească o soluţie pentru organizarea alegerilor locale.

Este pentru prima dată când Germania anunţă explicit o consecutivitate a condiţiilor de la Minsk 2, după o lungă perioadă de ambiguitate, iar această succesiune de acţiuni din acord este contrară opţiunilor Rusiei şi sunt menite să restabilească un control ucrainean asupra regiunii Donbas, ocupată de trupele ruse, pro-ruse şi separatiste. Această declaraţie e în măsură să liniştească substanţial populaţia, dar şi pe oficialii ucraineni, altfel preocupaţi constant de eventuale posibile pertractări sau târguri SUA-Rusia sau UE-Rusia pe seama lor.

Odată eliminată percepţia unor ameninţări de securitate directe, populaţia îşi îndreaptă tot mai mult atenţia spre economie, nivelul de trai, justiţie, corupţie şi reforme.

O altă evoluţie este fuga după întâietate într-o întâlnire cu Donald Trump, preşedintele SUA. Având în vedere istoria post-sovietică a ambelor state, şi Rusia, şi Ucraina au o profundă cultură a simbolurilor, care excede abordarea pragmatică americană. În viziunea Washingtonului, preşedintele american se întâlneşte cu cine are nevoie, nu cu liderii de state într-o anumită succesiune, pe criterii simbolice, de preeminenţă. Mai mult, tot pragmatic, s-ar putea ca Trump să nu-i poată da răspunsuri lui Poroshenko cât timp nu s-a întâlnit faţă în faţă cu Putin. Deci e o cursă falsă şi nu neapărat relevantă, care însă mănâncă mult timp şi efort diplomaţiei ucrainene.

În această situaţie, odată eliminată percepţia unor ameninţări de securitate directe, populaţia îşi îndreaptă tot mai mult atenţia spre economie, nivelul de trai, justiţie, corupţie şi reforme. Pentru că astăzi Ucraina e la mâna ei, poate câştiga sau pierde din lipsa reformelor, iar oboseala occidentală este dublată de lipsa de răbdare şi refuzul argumentului războiului în derulare pentru întârzierea reformelor. Populaţia e şi ea sastisită de motivaţii artificiale şi întârzieri interesate, de aceea astăzi şansa Ucrainei are doar trei soluţii: reforme, reforme, reforme.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite