Discursul Cancelarului Angela Merkel, din partea creştin democraţilor CDU-CSU, care a anunţat ca proiect deficit zero şi şomaj sub 3% pentru Germania şi nominalizarea fostului Cancelar SPD, Gerhard Schroder, ca director non-executiv la gigantul petrolier de stat Rosneft, firmă aflată sub sancţiunile UE, SUA, Canada, Japonia pentru anexarea Crimeei şi agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei.

Acest al doilea eveniment nu ar fi trebuit să aibă un impact electoral, deoarece fostul Cancelar nu are nici o atribuţie sau funcţie în SPD, partidul socialist, care îl are drept candidat pe fostul Preşedinte al Parlamentului European, Martin Shulz. Însă ruşinea şi stinghereala pe care o resimt membrii SPD, ca şi impactul acestei acţiuni asupra campaniei vine din faptul că fostul Cancelar a fost invitat şi a fost prezent la conferinţa SPD în iunie, ba chiar a avut un discurs puternic anti-american. Şi a fost invitat şi primit, deşi e considerat ruşinea Germaniei.

Astăzi, stânjeneala este minima postură pe care o resimt germanii când se vorbeşte despre fostul lor Cancelar.

Gerhard Schroder a fost cancelar în perioada dintre anii 1998 şi 2005, fiind în prezent preşedintele comitetului de acţionari al Nord Stream AG, un consorţiu condus de Gazprom pentru construirea unei conducte pentru transportul de gaz natural rusesc prin Marea Baltică. La finalul mandatului său, el a semnat, în septembrie 2005, acordul pentru gazoductul Nord Stream între Germania şi Rusia lui Putin, considerat un cuţit în spatele statelor de tranzit Ucraina, Polonia şi ţările baltice, care au pierdut o pârghie de negociere cu Rusia prin această ocolire a teritoriului lor de către conducte pe o variantă directă, pe sub Marea Baltică. Mai mult, imediat după ce a părăsit poziţia, o lună mai târziu, după alegerea doamnei Angela Merkel drept cancelar, Schroder a fost numit şef al Consiliului de Administraţie al Nord Stream AG, poziţie pe care o îndeplineşte până astăzi în compania pe care a favorizat-o când încă era în funcţie.

Discuţia privind semnarea şi numirea sa imediată la Nord Stream a fost calificată unanim, la nivel european, drept conflict de interese, ca şi politicile sale favorizante pentru Rusia. E motivul pentru care, astăzi, stânjeneala este minima postură pe care o resimt germanii când se vorbeşte despre fostul lor Cancelar. Azi, după discursul său din congresul SPD, iată că această numire, prin decret al Premierului rus Dmitri Medvedev vine să adauge o piatră de moară în plus de piciorul propriului partid şi candidat. Potrivit ultimelor sondaje, CDU ar obţine între 38% şi 40% din voturi, în timp ce Partidul Social-Democrat (SPD), aflat pe locul doi, ar obţine între 23% şi 24% din sufragii.

Transformarea lui Gerhard Schroder din Cancelarul Germaniei în prietenul personal al lui Putin (a sărbătorit 70 de ani la Moscova, găzduit de Putin, în timpul crizei Crimeei) şi în om de afaceri desemnat de Rusia la conducerea unor proiecte energetice cu impact major pentru dependenţa Europei de gazul rusesc şi pentru subminarea intereselor statelor de tranzit – Ucraina, Polonia, ţările baltice – au ridicat o problemă morală gravă, dar şi una de coeziune a UE. În materie de securitate energetică, atât Nord Stream, viitorul Nord Stream 2, cât şi companiile sancţionate Gazprom (deţinător a 50% din Nord Stream) şi Rosneft sunt contra-exemple majore ale hotărârii Consiliului European de a sancţiona Rusia lui Putin pentru agresiunea militară din Estul Ucrainei şi anexarea Crimeei.

Tema va face furori în campania electorală din Germania, care tocmai a început.

Cancelarul Angela Merkel a subliniat că e vorba despre firme private şi de interesul aprovizionării cu gaze a Europei, care nu ar avea surse alternative, însă subiectul nu mai este astăzi valabil după intrarea primelor convoaie cu gaz lichid american în Europa de Nord. Competiţia dintre cele două surse de aprovizionare a făcut ca ministrul de Externe german şi preşedintele Comisiei Europene să fie supăraţi pentru întărirea sancţiunilor americane împotriva firmelor energetice ruse şi partenerilor săi. Aplanarea divergenţei transatlantice nu s-a făcut nici astăzi, iar discuţia continuă despre favorizarea de către Germania a firmelor ruse în detrimentul relaţiei transatlantice şi a celei cu partenerii din flancul Estic, ca şi despre sancţiunile unilaterale americane fără o consultare anterioară cu europenii. Oricum, tema va face furori în campania electorală din Germania, care tocmai a început.