Ruptura hărţii Europei: dincolo sau dincoace de Republica Moldova?

„În Republica Moldova, nu sunt simple alegeri, sunt alegeri geostrategice”

Aş fi vrut să ştiu că răspunsul, sau măcar un început de răspuns, ar putea fi găsit într-una dintre cele mai cunoscute şi misterioase opere de artă contemporane, Kryptos, amplasată la intrarea în imobilul CIA de la Langley, Virginia.

De fiecare dată, m-am oprit fascinat atât de misterul ascuns de ciudata colaborare între un sculptor, Jim Sandorn şi un criptograf pensionar al CIA, cât şi de faptul că, de 20 de ani încoace, nimeni nu a reuşit să decodeze textul, cu toate că s-au pus la lucru, cele mai bune echipe de experţi, atât ai CIA şi NSA, cât şi ai unora dintre cele mai puternice secţiuni specializate ale serviciilor de informaţii din întreaga lume. Rezultatul este, cel puţin până acum, oarecum dezamăgitor cu toate că au fost rezolvate trei din cele patru segmente ale ghicitorii finale: din ultimul au fost descifrate doar 97 dintre cele 869 de caractere folosite....

Sigur, exagerez, nu cred că răspunsul la întrebarea ce dă titlul acestui articol este încifrată în mesajul din Kryptos ( „ascuns", în greceşte). Dar neputinţa marilor jucători de a descifra un simplu joc propus de un artist şi un criptograf pensionar, arată limitele înseşi ale tuturor jocurilor, fie ele predictive, fie ele analitice, arătând din nou, cu o teribilă evidenţă, ceea ce ştiu mai demult coordonatorii de operaţiuni speciale: există un punct în care orice logică, orice schemă, orice gândire bazată pe antrenamente trebuie uitate doarece sunt depăşite, brutal, de evenimente care impun propria logică, cea care poate să pară absolut aberantă. Dar, cum ar spune aceleaşi personaje care trebuie să protejeze pe cât posibil existenţa agenţilor lor din teren, aceea este singura logică adevărată fiindcă de ea depinde supravieţuirea.   

Am lucrat până de curând în schemele unei logici ce se dovedeşte a fi fost în mare măsură artificială, născută  doar din speranţele noastre legate de căderea Zidului Berlinului, moment ce avea să marcheze apusul definitiv al unei lumi şi victoria în termeni absoluţi a celei care mai rămăsese pe picioare. În termenii acestei speranţe s-a decretat că Rusia nu mai reprezenta nimic pe scena politică internaţională, declinul său ireversibil fiind marcat de disoluţia URSS şi a formulei comuniste de dominaţie asupra unei părţi a lumii...exact aceea care urma să devină partener de încredere în edificarea unei lumi noi, de libertate, prosperitate şi bunăstare pentru toţi sub semnul democraţiei şi economiei de piaţă (chiar şi în noua sa versiune, politic acceptată şi de acum corectă, economie socială de piaţă).  Mai mult chiar, într-un răstimp foarte scurt, în jurul acestei speranţe enorme, s-au născut şi şcoli de gândire politică ce au proiectat şi pun în practică o serie de canale instituţionale de cooperare cu spaţiul fost sovietic, legături multiplex pe toate coordonatele strategice ale UE şi NATO.

Se uitase însă ceva: istoria însăşi cu lecţiile sale, mai vechi sau mai apropiate. Şi, fiindcă tot aminteam de clădirea centrală a CIA din Virginia, în holul de intrare este o statuie a lui Allan Dulles, legendarul său Director, cu o legendă sibilinică: Monumentul său este în jurul vostru. V-aţi gândit oare şi că există o moştenire a Războiului Rece care este în jurul nostru şi care poate fi oricând reînviată, aşa cum oricând se pot trezi la viaţă oricare dintre monştrii trecutului, cel care au provocat teribilele conflagraţii mondiale?

Un prim semnal, trecut foarte repede cu vederea din spaima politicienilor occidentali de a nu exacerba sensibilităţile ruse, a fost anexarea Crimeii. Anexare teritorială clasică, împotriva tuturor tratatelor şi reglementărilor internaţionale, făcută în linişte, pe faţă, fără remuşcări şi fără prea multe explicaţii, dând lumii întregi sentimentul că nu se mai putea face nimic şi că jocurile erau deja demult făcute.

Asta se petrece acum în estul Ucrainei, parte încă a teritoriului unui stat unitar doar în mintea unor politicieni de la Kiev şi, poate, în cea a unor actori occidentali cu motivaţii dintre cele mai diverse. Este vorba despre o a doua anexare, de facto, a unor teritorii controlate de manu militari de trupe ruse.

Acesta va fi şi scenariul cu care ne-am putea confrunta foarte rapid şi în Republica Moldova?  Foarte posibil pentru că, din nou, avem pe aliniate exact aceleaşi elemente componente din scenariul ucrainean. Existenţa unor teritorii unde:

a) controlul autorităţilor centrale este foarte redus sau inexistent (Transnistria şi Găgăuzia), de aici şi temerile legate de destabilizarea rapidă sau instantanee a situaţiei şi imposibilitatea calmării jocului prin etape intermediare de implicare a forţelor unităţilor centrale de securitate;

b) existenţa unor regiuni rusofone cu prezenţă ultra-majoritară sau aproape compactă de populaţie rusă care, în cazul unui „referendum de tip Crimeea", vor vota fără ezitare pentru un apel de ajutor militar către Moscova precum şi, în etapa imediat următoare, pentru alianţa sau integrarea în Federaţia Rusă şi, evident, împotriva Acordului de aderare la UE; 

c) posibile, chiar extrem de probabile, încercări de destabilizare a situaţie în alte regiuni ale R.Moldova, în ziua alegerilor sau în perioada imediat următoare.

Factori de risc absolut evidenţi atât pentru Republica Moldova şi pentru nou începutul său parcurs european - în mod real singura garanţie pentru modernizarea unei ţări aflate în plin proces de recuperare a dezechilibrelor economice şi nu numai provocate de perioada comunistă, dar şi pentru toate statele aflate pe linia de contact între Europa şi Uniunea Euroasiatică. Există condiţiile extinderii scenariului ucrainean, pentru formarea unei linii de front care să acopere aproape întreaga linie de demarcaţie între cele două zone continentale care se repoziţionează foarte rapid pe aliniamentele ideologice adversative ale Războiului Rece în faza sa cea mai dură.

Reapar imagini pe care le credeam puse definitiv în cartotecile unei istorii de nebunii trecute. Se reia intensiv studiul vechilor hărţi (puţin actualizate, în funcţie de performanţele noilor tehnologii) privind posibilele linii de invazie a Europei, se disecă, din nou, imaginile de satelit privind mişcările de trupe pe aliniamentul de sud (cel de odionioară preconizat pentru avansul pe culoarul gurile Dunării al Armatei a 14-a)....Nimic, după cum s-a văzut, nu este o simplă întâmplare. Se retrezeşte Războiul Rece cu o tentaţie din în ce în ce mai marcată, cel puţin discursiv, de a se arăta interesat în faze ceva mai calde, măcar pentru a marca un control definitiv al vechilor/noilor teritorii recucerite.

În această perspectivă, alegerile de duminică din R.Moldova sunt un alt episod major al acestei uriaşe încleştări continentale şi, pe fundal, globale, pentru re-echilibrarea hărţii de putere a lumii. Nu sunt simple alegeri, sunt alegeri geostrategice, în primul rând pentru ei, fraţii noştri moldoveni de care politicienii noştri au uitat subit cu prudenţa suprevieţuirii ce-i caracterizează istoric, dar şi pentru noi, cei care ne-am putea trezi cu un conflict deschis de mare amploare de cealaltă parte a graniţei noastre terestre, închizând un spaţiu fluvial şi limitând şi mai mult opţiunile de securitate din Marea Neagră, marea miză a timpului care urmează.