Roboţii ne vor lua locurile de muncă? Dezbaterea care agită campania prezidenţială din Franţa

Tehno-optimistul Emmanuel Macron (stânga) şi tehno-pesimistul Benoit Hamon (dreapta), doi candidaţi la preşedinţia Franţei

Roboţii ne vor lua locurile de muncă? Această întrebare, dezbătută de ceva timp, domină discuţiile pe teme socio-economice ale campaniei prezidenţiale din Franţa, în contexul unui şomaj ridicat.

Sceptic în privinţa unui impact pozitiv al revoluţiei digitale asupra pieţei muncii, candidatul socialist la preşedinţia Franţei, Benoît Hamon, a intrat în campanie cu două propuneri-far, şi anume asigurarea unui venit universal de bază pentru fiecare cetăţean francez şi taxa pentru angajatul robot.

Spre deosebire de Hamon, candidatul mişcării „En Marche!“ („Înainte!“) la Palatul Élysée, progresistul Emmanuel Macron, este de părere că orice evoluţie tehnologică aduce noi oportunităţi pentru piaţa muncii. El apără teoria distrugerii creatoare a economistului Joseph Schumpeter (1883-1950), conform căreia inovaţiile sunt pentru unii factori de succes şi oportunităţi, iar pentru alţii ameninţări.

Dacă Hamon exprimă temerile tehno-pesimiştilor, Macron reprezintă vocea tehno-optimiştilor. Disputele dintre cele două tabere durează de ceva timp.

„Problema datează încă din Antichitate. Aristotel credea că animalele vor lua locurile de muncă ale sclavilor. Apoi reapărea la fiecare val de evoluţie tehnologică, aşa cum s-a întâmplat în timpul revoltei mătăsarilor din Lyon, izbucnită în secolul XIX din cauza fricii de maşini“, spune economistul Nicolas Bouzou, de la centrul de consultanţă economică Asterès.

În prezent, experţii încearcă să determine impactul progresului tehnologic asupra locurilor de muncă.

„Tehnologia nu duce la o rarefiere a pieţei muncii, ci la o mutaţie“, afirmă tehno-optimistul Bouzou, prezentând drept exemple Coreea de Sud şi Elveţia, care sunt mai robotizate decât Franţa şi prezintă totodată rate ale şomajului mai mici. Potrivit lui, acest lucru arată că piaţa muncii este infinită şi trebuie să te adaptezi mereu.

Tehno-pesimiştii susţin, însă, că fenomenul distrugerii creatoare se îngustează. Prima explicaţie este că revoluţia digitală are un impact mai mic asupra creşterii în comparaţie cu revoluţia industrială. A doua explicaţie este că instrumentele dezvoltate în baza progreselor inteligenţei artificiale nu doar că ajută oamenii, dar iau şi o parte din deciziile lor. Roboţii „sunt adaptaţi subiectivităţii noastre şi ar putea să se descurce mai bine decât oamenii pe măsură ce munca va deveni mai complexă“, avertizează Raphaël Liogier în „Fără loc de muncă: condiţia omului post-industrial“.

Cine are dreptate: tabăra lui Hamon sau cea a lui Macron? E greu de oferit un răspuns clar la această întrebare atât timp cât nimeni nu poate să prevadă consecinţele vitezei inovaţiei, notează AFP. Totuşi, polemicile dintre tehno-optimişti şi tehno-pesimişti sunt aprinse şi interesante.

Potrivit unui raport al Consiliului de Orientare pentru Muncă, cel puţin 10% din locurile de muncă riscă să dispară în Franţa, dar şi în alte state membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, pe fondul automatizării şi digitalizării. Această prognoză este mult mai optimistă decât cea prezentată de către Carl Benedikt Frey şi Michael Osborne. Cei doi economişti estimau în 2013 că aproximativ 47% din locurile de muncă actuale sunt expuse dispariţiei în următoarele două decenii.