Returnarea unei medalii pătate cu sânge. „Împotriva statului Israel, nu împotriva poporului israelian”

Zanoli a returnat medalia pe care o primise din partea Israelului FOTO vosizneias.com

În 1943, Henk Zanoli a pornit cu trenul într-o călătorie periculoasă, s-a strecurat printre gardienii nazişti şi punctele de control ale acestora, pentru a transporta un copil evreu de la Amsterdam la Eemnes, un sat olandez.

Acolo, familia Zanoli, suspectată că s-ar opune ocupaţiei naziste, l-a ascuns pe băiat vreme de doi ani. Băiatul avea să fie singurul membru al familiei sale care a supravieţuit Holocaustului, îşi încep povestea jurnaliştii Christopher F. Schuetze şi Anne Barnard, de la New York Times.

Şaptezeci şi unu de ani mai târziu, în data de 20 iulie, un atac aerian israelian a ras de pe faţa pământului o casă din Fâşia Gaza, ucigând şase dintre rudele prin alianţă ale lui Zanoli. Strănepoata sa, un diplomat olandez, este căsătorită cu un economist palestinian, Ismail Ziadah, care şi-a pierdut în acel atac trei fraţi, o cumnată, un nepot şi pe prima soţie a tatălui său.

Joia trecută, Zanoli, în vârstă de 91 de ani, al cărui tată a murit într-un lagăr nazist, s-a dus la Ambasada Israelului la Haga şi a returnat medalia pe care o primise şi care-l consacra ca „Drept între Popoare”- onoarea conferită de Israel unui neevreu care a salvat evrei în timpul Holocaustului. Printr-o scrisoare impresionantă adresată ambasadorului israelian din Ţările de Jos, el a povestit care a fost preţul cumplit pe  care familia sa a fost nevoită să-l plătească pentru că s-a opus tiraniei naziste. „Sora mea şi-a pierdut soţul, care a fost executat printre dunele din Gaza, pentru că s-a implicat în rezistenţă, a arătat el. Fratele meu şi-a pierdut logodenica evreică, care a fost deportată şi nu s-a mai întors niciodată acasă. În acest context, este şocant şi tragic că astăzi, după patru generaţii, familia noastră se confruntă cu uciderea rudelor noastre din Gaza. Crime făcute de statul Israel”.

 „Împotriva statului Israel, nu împotriva poporului israelian”

Gestul său readuce în actualitate dezbaterea morală asupra asaltului militar aerian şi terestru al Israelului asupra Fâşiei Gaza, în care aproximativ 2.000 de oameni, majoritatea civili, au fost ucişi. Israelul a declarat că loviturile sunt îndreptate împotriva militanţilor Hamas, care au lovit cu rachete oraşe israeliene şi au săpat tunele în Israel.

După atâtea decenii, Zanoli s-a transformat dintr-un erou într-un critic al statului Israel, reflectând marile schimbări produse în Europa, unde oroarea produsă de uciderea a şase milioane de evrei i-a determinat pe mulţi să susţină înfiinţarea, în 1948, a Israelului, ca spaţiu de refugiu pentru evreii din întreaga lume.

Dar în anii de când Israelul a ocupat Cisiordania şi Gaza, în timpul războiului din 1967, europenii au adevenit mai critici. Israelul acuză antisemitismul, care a sporit în Europa, o dată cu creşterea curentelor politice de dreapta.

Unele proteste europene la adresa acţiunii militare israeliene au fost marcate, în ultimele săptămâni, de un antisemitism vădit, estompând linia dintre politica critică la adresa Israelului şi discursurile pline de ură la adresa evreilor. Dar mulţi alţi critici, precum Zanoli, spun că obiecţiile la adresa politicii Israelului nu sunt antievreieşti, dar se află în concordanţă cu principiile umanitariste care i-au determinat pe europeni fac să condamne Holocaustul şi să sprijine înfiinţarea unui stat evreu.

„Am înapoiat medalia fiindcă nu am pot să acceptceea ce Israelul i-a făcut familiei mele şi palestinienilor în general”, a declarat Zanoli într-un interviu acordat vineri, precizând că decizia sa este îndreptată „numai împotriva statului Israel, nu împotriva poporului israelian. Evreii au fost prietenii noştri”. El a precizat că niciodată nu a criticat public Israelul „până când familia mea a i-a devenit victimă”.

„Din agresaţi au devenit agresori”, acuză rudele lui Zanoli

În Gaza, rudele lui Zanoli spun că gestul său reprezintă un răspuns potrivit la pierderile pe care familia lor şi ale altele le-au suferit de pe urma loviturilor armate care s-au abătut asupra caselor lor. Unul dintre aceste rude este Hassan al-Zeyada, consilier specializat în traume psihice, care este fratele mai mare al lui Ismail Ziadah. Mama lor, Muftiyah, în vârstă de 70 de ani, a fost ce mai vârtnică persoană care a murit în bombardamentul care le-a distrus căminul. La fel ca Zanoli, dr. Zeyada, în vârstă de 50 de ani, care a tratat mulţi palestinieni din Gaza, traumatizaţi de război, a propus spre refelcţie şi faptul că statul Israel  a fost fondat după Holocaust, una dintre cele mai mari traume colective. Dr. Zeyada a declarat vineri că îl admiră pe Zanoli şi pe familia sa pentru lupta pe care aceştia au purtat-o în timpul celui de-al doilea război mondial împotriva „discriminării şi asupririi, în general, şi împotriva evreilor, în special. Pentru ei este dureros că acei oameni pe care i-au apărat şi pentru care s-au luptat au devenit, la rândul lor,  agresori”.

Luna trecută, dr.Zeyada a declarat că nici unul dintre membrii familiei sale nu au fost militant. Israelul a afirmat că va lua măsuri pentru a evita uciderea civililor şi că Hamas creşte inenţionat numărul victimelor în rândul civililor, desfăşurând operaţiuni din vecinătăţile locuite. Dar doctorul nu a oferit nicio inforrmaţie conform căreia locuinţa familiei Zeyada a fost lovită intenţionat. Armata a declarat pentru ziarul israelian Haaretz, care a relatat primul despre decizia lui Zanoli, doar că va investiga „toate incidentele neprevăzute”

Condiţia revenirii asupra deciziei

În scrisoarea sa adresată ambasadourlui Israelului, Zanoli a arătat că familia sa a sprijinit cu tărie poporul evreu, în căutarea lui pentru „un cămin naţional”, dar că, treptat, a ajuns la convingerea că „Proiectul sionist are într-însul un element rasist, fiindcă aspiră să creeze un stat exclusiv destinat evreilor”.

Dar a adăugat că ar putea întrevedea o situaţie în care ar accepta să primească medalia înapoi: „ Singura cale de scoatere a poporului evreu din mlaştina în care a ajuns constă în acordarea tuturor celor care trăiesc sub controlul statului Israel aceleaşi drepturi politice, aceleaşi şanse sociale, economice. Cu toate că aceasta va duce la un stat care nu va fi exclusiv evreiesc, va fi vorba despre un stat unde nivelul actului de dreptate va reprezenta fundamentul pentru care am acceptat titilul de  Drept între popoare”. „Când aceasta se va întâmpla, a concluzionat el, puteţi să ma contactaţi fie pe mine, fie pe urmaşii mei”.