Putin, distrugătorul de destine

Printre refugiaţii care ajung în Republica Moldova se numără mulţi copii

În primele şase zile de război în Ucraina, Moldova a primit aproximativ o sută de mii de refugiaţi ucraineni. Mai mult de jumătate dintre ei au rămas în Moldova. Ceilalţi au ieşit prin România în Europa.

Moldova e cât un punct pe harta lumii (între Ucraina şi România). E mică, săracă, mereu hărţuită geopolitic şi ruptă în două, în 1992, de un război cu Rusia, care şi-a creat, şi la Nistru, o enclavă separatistă pentru depozitarea bombelor. Astăzi, pe 2 martie, se împlinesc 30 de ani de la izbucnirea acelui război sângeros pentru apărarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Atunci, Ucraina vecină era pro-rusă – un fel de Belarus în ziua de azi. Astăzi este un scut pentru Moldova în faţa Rusiei, iar moldovenii vor ca Ucraina să reziste.

Moldova primeşte refugiaţi cu ceai cald şi mâncare chiar la graniţă

Moldova e deosebită prin oamenii ei empatici şi primitori. Ca să-i poată adăposti rapid pe cei care fug din calea războiului, autorităţile moldovene au simplificat la maximum, în regim de urgenţă, condiţiile de intrare în ţară pentru cetăţenii ucraineni. Refugiaţii din Ucraina pot intra în Moldova cu maşini fără „carte verde”, pe jos, cu acte de identitate interne şi fără certificate COVID. Cozile la vama moldovenească sunt de aproape opt kilometri. Zilnic, reuşesc să intre în Moldova 15.000 - 17.000 de refugiaţi.

La ieşirea din vamă, moldovenii îi aşteaptă pe refugiaţii ucraineni cu mâncare caldă şi ceai. Voluntarii s-au mobilizat şi au grijă ca cei care vin să-şi găsească rapid un adăpost sau transport în cazul în care doar tranzitează Moldova. Totul gratuit, din donaţii adunate de la cetăţeni. Nimeni nu i-a rugat să facă asta.

Roma este un tânăr care a revenit anul trecut acasă din Irlanda. Ziua lucrează la căsuţa lui din Cricova, iar seara urcă în maşina tatălui său, umple rezervorul din banii propri şi merge la punctul de trecere a frontierei Palanca să aducă refugiaţi la Chişinău. Face asta seară de seară împreună cu prietenii săi. Astăzi a primit un mesaj de la Anghelina pe care a ajutat-o să fugă de război cu câteva zile în urmă. Împreună cu fiica ei, a ajuns deja la Praga şi a ţinut să-i mulţumească şi să-i spună că nu şi-a imaginat că cineva străin ar putea face aşa ceva gratis pentru familia ei.

Dar oamenii sunt diferiţi. Majoritatea celor pe care i-am întâlnit la punctul de trecere Palanca sunt recunoscători pentru primirea caldă a moldovenilor. Printre cei 15 refugiaţi cu care am reuşit să stăm de vorbă la vamă am întâlnit însă şi un bărbat care ne-a insultat. Nu este clar cum a putut trece de grănicerii ucraineni în condiţiile în care ieşirea bărbaţilor din Ucraina este interzisă, ei fiind obligaţi să rămână să-şi apere ţara. Dar el a reuşit. Omul care fuge acum din Odessa de războiul declanşat de Putin ne-a acuzat pe noi, cei din Moldova, că am atacat în 1992 Transnistria. „Şi atunci măcelul organizat de moldoveni în stânga Nistrului a fost mai straşnic”, s-a răstit la noi bărbatul în limba rusă, după care a urcat în microbuzul ce urma să pornească spre Bucureşti. 

Voluntarii moldoveni care ajută refugiaţii ucraineni au semnalat şi ei situaţii ingrate – inclusiv cazuri când cei găzduiţi în Chişinău au furat televizoarele din apartamentele în care au fost cazaţi sau, la plecare, au scris cu vopsea-spray pe pereţi lozinci vulgare ca să se răzbune pe Putin.

Sarcina voluntarilor o preiau instituţiile statului

Numărul voluntarilor care vin la punctele de trecere moldo-ucrainene să ajute refugiaţii a scăzut în ultimele două zile, aşa că autorităţile moldovene au preluat misiunea de transportare şi îngrijire a refugiaţilor. Aceştia sunt îmbarcaţi la vamă în microbuze şcolare sau în autocare şi transportaţi la centrele provizorii de gestionare a fluxurilor de străini, apoi la Centrul de găzduire de la „Moldexpo” din Chişinău.

Femei din Ucraina care au trecut graniţa în Moldova

Aici, de refugiaţi au grijă inclusiv medicii. Li se oferă o boxă cu un pat, hrană, este cald şi li se crează toate condiţiile pentru a-şi găsi un adăpost stabil sau, în caz că decid să meargă într-o altă ţară, li se pune la dispoziţie transport spre România. Mai puţin de jumătate din refugiaţii care intră în Moldova aleg această opţiune. Cei mai mulţi preferă să rămână în Moldova şi speră ca războiul să înceteze ca să se poată întoarce acasă.

Fostul şef al Delegaţiei UE la Chişinău, Peter Michalko, şi-a exprimat admiraţia faţă de gestul cetăţenilor moldoveni, care au dat dovadă de mobilizare exemplară şi solidaritate fără precedent faţă de poporul ucrainean care trăieşte drama războiului. „Sunt mândru că am trăit în Moldova! Vă cunosc personal pe mulţi şi mă înclin la fiecare gest de umanitate şi ospitalitate pe care îl văd! Sunteţi extraordinari! Sunteţi fantastici! Sunteţi un exemplu pentru toţi cei din Europa şi din lume!”, a scris diplomatul pe pagina sa de Facebook.

Vitalie Călugăreanu - Deutsche Welle