Putin, cu ochii pe Marea Neagră şi rutele energetice. „Orice ţară cu ieşire la Marea Neagră este acum o potenţială ţintă”

Manevrele lui Putin au un singur scop: securizarea rutelor de transport pentru gazele naturale către Europa

Pe măsură ce Occidentul transmite că planurile expansioniste ale preşedintelui rus Vladimir Putin nu se limitează la estul Ucrainei, obiectivele aproape mitice – controlul asupra Mării Negre şi dominaţia energetică – sunt reluate drept eventuale scenarii.

Anexarea Peninsulei Crimeea şi susţinerea conflictului separatist din estul Ucrainei reprezintă doar primele capete de pod în strategia neo-imperialistă a liderului de la Kremlin, acuză tot mai multe voci. 

Comandantul forţelor NATO în Europa a subliniat clar săptămâna trecută că „nu avem niciun motiv pentru a considera că ambiţiile lui Putin se limitează la estul Ucrainei”. Dacă până acum aceste afirmaţii erau intepretate mai degrabă drept un avertisment că Putin nu se va mulţumi până când nu va controla întreaga Ucraină, analiştii atrag acum atenţia că planurile sale sunt mult mai ambiţioase şi deloc noi. 

În timp ce întreaga lume şi-a îndreptat atenţia către luptele din Donbass, Kremlinul a făcut manevre pentru a acapara ceva cu mult mai valoros, scriu jurnaliştii „Daily Beast”. Singurul motiv pentru care Putin nu a anexat până acum regiunile estice este că nu vrea să preia povara financiară uriaşă cu care vin la pachet, susţin analiştii citaţi de publicaţia americană. 

Dintre cei opt milioane de locuitori din regiune, aproximativ 30% sunt pensionari sau se apropie de vârsta pensionării. Alţi 20% sunt bugetari. Cu alte cuvinte, jumătate dintre noii cetăţeni pe care Rusia i-ar câştiga după anexare ae trebui să fie plătiţi de la bugetul de stat. Având deja experienţa Crimeei, unde nivelul de trai a scăzut semnificativ după alipirea la Rusia, în ciuda promisiunilor Moscovei, ruşii sunt acum mult mai conştienţi de costurile uriaşe atrase de o astfel de mişcare. 

Cu ochii pe Crimeea de la bun început

Bunăstarea populaţiei rusofone din zonă nu-l interesează deloc, deşi acesta este interesul invocat pentru motivarea agresiunii. De fapt, arată aceştia, adevărata redută pe care Putin şi-a dorit s-o câştige în acest război este chiar Peninsula Crimeea. Asigurarea controlului asupra acesteia a fost cel mai probabil interesul strategic al Kremlinului cu mult înainte de izbucnirea Euromaidanului şi de răsturnarea regimului prorus de la Kiev, condus de fostul preşedinte Viktor Ianukovici. 

La rândul ei însă, Crimeea reprezintă doar un mijloc către obţinerea unui obiectiv cu adevărat primordial: controlul asupra Mării Negre, a resurselor energetice din subsolul acesteia şi a rutelor de transport pentru gazele naturale ruseşti care ajung în Europa. Iar ruşii fac paşi concreţi în acest sens, departe de bubuiturile din estul Ucrainei. Luna trecută, guvernul georgian a permis producătorului energetic Rosneft să cumpere un pachet de 49% din acţiunile la terminalul petrolier Ponti, punând în pericol strategia energetică a Georgiei. „Monopolurile nu se opresc la 49%. În schimbul unor oarecare investiţii din Rusia, guvernul georgian permite Rusiei să ocolească sancţiunile aplicate de Vest aducând combustibil direct prin Georgia într-o mişcare care se va dovedi împotriva interesului naţional al Georgiei”, au scris jurnaliştii publicaţiei „Georgian Journal”. 

„Între timp, Guvernul de la Tbilisi vorbeşte despre centre de instruire NATO şi integrare occidentală. Problema aici nu este că acţiunile vorbesc mai puternic decât cuvintele. Ironia este că acele sancţiuni pe care Rusia le ocoleşte acum cu ajutorul Georgiei au fost menite să protejeze tocmai ţări precum Georgia şi Ucraina de ocupaţia şi agresiunea rusă. Ceea ce este şi mai nefericit este că acei parteneri strategici ai Georgiei, precum Germania şi ţările baltice spre exemplu, plătesc un preţ politic şi financiar foarte greu pentru a aplica acele sancţiuni”, conchid jurnaliştii georgieni. 

Prin încheierea înţelegerii în Georgia, Moscova îşi asigură dominaţia energetică asupra întregii regiuni trans-caucaziene. Armenia, în mod special, depinde de importurile petrolieri care ajung în terminalul Ponti. „Poziţia unică a Georgiei îi permite să fie un coridor semnificativ şi esenţial pentru transportul de energie şi să nu rămână simplu consumator”, scrie „Georgian Journal”. 

„În esenţă, balanţa de putere în Marea Neagră s-a tot înclinat încă de când „omuleţii verzi” au ajuns pentru prima dată în Peninsula Crimeea. Orice ţară cu ieşire la Marea Neagră este acum o potenţială ţintă, la fel şi orice vas aflat aici. Putin nu şi-a mişcat ochii de la premiu: Marea Neagră”, încheie „DailyBeast”. 

[<a href="//storify.com/elenadumitru/armisti-iul-din-ucraina-in-pericol" target="_blank">View the story "Armistiţiul din Ucraina, în pericol" on Storify</a>]