O demisie de onoare sau la presiunea străzii?

Demisia guvernului bulgar vine să confirme toate analizele făcute la Bruxelles în ultima perioadă: prea multă austeritate, combinată cu aplicarea orbească a unei politici de tip ultra-liberal, pot să ducă la probleme sociale grave, urmate de explozii de stradă care pot să devină incontrolabile.

Lecţia FMI, predată cu succesul ştiut mai întâi în România şi aplicată prin măsurile cele mai dure luate la nivelul UE, a conţinut şi acest apel, reiterat către ţara noastră şi în urmă cu o lună: privatizaţi absolut totul, cît mai rapid, mai ales în unităţile în domeniul energetic. Ori aici, logica pe hîrtie a economiştilor s-a lovit şi se loveşte în continuare de un factor care se numeşte "puterea de suportabilitate a populaţiei", extrem de diferită în centrul şi estul Europei fătă de ţările occidentale.

Şi ele au cunoscut, la indicaţia mai veche a Comisiei Europene, acelaşi apel la liberalizarea pieţelor de energie, numai că efectul a fost exact invers celui petrecut în Bulgaria...preţurile au scăzut, fostele companii de tip monopol au fost obligate, adevărat în timp, să negocieze cu clienţii strategici sau să cedeze teren în faţă micilor operatori, foarte activi şi dornici să cîştige mai puţin, cu condiţia de a prelua o parte dintre marii consumatori şi cei individuali.

Dar aceasta nu este decît una dintre componentele problemei. Cealaltă este de ordin politic şi nu este deloc simplă. Pe de o parte, se confirmă avansul foarte rapid al socialiştilor, marcat şi consolidat acum din ce în ce mai mult la nivelul UE. Pe de altă parte, mare atenţie, la anticipatele care vor urma (dacă Parlamentul bulgar va accepta demisia guvernului) vom vedea dacă se confirma câteva dintre analizele pe care le-am auzit la  Bruxelles privind succesul la populaţie al partidului extremist şi nationalist Attack, violent antieuropean şi promovând teze politice care ar putea deveni apetisante pentru unii pe timpul unei asemenea crize.

Cert este că ne aflăm în faţa unei crize politice serioase provocată direct de presiunea străzii, iar acest lucru nu poate fi ignorat. Fie şi numai pentru că arată foarte limpede inadecvarea unora dintre marile programe de redresare economică ce au fost propuse ţărilor cu economii problematice din estul european pe timpul crizei economice de către tripletă FMI-Bancă Mondială-Comisia Europeană, nimeni nedorind, la timpul respectiv, să înţeleagă adevărul că prea multă austeritate administrată cu forţă poate deveni cea mai importantă frînă în calea dezvoltării economice.

Este semnalul că s-a atins pragul critic al suportabilităţii sociale, iar decidenţii politici naţionali şi europeni trebuie să înţeleagă, măcar în ultimul moment, cît de importantă, vitală, este nevoia că bugetul european al perioadei 2014-20120 să conţină nu numai fondurile structurale necesare destinate acestei zone, dar să aibă în compnenta lor şi proceduri simplificate de acces (în paralel cu o întărire considerabilă a controlului) pentru a da ţărilor noastre posibilitatea de a avea mai repede banii din sectorul coeziunii.

Dacă nu se va petrece aşa, cercul vicios de până acum (fonduri existente pe hârtie- lipsa de competenţă naţională- birocraţie sufocantă) vor creşte posibilitatea ca evenimente ca cele de acum din Bulgaria să se repete şi altundeva, distrugând ceea ce s-a cîştigat şi stabilizat pînă acum pe drumul european şi distrugând încrederea investitorilor.