FOTO Morţii nu au naţionalitate
0
„Le coeur a ses raisons que la raison ne connaît point”. Înlocuiţi cuvântul „inimă/coeur” cu „război” şi veţi obţine teribila cruzime a războaielor: războaiele au argumente necunoscute raţiunii.
Celebrul proverb francez atribuit lui Blaise Pascal este astăzi pe buzele tuturor: nu numai din cauza faptului că în recentele confruntări dintre Israel şi Palestina au fost ucişi şi copii, şi nu numai pentru că în dezastrul din Ucraina, din 17 iulie, seara, au murit alţi 80 de copii. 298 de civili, în total, într-un zbor al Malaysian Airlines, care plecase cu doar câteva ore în urmă din Amsterdam. Deci, 140 de pasageri olandezi.
De atunci, ruşii şi ucrainenii se acuză reciproc, separatiştii pro-ruşi din regiunea estului Ucrainei şi ei acuză pe cine pot, americanii, cei care supraveghează zona de mai multe luni, încă nu au lansat oficial mesajul care va termina această mascaradă în care vinovatul va ieşi până la urmă la suprafaţă.
Nici nu mai contează, de fapt, cine este de vină. Oricine ar fi, nu îi va învia pe cei morţi.
Nu va alunga de pe suprafaţa epidermei noastre senzaţia de frison, de dezgust, dorinţa de a vomita. S-a ajuns, în acest război care este departe de a fi unul al nervilor, al declaraţiilor, ca pe vremea Războiului Rece, la un stadiu inacceptabil pentru orice fiinţă umană. Victime nu mai sunt părţile beligerante, ci civili situaţi, fizic, psihic, geografic, politic, uman, la mii de kilometri de conflictul din estul Ucrainei. Din Ucraina. Din Europa.
Ca întotdeauna în războaie, cei care suferă sunt cei care nu iau parte la conflict, civilii. Indiferenţii. Nu v-aţi săturat? Voi, lideri europeni, voi lideri occidentali, tu, Barack Obama, tu, Vladimir Putin, noi? Nu credeţi că a venit timpul ca toate, absolut toate ipocriziile să înceteze? Şi cea a nemţilor care nu vor sancţiuni economice prea drastice împotriva Rusiei, şi a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care se tot poticneşte de veto-ul Kremlinului, şi cea a NATO, care se face că nu vede mişcările de trupe ruseşti, a englezilor, care cer ca sistemul financiar rus să nu fie faultat, căci The City are interese...a europenilor, a executivului de la Bruxelles, care nu doreşte să şifoneze prea mult sentimentele lui Vladimir Putin. Dar, mai ales, ipocrizia Franţei, cea dezvăluită, pentru a nu ştiu câta oară, de presa franceză.
Cotidianul Libération, în această dimineaţă de 18 iulie, teribilă dimineaţă de numărare a morţilor (morţii nu au naţionalitate!), publică o analiză intitulată "Mistral et diplomatie, le double jeu de Paris", în care acuză Parisul de a-şi proteja mai degrabă propriile interese decât drepturile omului!
Astfel, în timp ce din vârful buzelor cere sancţiuni împotriva Moscovei, din fundul buzunarelor suferă de teama unor eventuale pagube pe care ar trebui să le plătească Rusiei în cazul în care ar face ceea ce toată comunitatea internaţională aşteaptă să facă: anularea contractelor de construire a celor două nave de război Mistral, pe care şantierele din Saint Nazaire le finalizează în prezent. "Vladivostok" este gata: pe el se antrenează bine mersi soldaţi ai Marinei ruse, de la începutul lunii iulie; "Sebastopol" (ce ironie de patronim!, numele portului din Crimeea) este pe cale să, onorarea contractului fiind prevăzută pentru începutul lui octombrie.
O indiferenţă care costă vieţi, în ignorarea totală a rezoluţiilor Parlamentului European, care, el, tot cere instaurarea unui embargo asupra vânzărilor de arme cu destinaţia finală Rusia. Bineînţeles, morţii altora nu sunt ai noştri, şi atâta timp cât pe avion nu va scrie Air France sunt puţine şanse ca acest contract de 1.2 miliarde de dolari (aproximativ 887 000 de euro), semnat de preşedintele Nicolas Sarkozy în 2011, la doar trei ani de la episodul Georgia (soldat cu secesiunea Abhaziei şi a Oseţiei de Sud) să fie anulat. "Chiar dacă această schizofrenie irită puternic partenerii americani şi europeni, francezii îşi menţin direcţia", scrie Libération. Da, dar şi americanii au propriile lor interese, Rusia fiind astăzi un creditor important al Statelor Unite. Da, dar de gazul rusesc depinde toată Europa. Da, dar...
Inevitabilul s-a întâmplat. Nu mai căutaţi vinovatul în Ucraina. Noi suntem. UE, America, cei care lăsăm acest conflict să se deruleze în tăcere internaţională, din 27-28 noiembrie, datele summitului de la Vilnius, al Partenariatului Estic. Momentul în care fostul preşedinte Victor Ianucovici a refuzat să semneze acordul de asociere. Faptul că între timp acordul de asociere a fost semnat (cu Ucraina, Georgia şi Moldova), că în 17 iulie congresul american a aprobat, înainte de trimiterea în comisia de specialitate, statutul de aliaţi ai NATO, dar în afara organizaţiei, a acestor trei state, nu mai este chiar atât de relevant. Relevantă ar fi primirea imediată a acestor state în NATO. Terminarea ipocriziei. Chiar dacă acest război are doi beligeranţi, chiar dacă motivele sale sunt de imputat atât Rusiei cât şi Ucrainei, chiar dacă acest conflict nu e în imediata noastră apropiere, acest conflict ne priveşte. Pentru că el se desfăşoară în numele dorinţei de a adera la UE, sub drapelul UE, în numele dreptului la autodeterminare, pentru că deja suntem implicaţi politic şi comercial, şi moral până în gât, pentru că ceea ce se întâmplă în jurul nostru ne priveşte şi ne culpabilizează pe toţi. Camusian vorbind. Morţii nu au naţionalitate.
[View the story "Malaysia Airlines" on Storify]
Se încarcă comentariile...
