Pe de altă parte, Schluz a negat această perspectivă şi spune doar că este o opţiune. Mai mult, solicită probe de bunăvoinţă publice înaintea lansării negocierilor. Mai exact, Martin Schulz vorbeşte despre nevoia de a andosa public proiectul lansat de către Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, pentru un ministru de Finanţe European al grupului Euro, impozite şi taxe comune la nivelul statelor membre ale Zonei Euro ca prim pas în viitoarele negocieri. Este vorba despre proiecte susţinute de către SPD şi respinse de către CDU, o formulă inacceptabilă astăzi pentru doamna Merkel.

Iată însă că un eveniment nou e menit să discute intransigenţa lui Martin Schulz, cel care a anunţat clar retragerea în opoziţie după alegeri şi a avut cel mai slab scor înregistrat de către social-democraţi, poziţie contestată de un număr de social democraţi, parlamentari în fostul şi actualul parlament. În faţa unei anumite scindări în partid, pasul în spate pe poziţia negocierii cu condiţii inacceptabile e, de fapt, o altă formă de a respinge Marea Coaliţie, fapt ce-l poate costa pe Martin Schulz postul de preşedinte al SPD.

Partidul Social-Democrat condus de Martin Schulz va avea congresul la Berlin, în 7-9 decembrie, un congres în care, şi preşedintele Shulz a subliniat-o, toate opţiunile sunt pe masă. Însă o înfrângere a propunerilor actualului preşedinte în faţa unui vot în Congres poate duce la demiterea sa din funcţie. Opţiunile anunţate sunt foarte departe de Marea Coaliţie, respectiv variantele evocate merg spre guvern minoritar CDU/CSU cu susţinere selectivă social-democrată, variantă respinsă deja de CDU, Cancelarul Angela Merkel nedorindu-şi un guvern minoritar.

Cum Marea Coaliţie nu este între opţiunile evocate de Martin Shulz, e foarte probabil că formula minimală pe care să o accepte partidul, odată ce-şi va asuma - foarte probabil -  varianta unei Mari Coaliţii, este retragerea din prim plan a lui Martin Schulz, măcar în sensul neintrării sale în Guvern, dacă nu al eliminării sale din conducerea partidului. Până la urmă, Martin Schulz este responsabil de rezultatele SPD, în contextul apartenenţei anterioare a partidului, e adevărat, la coaliţia alături de CDU-CSU, care pare să fi estompat diferenţele între cele două partide, de centru-dreapta şi de centru-stânga.

Aşa cum CDU este criticat (inclusiv de aliatul său din Bavaria, CSU) pentru faptul că a migrat spre centru, adoptând unele politici ale SPD, şi social-democraţii sunt criticaţi pentru abandonarea politicilor de stânga şi pentru suprapunerea peste CDU, deci mersul spre o eventuală fuziune părea mai aproape de realitate. Astăzi, apropierea excesivă a celor două partide îi lasă în opoziţie nu atât pe liberali sau ecologişti, cât extrema dreaptă AfD, un partid care riscă să-şi adauge voturi dacă rămâne singur în opoziţie. 

Pe de altă parte, trebuie reţinut că sondajele arată o creştere a CDU/CSU în caz de alegeri anticipate, o creştere a AfD, îngrijorătoare, dar şi o scădere accentuată a SPD. O asemenea situaţie creează două pârghii importante de negociere pentru Angela Merkel, respectiv îi oferă varianta anticipatelor şi pasarea vinei nerealizării coaliţiei pe toate celelalte partide, cu consecinţa creşterii AfD la viitoarele alegeri, respectiv cu perspectiva scăderii dramatice a procentelor şi reprezentării partidelor care au respins coaliţia, cu precădere a SPD. De aceea varianta retragerii din prim plan a lui Martin Shulz şi varianta Marii Coaliţii negociate astăzi, fără precondiţii inacceptabile pentru CDU, este cea mai probabilă.