Marea afacere (marea şansă) a secolului XXI: armata europeană

De la stânga la dreapta: Comisarul european pentru piaţa internă şi servicii Michel Barnier, preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso şi vicepreşedintele Comisiei Antonio Tajani, în timpul unei conferinţe de presă pe tema industriei pentru apărare europeană, la Bruxelles, pe 24 iulie 2013 FOTO Reuters

Vă mai amintiţi cum şi când au început marile averi ale timpurilor moderne în Europa? Cu furniturile de arme în perioada napoleoniană, atunci când, din senin, a apărut o comanda uriaşă care se baza pe nevoile unei armate enorme pentru timpul său, mereu în deplasare spre un alt teatru de luptă şi cuprinzând unităţi mobile a căror avansare rapidă trebuia susţinută de o logistică performantă în diferitele zone ale imperiului.

Ne aflăm acum în aşteptarea unui asemenea moment care va schimba foarte multe dintre datele de joc la nivelul spaţiului european: în luna septembrie, pe agendele Consiliului informal la Vilnius şi în decembrie, la Bruxelles, la reuniunea Consiliului European va figura pentru prima oara tematica apărării şi securităţii europene, cu obiectivul de a crea nu numai mult visata armată europeană, ci de a pune şi bazele structurii comune ale industriei europene de apărare. 

Miza este enormă, politică, militară dar şi, evident, economică, unitatea de măsură de la care se începe raţionamentul fiind, în acest caz, mii de miliarde de euro....

Lumea are nevoie de o Europă care să fie în stare să desfăşoare misiuni militare care să ajute la stabilizarea situaţiei în zone de criză...Trebuie să întărim Politica noastră comună externă şi de securitate şi să avem un demers comun în privinţa problemelor apărării deoarece împreună avem puterea şi mărimea pentru a transforma lumea într-un loc mai corect, bazat pe reguli şi respectând drepturile omului

        Preşedintele Barroso, Discurs privind Starea Uniunii, septembrie 2012

Consiliul reiterează apelul său în favoarea dezvoltării unor capacităţi militare care să susţină şi să întărească politica comună externă şi de securitate...subiliniind capacitatea UE de a acţiona ca un furnizor de securitate, în contextul unui demers mai larg comprehensiv precum şi nevoia de o industrie europeană de apărare mai puternică şi mai puţin fragmentată care să susţină şi să întărească atât capacităţile militare europene cât şi capacitatea europeană de acţiune

Foreign Affairs Council, Concluzii, 19 noiembrie 2012

Acesta este contextul în care, de mai mult timp, la nivelul UE (dar nu şi în România, dezinteresată de acest subiect ca de atât de multe altele) a fost lansată o consultare publică dar şi negocieri politice intense concretizate toate într-o serie de documente pe care am plăcerea să vi le ofer în premieră, începând cu Comunicarea Comisiei Europene din 24 iulie 2013, apoi studiul elaborat de experţii CE dar şi cel care sintetizează punctele de vedere ale societăţii civile. Nu numai interesante, nu numai oferind răspunsuri asupra viitoarei alcătuiri a acestei pieţe europene comune a industriei de apărare şi securitate, dar şi desenând hartă de oportunităţi care se vor activa într-un viitor foarte apropiat şi de care unii vor profita din plin pentru a revitaliza industriile naţionale respective. Este foarte posibil ca, din diferite motive, acest subiect să nu-i intereseze pe politicienii noştri. Poate, măcar, pe dumneavoastră....aveţi aici acces la un link pentru toate trei documentele.

Şi totuşi ar avea de ce să fie interesaţi. Căci, se afirma în documentul Comisiei Europene,„criza în domeniul cheltuielilor publice determina tăieri de buget în domeniul apărării ceea ce exacerbează situaţia, aceasta deoarece fie nu sunt coordonate, fie nu sunt implantate în raport cu obiectivele noastre strategice comune Din 2001 până în 2010, cheltuielile UE în domeniul apărării au scăzut de la 251 miliarde Euro la 194 de miliarde. Aceste tăieri bugetare au şi un impact serios asupra industriilor care dezvoltă echipamente pentru forţele noastre armate, cu reduceri la nivelul programelor existente sau a celor programate...Bugetele pentru apărare scad în timp ce cresc costurile echipamentelor moderne. Costurile se măresc atât datorită tendinţei pe termen lung a creşterii complexităţii tehnologice a echipamentelor respective cât şi datorită reducerii volumului de productie produs de reorganizarea şi micşorarea numărului forţelor armate europene după căderea Cortinei de Fier. "

Miza, spuneam, este enormă. Vorbim despre unul dintre sectoarele industriale cele mai competitive din Europa, generând anul trecut un profit de 96 de milarde de Euro, asigurând direct 400.000 de locuri de muncă şi indirect încă 960.000. Pe de altă parte, industria de apărare înglobeaza în mod tradiţional un segment de cercetare şi dezvoltare deosebit de performant, cel din care, pe model american, sunt mai apoi extrase tipuri de materiale şi tehnologii sau chiar aparatură care ajung în industria civilă...

„Problema bugetelor din ce în ce mai reduse este agravată de fragmentarea persistentă a pieţelor europene care conduce la duplicarea non-necesară a capacităţilor militare, a organizaţiilor şi cheltuielilor. Cooperarea şi competiţia deschisă europeană rămân o excepţie, peste 80% din investiţiile în echipamente militare fiind cheltuite naţional. În consecinţă, Europa riscă să piardă expertiza esenţială şi autonomia în zone cheie".

Concluzia materialului este clară. Dar disperarea din fundal este oare motivată şi de o realitate în teren pe măsură? Care sunt implicaţiile militare şi politice ale deciziilor ce se vor lua la finele acestui an? Despre acestea, în numărul de mâine.