Germania vrea să joace un rol de prim rang în materie de apărare

Germania este hotărâtă să joace un rol militar mai important pe scena internaţională. Această ambiţie, care a crescut treptat în ultimii 20 de ani, este înscrisă negru pe alb în foaia de parcurs pentru armata germană şi politica de securitate naţională, prezentată miercuri sub forma unei Cărţi Albe de către Ministerul Apărării. Ultima asemenea foaie de parcurs datează din 2006.

Cunoscută timp de decenii ca un „gigant economic, dar pitic politic“, Germania vrea să facă uitată această caracterizare printr-o implicare mai mare în cadrul NATO, comentează AFP, potrivit Agerpres.

Pe termen lung, „motorul economic“ al Europei are ambiţia formării unei „uniuni de apărare“ a statelor membre UE, o tentativă prudentă de a readuce în discuţie proiectul Comunităţii Europene pentru Apărare, abandonat în 1954 din cauza opunerii Franţei.

„Germania este percepută din ce în ce mai mult ca un actor central în Europa“, subliniază documentul. Prin urmare, „Germania are responsabilitatea de a contribui activ la formarea ordinii mondiale“ şi este gata „să-şi asume responsabilitatea şi să ia lucrurile în mâini“ în faţa provocărilor „în domeniul securitar şi umanitar“, potrivit strategilor de la Berlin.

Schimbarea de paradigmă este importantă pentru o ţară calificată adesea drept „Marea Elveţie“, potrivit eseistului francez Alain Minc: o ţară dornică să se bucure de prosperitatea sa în neutralitate.

Cartea Albă perfecţionează lenta evoluţie a unei ţări al cărei trecut militarist şi nazist a condus la ancorarea în opinia publică a unui foarte puternic pacifism. Abia în 1994 judecătorii supremi germani au autorizat participarea ţării lor la operaţiuni multilaterale de menţinere a păcii.

Kosovo, Afganistan sau Mali: militarii germani sunt desfăşuraţi acum pe tot mai multe teatre de operaţiuni, iar Germania vrea să facă încă un pas, livrând pentru prima dată arme unui grup implicat în conflict, şi anume kurzilor peshmerga din Irak care luptă împotriva organizaţiei jihadiste Statul Islamic.

De asemenea, armata germană va cunoaşte o mică revoluţie cu prima sa majorare de efective de la sfârşitul Războiului Rece şi cu mai multe investiţii, în condiţiile în care în ultimii ani ea s-a plâns că este subechipată.

Germania se numără, totodată, printre ţările mandatate să conducă cele patru batalioane ale NATO ce vor fi desfăşurate prin rotaţie începând din 2017 în Europa de Est, în faţa ameninţării ruse. Această măsură-cheie a summitului de la Varşovia a generat în Germania dezbateri active, în sânul aceleiaşi coaliţii guvernamentale conduse de Angela Merkel şi în care social-democraţii văd o iniţiativă belicoasă la adresa Moscovei.

Pentru a oferi certitudini, Cartea Albă înscrie clar această nouă ambiţie a ţării în cadrul atlantic şi european.

„Germania vizează pe termen lung o uniune comună europeană de securitate şi apărare“, subliniază textul.

Pentru viitorul apropiat, Guvernul de la Berlin intenţionează să-şi folosească toate posibilităţile de cooperare militară pe care le autorizează tratatele europene şi să contribuie la „întărirea industriei europene de apărare“ prin acţiuni de apropiere, în special cu Franţa.

Cartea Albă nu merge până acolo încât să vorbească despre armata europeană. Însă, fostul cancelar Gerhard Schroeder flirtează cu această idee într-un editorial publicat în săptămânalul „Die Zeit“, în care propune ca Parisul şi Berlinul să-şi „regrupeze resursele“ în mod „instituţionalizat“ în materie de politică externă şi securitate.

Cu toate acestea, nu este sigur că un astfel de proiect va trezi entuziasmul Franţei, încă deranjată de abţinerea Germaniei în timpul votului din 2011 la ONU care autoriza lansarea atacurilor aeriene în Libia împotriva regimului lui Muammar Gaddafi şi refuzul său de a participa la operaţiunile militare din Libia.