Germania: Diplomaţie itinerantă - China da, SUA ba?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Angela Merkel în China
Angela Merkel în China

Şeful diplomaţiei germane, Heiko Maas, e întâmpinat cu răceală la Washington, altfel decât cancelara Merkel, care e primită călduros la Beijing. Situaţia actuală e periculoasă pentru Berlin, crede Fabian von der Mark.

Mai diferite nici că ar putea fi semnalele transmise. Cancelara Angela Merkel s-a bucurat de o primite fastuoasă la Beijing: covor roşu, concordanţă în faţa presei şi un prim cadou din oficiu. China a anunţat că va reduce taxele vamale la importurile de automobile. O ştire bună pentru campioana mondială la export, Germania, şi însemnata piaţă importatoare de automobile, China. 

În SUA, ministrul federal de Externe, Heiko Maas, a avut parte de o primire opusă celei pregătite şefei executivului german în China. Partenerii americani de dialog nu au dat nici cel mai mărunt semn de bunăvoinţă. Mai mult decât atât, preşedintele Trump a scos la iveală şi „instrumentele sale de tortură“, ameninţând cu taxe vamale protecţioniste suplimentare la importurile de automobile. Un atac direct la economia germană - nicidecum primul de acest fel. 

Too big to fail?

Şi atunci ce-i de făcut? Să schimbe Germania tabăra? Să întoarcă spatele agresivei Americi şi să se îndrepte întru totul spre ţara în plină dezvoltare şi binevoitoare, China? O opţiune indiscutabilă pentru Germania. Parteneriatul cu SUA e prea strâns şi prea important, pentru Germania chiar relevant sub aspectul sistemului de valori. „Too big to fail“ este mesajul pe care Merkel şi Maas îl transmit pretutindeni. 

Cancelara şi ministrul ei de Externe au subliniat recent la Washington importanţa relaţiilor transatlantice: istoria comună, legăturile culturale, parteneriatul în cadrul NATO, în planul politicii de securitate. Chiar dacă Donald Trump nu pare a pune preţ pe prietenia germano-americană, Germania nu-l lasă pe marele aliat să-i închidă uşa-n nas.
 

Germania se consideră îndreptăţită moral în calitatea de „partener de nădejde“, atrăgând atenţia asupra valorilor comune şi a promisiunilor reciproce din ultimii ani: multilateralism, comerţ liber, respectarea drepturilor omului. Concret fiind vorba de acordul cu Iranul, regulile OMC şi de protecţia climei. De aceea, Heiko Maas a reiterat la Washington poziţia comună a UE în aceste chestiuni. Şi pentru a semnaliza că Germania îşi respectă cuvântul şi că nu e singura pe această poziţie. 

China şi Rusia de partea UE

Poposind la Beijing, Angela Merkel a întreprins astfel o vizită la un aliat în aceste chestiuni. Aşa cum s-a întâmplat cu puţin timp înainte la Moscova. China şi Rusia sunt de partea UE în ce priveşte respectarea acordului nuclear încheiat cu Iranul. O alianţă importantă pentru ţările semnatare. Dar dincolo de această tematică, punctele comune se cam epuizează. Divergenţele de opinie la capitolele democraţie şi drepturile omului sunt cunoscute, chiar şi în plan economic părerile fiind extrem de diferite. 

Frontul comun dintre Germania şi China privitor la acordul cu Iranul începe să se fisureze atunci când e vorba de „proprietatea intelectuală“. În această privinţă, Germania şi SUA au o poziţie comună, atrăgând atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă spionajul chinez şi pirateria. Germania ar putea profita de această poziţie comună în raporturile sale cu Washingtonul. O altă problemă o constituie dificultatea firmelor germane de a pătrunde pe piaţa chineză. 

Urmărirea propriilor interese

Atât dificultăţile pe care le întâmpină cu China, cât şi cele cu SUA arată că Germania trebuie să-şi urmărească mai ferm ca niciodată propriile interese. La Washington, Heiko Maas a vorbit de interesele de securitate ale Germaniei în dosarul iranian şi de cele comerciale în chestiunea taxelor vamale. În China, Angela Merkel a reprezentat, înainte de toate, interesele economiei germane. Dar Germania nu poate spera ca Beijingul, ca de altfel nici Washingtonul, să arate empatie şi să ţină cont de interesele sale. 

Germania a înţeles că relaţiile cu SUA s-au modificat considerabil sub administraţia Trump. Heiko Maas a apreciat, în context, că Atlanticul a devenit „mai lat şi mai aspru“. O impresie împărtăşită şi de alţi politicieni germani, care au vizitat recent SUA. Anume că Trump nu îi e Germaniei partener sau prieten, ci concurent, dacă nu chiar adversar. Un război comercial devine din ce în ce mai probabil. 

Actuala apropiere de China nu poate decât parţial compensa preţul pe care îl implică pentru Germania glaciaţiunea cu SUA. Economic poate, dar şi politic? Decenii la rând a fost valabilă deviza: cel mai apropiat partener al Germaniei în afara Europei sunt SUA. Dacă America se retrage, se cască un gol pe care nici China şi nici Rusia nu-l pot umple. Aşa încât Germaniei nu-i rămâne decât să lupte şi mai intens pentru o Europă unită şi să-i tot reamintească Americii de strânsa prietenie din trecut. 

image

Fabian von der Mark - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite