Germania: Angela merge mai departe
0
Germania îşi ţine răsuflarea. Dar şi Europa, ca un întreg continent. Uniunea Europeană, ca suprastat al celor 28 de state membre. Dar nu numai. Cu siguranţă Barack Obama nu va dormi câteva nopţi în timp ce chinezii vor ieşi pe stradă rugându-se să nu vină sfârşitul lumii...
Duminica aceasta, 22 septembrie, în Germania au loc alegerile federale care fascinează de câteva luni întreaga presă mondială ("probabil că niciodată în istoria postbelică un scrutin pentru desemnarea membrilor Bundestagului nu a stârnit atât de multă fascinaţie", anunţă Stefan Kornelius, în Süddeutsche Zeitung).
Ele nu reprezintă doar confruntarea dintre un colos - actualul cancelar german, Angela Merkel (Uniunea Creştin-Democrată, CDU) - şi Peer Steinbrück, liderul Partidului Social-Democrat, SPD, ci un antrenament al alegerilor europene din 25 mai 2013, spun gurile rele: "ele sunt cruciale pentru viitorul Europei în timp ce alegerile europene vor avea o importanţă marginală", crede José Ignacio Torreblanca (în El País, preluat de Presseurop). "La nivelul Uniunii Europene, scrutinul german este perceput ca fiind primul act al unei drame care vizează continentul şi al cărei protagonist este democraţia bolnavă a Europei", scrie în La Repubblica jurnalista Barbara Spinelli (tradus de Presseurop). Am citat doar două dintre semnăturile care contează în presa mondială pentru a descrie ceea ce aş putea numi o isterie colectivă.
- Delir inconştient
Ca într-un delir inconştient, toţi analiştii se încăpăţânează să creadă că Germania este buricul pământului şi că dacă ea se va opri din mers, sau dacă Angela Merkel nu va fi aleasă în această duminică, Europa se va prăbuşi, europenii îşi vor face toţi harakiri, José Manuel Barroso, preşedintele Comisie Europene, ce ştiu eu, îşi va da demisia ş.a.m.d. În timp ce, pe de altă parte, cititorii cotidienelor, ai site-urilor web sancţionează prompt acest tip de articole, refuzând să le mai citească: Germania nu este decât unul dintre cele 28 de state membre, alegerile lor sunt identice cu cele din oricare alt stat membru, rezultatul lor nu va ucide visul european în faşă, iar cu sau fără Angela Merkel viaţa va merge înainte. Şi UE. Nici măcar alegătorii germani nu par să considere altfel situaţia. Consultând o bună prietenă care lucrează într-un important think-thank berlinze aflu că 1. nemţii sunt doar vag interesaţi de alegeri, că 2. probabil nici nu se vor duce la vot, 3. că Europa a luat-o razna, şi că 4. mai lăsaţi-ne în pace, nu doar noi existăm în Europa...
Este adevărat. Sincer vorbind, un rezultat câştigător al Angelei Merkel va opri criza din Europa? Şomajul? Îmbătrânirea populaţiei? Degradarea climatică? Problemele din Siria, din Africa? Nu. Dar un rezultat opus? Nici măcar. Lucrurile au în general importanţa pe care le-o dăm. Idem, în acest scrutin, cert, important pentru Germania (sau o parte din ea), pentru partidul Angelei Merkel (sperăm), pentru Paris şi Varşovia, vecinii apropiaţi, contează foarte mult valorile pentru care se militează. Semnalele trimise capitalelor europene, partenerilor de coaliţie de dreapta (sau de stânga). Ar putea conta pentru Europa dacă în campanie ar fi vorba de aderarea Turciei la UE, politica de imigraţie, solidaritatea cu ţările europene aflate în impas, restituirea sumelor datorate grecilor, orice ce ar constitui un subiect transversal, european...Ori, campania germană a fost opusul acestor aşteptări. Am avut parte de decizii politice europene şi internaţionale care s-au bălăcit în mocirla unei întrebări retorice: oare cum ar dori alegătorii mei să votez ? Nicidecum oare ce ar fi mai bine pentru Europa sau Germania...
Atunci? De unde această isterie colectivă care se încăpăţânează să dea importanţă unui scrutin cu nimic diferit de cele din Moldova, Croaţia, Franţa, Albania, Suedia...Este adevărat, da, că de mai mulţi ani încoace acordăm cu toţii multe gânduri şi strategii Germaniei: Berlin este când de vină, când nu pentru ceea ce ni se întâmplă la nivel european. Angela Merkel este de vină, printre altele, şi pentru revenirea la preşedinţie a lui Traian Băsescu, după scurtul interimat al lui Crin Antonescu, în 2012 ! Ce-ar fi dacă, asemeni unor buni români cu cunoştinţe cinefile serioase, am lăsa-o pe Angela să meargă mai departe? Dacă am termina şi cu teama morbidă de ruşi? Fascinaţia identică pentru americani? Am reuşi poate să pricepem - şi să ne purtăm ca atare - că lucrurile cu adevărat importante sunt acelea care ne transformă, ne fac să privim altfel lumea şi pe noi înşine, care ne îmbogăţesc spiritual şi ne valorizează din punct de vedere uman. European. În niciun caz alegerile din Germania.
Se încarcă comentariile...
