Europa tuturor revoltelor. De ce acum?

Peisajul odinioară liniştit, chiar plictisitor deoarece extrem de previzibil al unei Europe fericite în consumul propriei sale îndestulări, începe să se fisureze. Apar revolte sociale din ce în ce mai complexe, mai dure, cu intenţia marturisită de a paraliza sistemele critice naţionale.

În marginea lor, după un model impus de manifestaţiile contestatare violente antimondialiste, vedem cum se formează rapid formaţiunile cu pregătire paramilitară ale grupărilor sau partidelor extremiste, anarhiste, de toate orientările politice, unite însă în ideea de a lovi puternic în bazele ordinii unui stat echivalat cu o dictatură a forţei.                  

Nu există o direcţie anume, prioritară, spre care se îndreaptă contestaţia aceasta mereu în creştere. Pentru unii e vorba - şi aceasta este prima etapă a revoltei – despre denunţarea managementului dezastruos al crizei economice şi sociale prin care trecem încă, cel care a produs efecte tragice, foarte greu recuperabile, dacă nu chiar endemice, asupra unor categorii sociale extinse. Urmările sunt acum vizibile în rata uriaşă a şomajului, mai ales în ce priveşte tineretul, la nivele niciodată atinse în unele ţări europene de la înfiinţarea UE. Dar cea mai importantă consecinţă, cea mai semnificativă în termeni de securitate, este dispariţia, aproape subit, a modelului ”statului bunăstării”, punctul central de referinţă al Europei pentru o lungă perioadă, cel în care au crezut orbeşte politicienii dar şi populaţia convinsă că reţelele sociale e protecţie erau nu numai puternice, dar şi ferite de orice posibilă atingere, oricare ar fi fost intensitatea crizei.            

Dintr-odată, lucrurile s-au schimbat, au început să se succeadă mesajele tip semnal-de-urgenţă conform cărora pensiile ar putea fi ameninţate, că trebuie concepute planuri sociale restrictive care să presupună reduceri drastice de personal, închideri de locaţii productive, falimente de companii...dar şi, în paralel, în mod egal, dovezi despre duplicitatea unor politicieni care încheiau acorduri permiţand marilor companii multinaţionale să-şi maximizeze profiturile prin scheme de tipul celor aplicate în Luxemburg, cu urmarea că bugetul statului (şi nu e vorba doar de Luxemburg) a avut direct de suferit. 

Ce se petrece acum marchează intrarea într-o epocă a contestărilor sociale majore născute din disperarea unor oameni care transmit un mesaj foarte simplu: nu mai credem în promisiunile voastre, polticienii sunt totuna, indiferent de culorile pe care le afişează, ştiinţa guvernării s-a confundat de prea multe ori cu ştiinţa furtului la scară largă...e nevoie de o schimbare. E nevoie urgent de o schimbare profundă. Toţi sunt de acord cu asta, fără însă să aibă şi viziunea foarte clară asupra a ceea ce se mai poate face nou într-un sistem ajuns la propriile limite de competenţă. Ceea ce este însă clar, e că se pun în mişcare un număr considerabil de indivizi care formează deja o masă critică importantă.

Aceasta poate evolua rapid într-un sens sau altul dacă, în succesiunea evenimentelor, apar „profesioniştii revoltelor“, cei care sunt educaţi, pregătiţi şi antrenaţi pentru a confisca o demonstraţie (de preferinţă pe o temă socială dar, în funcţiue de intensitatea situaţiei, aproape ortice poate fi utilizat, cu condiţia să existe un număr suficent de indivizi pentru a fi folosiţi ca masă de manevră). Tehnica lor de lucru este simplă şi teribil de eficientă. Ca şi mesajele lor. Clare, fără înflorituri inutile, alese pentru a justifica apelul la trecere imediată la acţiune directă.                                      

Iată asemenea mesaje, citate din anarhişti celebri, r cel mai adesea trimise în stradă rapid, fără a se mai cita sursa. Interesant este, întotdeauna, să fie evaluat corect potenţialul lor de convingere, coalizare şi capacitatea de a crea motivaţie pentru regrupare, dincolo de ideologii sau programe electorale. Sunt mesaje create special pentru a antrena tinerii, chiar adolescenţii în căutare de un ideal anti-sistem...           

Acolo unde există autoritate, nu mai există libertate.
Piotr Kropotkin                                                                  

Nu poţi să te lupţi cu primăria oraşului, poţi însă s-o arunci în aer. 
George Carlin                                                           

Oamenii adevăraţi, oamenii puternici, nu au nevoie de conducători. 
Edward Abbey                                                             

Orice spune Statul este o minciună şi tot ceea ce posedă provine din furt                                              Frierich Nietzsche                                                    

Ce este oare anarhia? Este ţara lui FACI Ce-ŢI PLACE? Nu, este ţara lui IA CE-ŢI PLACE. Anarhie înseamnă „fără lideri”, nu „fără ordine”. Odată cu anarhia vine timpul adevăratei ordini, cea care este una a liberului arbitru...este un timp care va începe cu o revoltă totală împotriva ordinii stabilite acum artificial. Credeţi că cineva va putea să ne ucidă? Nu, pentru că ideile sunt anti-glonţ.
Alan Moore                                                              

Anarhiştii morţi devin martiri şi răman în memoria generaţiilor pentru secolele care vor veni. Cei care nu se implică vor fi uitaţi.                                                          
Ursula K.Le Guin                                                     

Distrugeţi statul, distrugeţi-le bogăţia furată şi adunată cu preţul suferinţei planetei.                                Manifestaţie anti-mondialistă, Porto Allegre         

Nu există dreptate făcută de ei. Ce ştiu ei să facă sunt legi pentru ei şi buzunarele lor. Revolta noastră este semnul că cineva s-a trezit. Tu ce faci?                   
Slogan manifestaţie anti-mondialistă Napoli          

Acesta este mesajul central al revoltei care alimentează şi recanalizează noua revoltă pe un etaj superior: Distruge pe cine te distruge! Din moment ce te opui la orice element component al statului şi ordinii sale legal constituită dar pe care tu o consideri drept o formă de sclavie impusă de cei ce-ţi sunt duşmani, atunci oricine şi orice poate deveni ţintă. Va trece mult timp să se lămurească adolescentul rebel integrat la nivel de soldat executant în asemenea scenarii că jocul este scris dinainte şi nu are nimic comun cu textele despre scopul final al revoltei purificatoare şi romantic-absolute. Sigur că va afla odată că de fapt, în fundal, a fost vorba despre o altă bătălie pentru putere şi control. Sigur, pentru o altă putere. Pentru un alt tip de control, dar...atunci lucrurile vor fi trecute şi moarte, odată cu idealurile aferente.      

Atenţie, deci, cu ce ne jucăm atunci când auzim oameni politici vorbind, tembel şi inconştient, despre războaie civile, violenţe, planuri de destabilizare. Scenariile acelea chiar există, scrise demult, de şi pentru profesioniştii revoltelor de toate felurile, bune de pus sub toate steagurile divers colorate sub care să se încoloneze viitoarele victime. Din nou şi din nou, bieţii nevinovaţi sacrificaţi fără scrupule. Atenţie căci, vorba anarhiştilor timpului nostru – şi aici au perfectă dreptate, „a închide ochii înseamnă a te preda!”