După Berlin, Parisul refuză şi el Integrarea Republicii Moldova

Iurie Leancă a mers la Paris, dar nu a reuşit să obţină nici măcar o promisiune

Liderii germani au afirmat foarte clar că în momentul de faţă nu se vorbeşte de integrarea în Uniunea Europeană a Republicii Moldova, ci doar de continuare parteneriatului estic, ce este o alternativă, nu un pas pregătitor.

Ce este parteneriatul estic? Un fel de liga a doua, ce nu are perspective actuale şi clare de integrare europeană, dar un mecanism prin care economia Republicii Moldova este antrenată în cea europeană, dar  cu multe obligaţii şi mai puţin cu beneficii ca urmare a lipsei competivităţii.

Ca să fiu şi mai clar: este modalitatea prin care Uniunea Europeană încearcă să extragă înapoi capitalul financiar trimis în ţară de cei plecaţi afară să muncească.

Sosit la Paris într-o vizită oficială, premieul Iurie Leancă a sperat cel puţin la un ajutor din considerente electorale din partea preşedintelui Franţei. 

Cu toate acestea, semnalul nu a venit, iar incertitudinea devine deja certitudine pentru Republica Moldova: continuăm cu parteneriatul estic, dar nu se poate vorbi acum de o agendă pentru Integrarea Europeană, nu se poate vorbi de o dată de început şi mai ales una de sfârşit.

Cu Franţa şi Germania refuzând a da o dată sau o promisiune pentru integrarea europeană, devine evident pentru factorii politici de la Chişinău că cel puţin pentru următorii ani incertitudinea va persista. 

Cele două puteri europene par a fi înţelese să arunce al doilea stat românesc înapoi în mâna Federaţiei Ruse, deoarece fără o perspectivă clară, fără promisiuni, bătălia politică pentru puterea de la Chişinău pare a pierde din caracterul pro-occidental.

Să nu uităm că întregul discurs politic al actualei coaliţii se bazează strict pe bunăstarea pe care o Integrare Europeană ar putea-o aduce, dar se pare că ea nu mai vine.

Cu un membru al alianţei pro-europene plecat de la comunişti şi care nu neagă posibilitatea unei alianţe post-electorale cu partidul comunist al lui Voronin, situaţia la Chişinău se complică extrem demult.

Pe holurile Parlamentului European România este insistent certată pentru că face un lobby agresiv pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, părând în acest moment că doar şantajul propus de către preşedintele Traian Băsescu ar mai putea avea ceva efect.

Mesajul preşedintelui şi legat de alternativa prin Unire pare mai mult îndreptat spre Puterile Europene, ce refuză categoric să decidă în favoarea integrării europene a Republicii Moldova. Direcţia vorbelor lui Traian Băsescu nu era spre Est, amintindu-ne acum de faptul că acesta le-a lansat exact înaintea summitului de la Vilnius.

România are o susţinere, dar aceasta vine din partea SUA, şi nu este pe direcţia integrării europene, unde modalităţile de negociere sunt limitate în faţa unei Germanii tot mai dominante, ci spre cea de a doua soluţie.

Probabil că discuţiile în spatele culiselor sunt foarte aprinse şi deduc de aici că de fapt Republica Moldova a fost realmente părăsită, existând doar o susţinere de faţadă pentru ca partidele pro-europene să câştige alegerile din toamna acestui an.

Germania a spus-o clar: vrem pentru Republica Moldova un statut special, dar nu integrare europeană.

Acum în Franţa premierul moldovean se vede obligat să se întoarcă cu regret : "Să devenim doar un vecin al UE este o invitaţie la incertitudine. Iar incertitudinea generează instabilitate. Dorim să facem parte din aceeaşi familie".

Şi ca să vă dau şi din casă, adică din informaţiile pe care noi le deţinem şi pe care suntem siguri: Germania nu mai vrea categoric nici o extindere a Uniunii Europene. Opinia acesteia este susţinută de blocul nordic al alianţei europene şi se pare că şi de Italia şi Franţa.

Principala putere a Europei doreşte blocarea oricărui proces de integrare şi nici măcar promisiuni nu mai doreşte să ofere, de dragul unor puncte electorale. Principalul scop al germanilor este în acest moment acordarea unui timp important pentru a consolida actuala Uniune Europeană, existând tensiuni foarte mari între Nord şi Sud ca urmare a corupţiei din partea din urmă a Europei.

Privind la modul general, politica este una lucidă, dar la mijloc a fost prins chiar neamul românesc. Dacă facem pauză pentru consolidare, atunci decalajele între cele două state va creşte şi mai mult, fenomen care favorizează pe termen lung Ideea Unirii, dar face ca încă o generaţie de români să piardă şansa de a trăi alături de fraţii lor. Acest lucru nu cred că poate fi acceptat.