Două Summit-uri la Bruxelles. Mulţi bani, puţine certitudini

Urmează două reuniuni de urgenţă la Bruxelles: un Summit cu UE – Turcia şi un al doilea, special dedicat crizei migranţilor. Aceasta sunt însă doar temele generale, dar problemele sunt cu mult mai multe, toate deschise şi fără şansă reală de soluţionare imediată.

Motivul este simplu: avem, pe de o parte, blocul instituţiilor europene care continuă să creadă într-un mix de soluţii care să se bazeze pe o creştere de ajutor financiar adresat atât ţărilor-terţe, sursă a fluxurilor migratorii, dar şi, ca noutate de ultimă oră, către statele europene cele mai afectate de sosirea, tranzitul sau prezenţa migranţilor, mai ales pe Ruta Balcanică. Încercând, în acelaşi timp, să propună, cum veţi auzi luni, un set de măsuri care, dacă va fi acceptat politic şi aplicat, să ducă la o revenire treptată la coordonatele Spaţiului Schengen funcţionale înaintea crizei. Scopul imediat fiind încercarea, cu orice preţ, să se evite colapsul sistemului, nu numai extrem de costisitor financiar pe termen scurt şi mediu, dar insustenabil pe plan politic pentru ceea ce înseamnă coerenţa şi credibilitatea proiectului european.

Pe de altă parte, complicând enorm ecuaţia, vine avertismentul extrem de dur şi de clar al Comandantului forţelor aliate în Europa care vorbeşte despre îngrijorarea extremă a NATO de a vedea cum, odată cu fluxul de imigranţi, într-o operaţiune extrem de bine pusă la punct, ISIS reuşeşte „răspândindu-se asemeni unui cancer" să introducă în Europa mii şi mii de luptători care deja au intrat în legătură cu celulele pre-existente şi pregătesc noi atacuri, de data asta la o scară mai mare şi asupra unor ţinte care, ca şi înainte, trebuie să fie cât mai publice şi încărcate de o puternică semnificaţie simbolică.

Decidenţii politici europeni se găsesc în faţa unei dileme de mari proporţii. Fie se decid să meargă pe linia mai veche începută odată cu invitaţia deschisă de Germania care a adus până acum peste 1.300.000 de migranţi în Europa (invitaţie niciodată retrasă oficial sau negată în substanţa ei), fie vor decide să meargă mai departe pe drumul început în întărirea sistemului comun de protecţie a frontierelor. Sigur că, într-un orizont oarecare de timp, acestea nu s-ar putea exclude reciproc, numai că problema urgentă este a ceea ce se va întâmpla în imediat, în contextul în care este foarte greu de crezut că ţările din Grupul Vişegrad, apoi Austria, Grecia, Franţa, Belgia vor vota pentru o renunţare completă sau chiar parţială la măsurile actuale de protecţie (închiderea frontierelor, instituirea controalelor la graniţă).

Acestea sunt datele momentului oferite, azi, de Agenţia specială pentru migraţie a ONU: de la începutul anului, au intrat în Europa 135.711 persoane, 126.168 pe filiera balcanică prin Grecia, plus alţi 9.087 prin Italia, la acest număr adăugându-se alte 410 persoane declarate decedate sau dispărute.

Propunere pentru un Regulament al Consiliului cu privire la furnizarea de sprijin de urgenţă în cadrul Uniu...

Decizia europeană este deosebit de dificil de luat deoarece, pe baza datelor oficiale, măsurile de închidere de către Austria a capătului de nord al Rutei Balcanice au început să-şi facă efectul, în combinaţie cu protecţia din ce în ce mai dură asigurată acum de autorităţile din Macedonia. Numai că, la fel de evident, există un efect de bumerang, adică blocarea unui număr din ce în ce mai mare de refugiaţi în Grecia (număr în creştere în fiecare zi). Pe de altă parte, se notează şi o relativă eficienţă a misiunii maritime a NATO în Marea Egee care a „întors din drum“ şi trimis înapoi în Turcia în doar două zile, 308 persoane, aşa cum se notează într-un comunicat al Comisiei Europene.

Ce este cert pentru zilele de Summit este că există deja pe masă o primă propunere: „Emergency Assistance Instrument“ prin care se pun la dispoziţie 700 milioane de euro pe care Consiliul şi Parlamentul European trebuie să-i aprobe în plus faţă de programele de asistenţă umanitară existente „ca probă a solidarităţii existente între Statele Membre“. Aceasta se va face prin amendarea eventuală a bugetului deja aprobat pentru 2016 (cu 300 miliane euro) şi o previziune de 200 de milioane atât pentru 2017, cât şi pentru 2018. Bani care, în principal, se vor îndrepta către Grecia, chiar dacă, oficial, lista ţărilor beneficiare nu a fost comunicată de Comisie. Fapt care, neoficial, deja a provocat reacţii dure căci, spre exemplu, Macedonia a comunicat imediat că are nevoie de cel puţin 480 milioane de euro pentru a asigura organizarea de tabere care să primească 100.000 de refugiaţi. Aducând un argument imposibil de contrazis: tabăra de refugiaţi din localitatea de graniţă Idomeni, prevăzută pentru primirea a maximum 1.600 de persoane, găzduia joi seara 4.000 de persoane pentru ca, doar în noaptea de joi spre vineri, numărul acestora cresând de la 4.000 la 8.000 de persoane.

Dacă acest mecanism va viza Statele Membre, urmează să se decidă modul în care se va soluţiona relaţia atât de complexă cu Turcia, cea în care, pe de o parte, se vorbeşte despre un prim pachet financiar de 3 miliarde de euro, dar şi de angajamentele politice foarte clare pe care Turcia le cere liderilor europeni în privinţa calendarului său de aderare.

Dacă acestea vor fi obţinute, s-ar putea ajunge într-adevăr la închiderea „robinetului turc“ care aprovizionează fluxul de migranţi, iar Europa ar putea să conceapă că va primi o perioadă de pauză, până, eventual, se consolidează noile linii de migraţie ilegală, fie prin Mediterana, fie prin Marea Neagră, fie pe ambele direcţii.

Se aud din ce în ce mai multe discuţii privind posibilitatea ca, la Summit, să fie evocată posibilitatea măririi în urgenţă a numărului de migranţi care trebuie să fie relocaţi: se pare că nu va exista o formulă imperativă, ci un „apel umanitar extrem de puternic“ adresat Statelor Membre, unele dintre ele puţin foarte puţin sau deloc entuziaste în a primi şi cotele deja agreate în vara trecută...

Ce va mai fi pe masă? Un set de propuneri avansate de Comisia Europeană „pentru revenirea la funcţionarea normală a Spaţiului Schengen până în noiembrie 2016“. Idee evident bună şi salutară teroretic dar care depinde integral de soluţionarea favorabilă a discuţiei liderilor europeni cu primul ministru turc Davutoglu, dar şi de poziţia unora dintre şefii de stat şi de guvern din „grupul refuzului“. 

Rămâne deschisă, primejdios de deschisă, problema de securitate internă la nivelul UE, căci încă nimeni nu are un răspuns clar la nevoia politic foarte clar afirmată de securizare a frontierelor comune. Până când propusa viitoare forţă europeană de frontieră şi de coastă, liderii UE au destul de puţine opţiuni în afara celor deja luate fie individual, fie la nivel de grup de state. Va trebui decisă extinderea mandatului operaţiunii militare în Mediterana EUNAVFOR-Med (succes real până acum), asta însemnând acceptarea fazei care presupune intrarea în apele teritoriale libiene şi, poate, operaţiuni terestre? Va trebui să se ceară NATO extinderea mandatului pentru operaţiunea actuală, eventual corelând-o cu cea europeană?

Este clar că vor trebui luate decizii foarte urgente deoarece intrăm în primăvară, adică pe începutul unei mişcări deja probate în anii trecuţi, adică o creştere exponenţială a migraţiei pe fluxurile principale. Evident că trebuie, dar ce se va face încă este greu de anticipat, mai ales că decidenţii europeni sunt divizaţi de alegeri care ţin, în principal, de scenele politice naţionale.